Skip to content
Politică Social

Noua tiranie bio-politică vrea ca temenii de ”mamă” și ”tată” să fie ”relicve ale trecutului”

Romania Libera

În plină criză socio-economică, în mijlocul protestelor Vestelor Galbene, La République En Marche, forţa politică majoritară, condusă de liderul globalist şi tehnocrat Emmanuel Macron promovează cu prioritate redefinirea termenilor de ”tată”, ”mamă” și ”familie”.

Marea problemă cu noua „schimbare a realităţii sociale“ nu ar fi atât asemănarea izbitoare cu limbajul orwellian, şi faptul că ne forţează pe toţi să vorbim şi să gândim într-o neo-limbă (deşi mă întreb câţi vor reuşi să se adapteze acestei dublu-gândiri)”, scrie Cătălin Sturza pe blogul său găzduit de Adevărul.

Redăm mai jos textul integral.

Aşadar, adio termenilor „mamă“ şi „tată“ în şcolile franceze – aceştia sunt „o relicvă a trecutului“; şcolile trebuie „deschise“ în faţa „schimbării realităţii sociale“.

Marea problemă cu această nouă „schimbare a realităţii sociale“ nu ar fi atât asemănarea izbitoare cu limbajul orwellian, şi faptul că ne forţează pe toţi să vorbim şi să gândim într-o neo-limbă (deşi mă întreb câţi vor reuşi să se adapteze acestei dublu-gândiri). Marea problemă cu această schimbare nu ar fi nici faptul că ne aminteşte de alte momente când limbajul, calendarul, tradiţiile şi instituţiile fundamentale au fost artificial şi radical modificate – de exemplu, în timpul Terorii Iacobine, în Franţa; sau în timpul Revoluţiei Bolşevice, în Rusia.

Marea problemă nu ar fi nici măcar că acesta este încă un pas spre subminarea instituţiei căsătoriei – ale cărei axe dominante sunt perenitatea, angajamentul pe viaţă; şi faptul că este între un bărbat şi o femeie (şi, într-adevăr, odată ce se prăbuşesc aceste axe, ideea de căsătorie rămâne o formă goală, fără sens). Marea problemă cu această „nouă schimbare a realităţii sociale“ este aceasta: că ea implică o schimbare a ÎNTREGII GRAMATICI A SOCIETĂŢII. Profesorul John Milbank arăta, nu demult, că a nu este vorba despre justiţie socială sau justiţie tout court aici, ci despre „dorinţa manifestată de o tiranie bio-politică de-a desfiinţa căsătoria şi familia ca instituţii sociale mediatoare fundamentale“. Textura societăţii este dată de căsătoria între un bărbat şi o femeie şi de mediul familial, fenomene care nu sunt (sau nu au fost) inventate şi controlate de stat, ci au pre-existat oricărui stat. A renunţa la această gramatică milenară ar echivala cu „a compromite cel mai profund sens al umanităţii“ şi cu „riscul de a ceda întreaga putere tiraniei pieţei şi a statului“. O tiranie care se alimentează din mituri referitoare fie la ideea unei naturi umane pure, fie la fabricarea unei lumi tehnocratice. E greu să nu observi că această agendă este promovată în mod prioritar în Franţa în plină criză socio-economică, în mijlocul protestelor Vestelor Galbene – de ce ar fi fost o asemenea lege prioritară, în acest moment? Nu întâmplător, noua lege a fost susţinută de La République En Marche, forţa politică majoritară condusă de liderul globalist şi tehnocrat Emmanuel Macron.

Şi în acest sens, redefinirea căsătoriei şi a termenilor „mamă“ şi „tată“ sunt, în fapt, diversiuni – deoarece divizează societatea şi sparg fronturile care ar putea să fie unite din cauza problemelor sistemice ale societăţilor euro-atlantice. Aşa cum observa vizionarul Aldous Huxley în „Minunata lume nouă“ – „Pe măsură ce libertatea economică şi politică se diminuează, libertatea sexuală creşte în compensare“.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *