Skip to content
Politică

Noua definiție a abuzului în serviciu, la judecata specialistului. Cristian Ene arată jocul cifrelor EXCLUSIV

cancan.ro

Avocatul Cristian Ene a oferit marți o declarație pentru PSnews.ro, în care a decriptat cel mai controversat aspect din Codul Penal modificat – ne referim la noua formulă a articolului 298 ce definește abuzul în serviciu.

CITIȚI ȘI: UPDATE Abuzul în serviciu a fost modificat / Scandal în Comisia Iordache

Așa cum puteți vedea în linkul de mai sus, noua formă prevede următoarele:

„Fapta funcţionarului public, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, care refuză să îndeplinească un act sau îl îndeplinește prin încălcarea unei dispoziții exprese dintr-o lege, ordonanță de urgență sau ordonanță de guvern, în scopul de a obține pentru sine, soț, rudă sau afin până la gradul al II-lea inclusiv, un folos patrimonial și prin aceasta cauzează o pagubă, certă și efectivă, mai mare decât echivalentul unui salariu minim pe economie sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime nepatrimoniale ale unei persoane fizice sau juridice, vătămare constatată în mod definitiv prin act al organului competent, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 5 ani sau cu amendă”.

În prezent, art. 297 din CP stipulează astfel:

„Fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică”.

Încă de la începutul discuției, Cristian Ene a accentuat importanța unei anumite eficiențe economice în definirea abuzului în serviciu. Mai pe românește, avocatul a subliniat că nu este normal să începi urmărirea penală și să trimiți în judecată un dosar de abuz în serviciu în care nivelul este prea mic, întrucât costurile judiciare nu ar justifica o asemenea abordare.

„Atâta timp cât s-a stabilit un prag (Curtea a spus că se recomandă un prag), până la urmă cred că s-a avut în vedere și o eficiență economică și totodată o eficiență sancționatorie – și anume: să nu mai poți începe orice urmărire penală pentru un prejudiciu foarte mic, care ar putea fi reparat prin acțiuni civile.

De exemplu: se constată că cineva a făcut un abuz în serviciu care a adus un prejudiciu statului de 900 de lei, de 2.000 de lei sau de 3.000 de lei, iar o urmărire penală te costă 10.000 de lei. Rentează atât de mult să faci o urmărire penală? Rentează să angrenezi procurori, judecători, să îngreunezi până la urmă actul de justiție pentru un interes minim de sancționare? Până la urmă, prejudiciul respectiv poate fi constatat ca o culpă civilă și se poate face o recuperare printr-o notă de constatare din partea Curții de Conturi sau o notă de imputare din partea serviciului intern al respectivei instituții, a detaliat Ene.

Pe de altă parte, juristul nu s-a arătat alarmat de faptul că Parlamentul nu a stabilit dacă „salariul minim” din noua definiție trebuie înțeles ca „salariu minim brut” sau „salariu minim net”, întrucât această precizare urmează să fie făcută în normele de aplicare sau, pe de altă parte, se poate crea o practică judiciară sau chiar există posibilitatea ca însăși Curtea Constituțională a României să tranșeze lucrurile, în urma unei sesizări de neconstituționalitate.

„Nu este o problemă așa de mare. O să se stabilească ce înseamnă «salariu minim». Se va face precizarea: brutul sau netul. Însă oricum este o sumă infimă – cred că ne ducem undeva la 500 de euro. Se va preciza acest lucru în normele de aplicare. Dacă nu vor face totuși normele de aplicare, se va avea pe urmă în vedere totuși crearea unei practici. Dacă nu, se invocă excepție de neconstituționalitate”, a punctat Ene.

În altă ordine de idei: i-am pus în vedere avocatului că anul trecut Comisia de la Veneția recomanda stabilirea unui prag înalt.

„Comisia de la Veneţia consideră că prevederile penale naţionale privind „abuzul în serviciu”, „exces de autoritate” şi alte expresii similare trebuie interpretate în sens restrâns şi aplicate cu un prag înalt, astfel încât acestea să poată fi invocate în cazuri unde fapta este de natură gravă, cum ar fi de exemplu infracţiuni grave împotriva proceselor democratice naţionale, încălcarea drepturilor fundamentale, subminarea imparţialităţii administraţiei publice etc”, transmitea Comisia de la Veneția, citată de Euractiv.ro.

În replică, avocatul Ene a reluat ideea inutilitatea unor proceduri penale pentru un prag prea scăzut, dar a subliniat faptul că reprezentanții Comisiei de la Veneția NU au spus cu subiect și predicat ce înseamnă „prag înalt”. Astfel, rămâne la latitudinea legiuitorilor naționali să clarifice acest lucru.

„Vedeți ce-nseamnă o emoție publică direcționată nedrept? Noi avem în legislația fiscală o prevedere la evaziunea fiscală: până în 50.000 de euro, dacă ai plătit prejudiciul, îți dă amendă administrativă – n-o mai consideră o infracțiune, un mare pericol”, a afirmat Ene.

Avocatul a adăugat că un astfel de exemplu l-am văzut în procesul Bombonica / DGASPC Teleorman, când fosta soție a lui Liviu Dragnea a achitat prejudiciul, alegându-se doar cu o amendă administrativă.

În încheiere, juristul a avertizat că deschiderea unor dosare de abuz în serviciu pe un prag prea mic ar însemna supraîncărcarea instanțelor și a parchetelor.

„Înainte, aveam articolul 74, indice 1, Cod Penal. A fost în vigoare până în 2011, când a fost declarat neconstituțional, pentru că era discriminatoriu pentru cei care nu puteau plăti. Iar acel articol spunea că în cazul oricărei alte infracțiuni în care s-a realizat un prejudiciu, dacă prejudiciul este de până la echivalentul a 50.000 de euro, îl plătești și ești la prima abatere, beneficiezi doar de o sancțiune administrativă, care nu se trece în cazierul judiciar. Dacă era între 50.000 și 100.00 de euro și plăteai, sancțiunea în sine se putea da, dar se dădea cu suspendare.

Comisia de la Veneția n-a definit ce înseamnă un prag înalt. Pragul înalt poate să se raporteze de exemplu la salariul mediu pe economie european, care să fie 5.000 de euro, pe când noi am interpretat că «prag înalt» pentru noi înseamnă 2.000 de lei, pentru că avem un salariu minim de 1.000 de lei. Dau un exemplu. Pentru mine, de exemplu, n-ar însemna un prag înalt. De pildă: pui un prag înalt în momentul în care te duci la un prejudiciu de 10.000, de 50.000 de euro. Acolo mi s-ar părea un prag acceptabil și corect individualizat.

Altminteri, ar însemna să îngreunezi lucrurile, să multiplici inutil numărul cauzelor penale, cât timp tu poți să determini instituțiile în sine să facă controalele interne și să recupereze acești bani de la angajați. De exemplu, gândiți-vă la un funcționar care are totuși un salariu de 10.000 de lei și se constată că a făcut un abuz de 2.000 de lei. Nu este mai ușor să i se impute banii, iar funcționarul să plătească imediat? Gândiți-vă ce înseamnă să treci prin urmărire penală: câte costuri, câte materiale și câtă activitate trebuie să implici în mecanismul ăsta! Și nu mai lași judecătorii și procurorii să se ocupe de adevăratele prejudicii”, a conchis Cristian Ene.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *