Skip to content
Opinii

Noiembrie, un bal predictibil

Duminică mergem la vot și facem primul pas pentru alegerea celui de-al patrulea președinte al României.

Privind la lista candidaților cu șanse, ne putem gândi deja că vom avea primul Președinte fără „escu”. Moment istoric, ar zice unii.

Pe cât simțământ istoric îi cuprinde pe unii, pe atât de previzibile sunt alegerile de duminică. Foarte previzibile.

O spuneam și prin mai, înaintea alegerilor europarlamentare. Vorbeam atunci de un bal predictibil. Și așa a fost. Chiar și accidentarea lui Antonescu și învârtoșarea lui Iohannis parcă le-am mai văzut cândva.

Alegerile de duminică sunt mai puțin despre rezultat, cât mai ales despre percepții. Despre coeficientul de emoție și despre cuvintele tari, acuzele puternice din turul al doilea.

De două luni, de când am intrat în zona alegerilor, marea preocupare a unora se referă la problema victoriei la masa verde. Se accidentează sau e accidentat Ponta? Se accidentează sau e accidentat Iohannis?

Distanța dintre primii doi candidați și ceilalți e precum cea dintre PIB-ul Germaniei și cel al României. Pe teren surpriza nu poate exista. Doi joacă la victorie, unu-doi joacă pentru guvernare și restul, cum s-ar spune, joacă pentru glorie. Niște candidați pătrunși de spiritul olimpic, carevasăzică.

Însă dincolo de jocul pentru guvernare ori de jocul pentru gloria inutilă a restului candidaților, duminică de fapt mergem să votăm ca să știm cu câte voturi și procente îi trimitem pe Ponta și pe Iohannis în turul al doilea.

Întrebările sunt simple. Ponta va începe cu 3 sau cu 4 în față? Respectiv, Iohannis va începe cu 2 sau cu 3? La aceste două întrebări se reduce cam toată incertitudinea electorală care contează cu adevărat. Restul sunt fente pentru galerie.

Mai e chestiunea cu prezența la vot, dar nici aici nu sunt surprize. Rămâne, în turul I, ca în 2009: undeva ușor peste 50% din cei înscriși pe celebrele liste electorale permanente. Poate 52%. Poate 53%. Poate 54%. Foarte puțin probabil 55%.

Și pentru că știu că toată lumea vrea predicții, iată predicțiile mele. Ponta cu 4. Cel mai probabil 41. Iohannis poate cu 2, poate cu 3, încă se joacă. Mai probabil cu 2. Poate 29. Poate 28. Poate 30, deși mai putin probabil. Între cei doi, 11-13% puncte procentuale diferență.

Care va fi impactul emoțional al turului I? Oamenii vor perecepe alegerile ca fiind deja jucate încă din primul tur. Prea mare, dom’le, diferența ca să se schimbe ceva structural în turul al doilea. Așteptările că nu-știu-ce dezbateri din turul al doilea vor bulversa ordinea sunt pansamente electorale la picior portocaliu de lemn.

Și despre asta vorbeam, cînd în urmă cu vreo lună scriam despre surpriza lipsei de surpriză din aceste alegeri. Toată lumea se așteaptă să se întâmple cine știe ce lebădă neagră, cine știe ce eveniment catastrofic pentru Ponta și salvator pentru Iohannis. N-o să fie. Doar wishful thinking din partea portocaliilor.

Dacă diferența dintre cei doi, dintre Ponta și Iohannis va fi la capătul superior al intervalului de probabilitate, spre 13-14 puncte procentuale, atunci între 3 și 16 noiembrie va fi mai liniște decât așteaptă unii și se tem alții.

Pur și simplu ne normalizăm. Alegeri de tip business as usual. Nehotărâții se vor blaza și mare parte din ei vor sta acasă. Participarea la vot în turul 2 nu va fi mai mare decât cea din turul 1.

Dacă Iohannis reușește să treacă de 3, adică peste 30% în turul 1, atunci se mai animă puțin. Dar rezultatul va fi același. Ponta câștigă alegerile.

Simplu. Să nu ziceți că nu v-am spus.

7 comentarii la “Noiembrie, un bal predictibil

  1. Un bun editorial demoralizator. Bravo tovarase Palada!
    Cetateni stati linistiti, nu are rost sa va agitati, oricum Ponta castiga deci nu are nici un rost sa votati.

  2. Daca tot e Halloween, ma intreb daca vor iesi la vot si strigoii, stafiile, varcolacii si vrajitoarele patriei. Ce, ei nu au drept de vot?

  3. Parca am mai vazut filmul asta… si in 2004 si in2009 alegerile pareau decise dupa primul tur, ba chiar mai decise ca acum. Italienii au un proverb: non c’è due senza tre… tare mi-e ca pe 16 Noiembrie refrenul o sa fie Daciana, dragostea mea. We’ll see 🙂

  4. Dragule, pufosule: te apreciam pe vremea cand erai Turambar, acel pseudonim ironic cu politicienii si dedicat meseriei. Nu ti-a ajuns, ai facut pactul cu diavolul, te-ai imbibat cu aroganta, ai ales activismul si ti-ai ignorant profesia. In seara asta nu a pierdut omul Ponta, a pierdut aroganta. Sorry pufosule…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *