Skip to content
Opinii & Analize

O nouă strategie de îngrădire. Cum poate fi învins Vladimir Putin

Ca în veritabila distopie orwelliană – 1984 – în care războiul însemna pace, libertatea însemna sclavie și ignoranța însemna putere, ministrul de Afacerilor Externe din Rusia, Serghei Lavrov, afirma în fața lumii, zilele acestea, că “nu plănuim să atacăm alte țări. Cum nu am atacat nici Ucraina”.

În fața unei asemenea declarații care contrazice flagrant realitatea, întrebarea care se pune e cum ar mai putea discuta Statele Unite și aliații săi cu un guvern care minte în față o lume întreagă? Kremlinul nu se află la prima minciună. În urmă cu câteva luni, în timp ce își masau forțe militare considerabile la granița cu Ucraina, oficialii de la Moscova negau vehement că s-ar pregăti pentru o invazie militară a țării. În același timp, agențiile de intelligence din Statele Unite și oficialii de peste Ocean avertizau că o invazie a Ucrainei este foarte posibilă, pe baza informațiilor culese din teren. Statele Unite avertizau la vremea respectivă guvernul de la Moscova cu sancțiuni severe în cazul în care decid să meargă mai departe cu planurile și să atace Ucraina. După invazia Ucrainei, Statele Unite și aliații săi s-au ținut de cuvânt și au impus sancțiuni economice severe Rusiei. Aceste sancțiuni, deși dure, nu îl vor determina pe termen scurt pe Vladimir Putin să schimbe cursul evenimentelor în cazul Ucrainei. Ceea ce Statele Unite și aliații săi ar trebui să facă e să pună pe picioare o nouă strategie de îngrădire (containment) pentru a izola regimul de la Moscova. Eventual această politică, exact ca în cazul strategiei de îngrădire a Uniunii Sovietice pe durata Războiului Rece, ar putea duce la căderea regimului Putin.

O întoarcere la strategia de îngrădire

Strategia de îngrădire a Uniunii Sovietice, elaborată inițial de un diplomat american – George F. Kennan, a reprezentat una dintre principalele arme folosite de Statele Unite în raport cu Uniunea Sovietică, în timpul Războiului Rece. Kennan argumenta că regimul lui Stalin, caracterizat de paranoia și insecuritate, reprezenta o amenințare serioasă pentru Occident și cerea stăvilirea acestuia în anumite puncte strategice. Kennan considera de asemenea că slăbiciunile și contradicțiile inerente de care suferea Uniunea Sovietică vor conduce, pe termen lung, la căderea regimului. Cu toate că strategia de îngrădire a avut nevoie de 40 de ani pentru a reuși, în ultimă instanță, George Kennan a avut dreptate. Prin urmare, Statele Unite și aliații săi ar trebui să se întoarcă la strategia de îngrădire, de data aceasta a Rusiei lui Putin.

Obiectivul principal pe termen lung ar trebui să fie același: să contracarezi expansiunea Rusiei, să impui costuri severe regimului de la Moscova și să încurajezi contestarea pe plan intern a regimului Putin, lucru care în ultimă instanță ar putea determina colapsul regimului. Una dintre priorități ar fi prevenirea unei relații tot mai strânse între Rusia și China. Cele două state reprezintă principalele autocrații ale lumii, iar pe termen lung, ascensiunea puterii Chinei reprezintă principala provocare la adresa lumii libere. Însă Statele Unite și aliații săi pot preveni un front comun sino-rus. Din nou, putem învăța din lecțiile istoriei. Sub administrația Nixon și cu ajutorul Secretarului de Stat de la vremea respectivă, Henry Kissinger, Statele Unite au reușit o apropiere de China comunistă, lucru care a izolat și mai mult Uniunea Sovietică la vremea respectivă. Rusia lui Putin nu este Uniunea Sovietică. Economia Rusiei este la nivelul Italiei și, cu toate că este o putere nucleară, forțele militare convenționale ale Federației Ruse sunt slabe în raport cu cele ale Statelor Unite. Lucrul acesta îl vedem limpede zilele acestea în Ucraina, acolo unde Putin a eșuat în tentativa de a pune pe picioare un blitzkrieg.

Noua Cortină de Fier de pe continentul European s-a mutat mai la Est, iar Statele Unite ar trebui să își sporească prezența militară în cazul aliaților de pe flanc – Estonia, Lituania, Letonia, Polonia, Ungaria și România pentru a descuraja o eventuală acțiune agresivă a Rusiei. Prin urmare ar trebui regândită și postura avansată a NATO. Pregătirea unei prezențe militare pe termen lung în Estul Europei ar trebui dublată de investiții majore în infrastructură – căi ferate, aeroporturi, drumuri, porturi etc. Asta nu înseamnă că Statele Unite și NATO trebuie să se pregătească pentru război. Obiectivul este descurajarea Rusiei, lucru care necesită acum, după invadarea Ucrainei, o mai mare vizibilitate și o prezența militară mai însemnată în această parte a Europei.

Indiferent care ar fi planurile lui Putin pe termen lung, Statele Unite și NATO trebuie să îi dea clar de înțeles acestuia că va eșua. O nouă strategie de îngrădire nu va duce în mod automat la încheierea războiului din Ucraina și nici nu va determina automat căderea regimului Putin în Rusia. Pe termen lung însă, această strategie este cea mai eficientă pentru a echilibra tendințele expansioniste ale Rusiei lui Putin și pentru a impune costuri semnificative regimului de la Moscova. Totodată, pe termen lung, aceasta ar putea fi principala modalitate prin care regimul Putin ar intra în colaps.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *