Citesc cu simpatie și interes de circa 10 ani Ziarul Financiar. Observ în politica lor editorială din ultimele luni o aplecare asupra capitalului românesc. Sunt prezentate și promovate afaceri românești de succes. Mai mari sau mai mici, mai degrabă mici și medii pentru că realitatea ne arată că nu prea avem mari conglomerate industriale, de producție sau servicii deținute de băștinași.
Companiile românești cu acționari români care rulează cifre de afaceri de peste 1 miliard de euro sunt „rara avis”. Există o excepție pe care ZF o promovează cu sârg: este vorba de brandul Dedeman deținut de doi frați români, Pavăl, extrem de discreți si aparent ridicați spre succes de propriile forte.
Spun asta pentru ca nu apărut niciodată în spațiul public acuzații sau alegații cu conotație penală la adresa celor doi frați moldoveni. De regulă, orice mare antreprenor sau om de afaceri din anii tranziției a beneficiat de proptele politice. Informațiile au apărut în mass media și de aici până la un dosar penal nu a mai fost decât un pas.
De multe ori politicienii acestor ani și-au făcut dosare între ei, dar și oamenilor de afaceri din taberele adverse: de genul controalelor ANAF direcționate, plângeri penale cu dedicatie, atacuri publice menite a distruge imaginea oamenilor de afaceri. De genul „mogulii cei rai„.
Nu este de mirare că în acest context mai toți capitaliștii români, buni sau răi, cine mai stie în mod real, au intrat în malaxorul penal odată cu politicenii.
Succesul fraților Pavăl de la Dedeman prezentat ostentativ ca un succes al capitalului românesc ma îngrijorează. O să vă spun și de ce imediat. Nu am treaba cu business-ul lor (ei nu fac afaceri cu Statul, deocamdată, din ce știm) business care, aparent, nu este unul foarte complicat.
Oamenii construiesc mari magazine de bricolaj, importă mare parte din produse și le vând românilor din ce in ce mai avizi de „surubarit„, construit și „grădinărit”.
Ce sa facem? Gena noastră de țărani, patriarhală, iese la suprafața. Din câte citesc atuul fratilor Pavăl de la Dedeman este că sunt foarte bine organizați în sistemul lor de aprovizionare cu precădere… din China. Dar și faptul ca au fost buni negociatori în tranzacțiile imobiliare.
Fratii Pavăl nu au inventant un nou cip pentru computere, dar chiar și așa spre lauda lor afacerea a sărit de 1,1 miliarde de euro anul trecut. Astfel, au devenit un jucător regional în afacerile europene de bricolaj. Ei, aici este problema acestui succes românesc ieșit din comun. România nu are nici un grup de firme, în niciun domeniu pâna acum, care să rivalizeze cu marile concerne multinaționale.
Pe piața de bricolaj Dedeman-ul românesc se bate cu adevărați monștri bine injectați financiar de banci și fonduri de investiții. Pentru că acest tip de comerț, alături de retail, marile hypermarket – uri, sunt cele care storc banii cash/ lichizi din România. Românii cumpară în draci alimente și produse din aceste magazine în acești ultimi ani în care consumul a încălzit la maxim economia.
Fratii Pavăl, bucuroși că sunt prezentați drept un model de succes autohton, ar trebui să înțeleagă că în acest moment au devenit ținte- piept. Ambasadele, grupurile de lobby ale multinaționalelor, cozile de topor din ANAF și companiile de consultanta (big four) și-au îndreptat atenția către acest specimen rar: compania româneasca de 1 miliard de euro.
O sa spună unii că este o teorie a conspirației. Eu vă spun că cifrele și datele seci sunt certe: fără excepție aproape toți oamenii de afaceri români (mai penali, mai puțin penali, vinovați sau nevinovați) au fost distruși când au început să conteze național sau regional în business-ul lor.
Repet, nu fac judecăți de valoare asupra moralității lor sau a vinovățiilor penale. Observ însă că cine s-a ridicat a fost belit, iar în locul lui în mod natural „economia de piața” a adus o companie multinaționala. Unii spun că este o coincidență, că de fapt instituțiile de aplicare a legii au făcut un bine societății.
Credeam cu tărie acest lucru acum 5 ani. Însă nu poți purta ochelari de cal să nu vezi consecințele în ideea că trebuie să ne purificăm prin anticorupție. Hoții trebuie pedepsiți! Așa este. Dar trebuie distruși cu totul?
V-am povestit toate acestea pentru a face un pariu legat de succesul brandului românesc Dedeman. Nu doresc sa-l castig însă, nu ar fi de dorit asa ceva. Cred însă că în perioada următoare fratii Pavăl vor avea probleme (fie penale, fie legate de Consiliul Concurentei, fie fiscale, evaziune, probleme cu importurile etc), fie Doamne ferește chiar de „anticorupție„, cine știe ce denunțător sare din jobenul DNA. Este varianta total pesimistă. Una parțial optimistă este ca într-o buna zi Dedeman să fie vândut unei corporații, la sfatul unor băieți de bine. Așa cum și alți anteprenori au fost sfătuiți înainte sa fie executați.
Voi cum pariați?
Ar mai fi și Arabesque, o altă firmă cu capital românesc 100%, care s-a dezvoltat foarte bine, acum fiind într-o perioadă de stagnare, datorită faptului că din ce în ce mai mult se construiește în antrepriză proprie.
Firmele românești, pornite cu capital românesc , rămase românești, daca își iau avânt, aveți dreptate, devin indezirabile sau amenințătoare vis-a-vis de firmele străine sau firmele românești cu capital străin. In domeniul afacerilor autohtone, se zice ca trebuie sa ai o afacere care sa nu depășească o anume suma si sa fie greu de câștigat bani de pe urma ei, pentru a te menține pe piața . Deja Dedeman este o curiozitate. Cum creste si cum se menține ? Devenim oare paranoici, orice afacere de succes este pusă sub semnul întrebării ? De ce ?