La începutul verii, era foarte clar că România are o profundă suferință bugetară. Pe zi ce trecea argumentele în acest sens apăreau tot mai vizibile. Iar soluțiile posibile erau negociate în discuții interminabile între politicienii la vârf ai coaliției de guvernare.
Pachetul de echilibrare a bugetului nu a fost definit nici până astăzi, dar sintetic, datele bugetare pe luna iulie ne arată încă o dată zonele sensibile ale bugetului: o creștere a veniturilor cu 11%, dar în același în timp un avans al cheltuielilor cu 14,5%, ceea ce ne arată că economia funcționează, produce mai mulți bani pentru buget, dar, insuficient pentru cât de mult cheltuiesc politicienii cu sectorul public. Drept urmare, deficitul bugetar pe primele șapte luni ale anului, a ajuns la 38,5 miliarde de lei, adică 2,43% din PIB. Acum, la sfârșitul verii, tema bugetară devine oarecum secundară. Catastrofele naționale din luna august trag un semnal dur de alarmă cu privire la modul în care funcționează (dacă mai funcționează) statul român.
Fiecare caz în parte – Voluntari, Botoșani, Vama Veche, Crevedia – scoate în evidență funcționarea defectuoasă a statului român. Cel mai grav este că în noianul de instituții ale statului și în haosul legislativ, nimeni nu răspunde pentru accidente sau ilegalități. Este imposibil să găsești o instituție care să fie vinovată, pentru că responsabilitățile se mută de la una la alta și de la un paragraf de lege la altul. Deja România nu are doar o mare problemă bugetară, ci și una imensă care privește funcționarea instituțiilor statului.
Să dăm un exemplu din economie. Recent, Ionuț Mișa, șeful Direcției de Administrare a Marilor Contribuabili de la ANAF, a declarat într-un interviu pentru publicația profit.ro că direcția pe care o conduce a făcut controale în sectorul bancar și a reușit să aducă la buget 400 milioane de lei. Dar, spune Ionuț Mișa, ar dori să mai controleze două bănci, dar direcția nu are decât patru funcționari specializați în domeniu. Iar serviciul ar avea nevoie de 17 angajați.
Ne putem mira de două ori. O dată, pentru că este incredibil că din cei 20.000 de angajați ai ANAF nu se găsesc 10 specialiști care să fie aduși sau formați profesional pentru a completa direcția de control destinată sistemului bancar. A doua mirare este că exact omul care trebuia să găsească soluțiile se plânge cu nonșalanță. Ionut Mișa are de un deceniu funcții de conducere la ANAF sau la Ministerul Finanțelor și vine acum și ne spune că un departament important are numai patru salariați în loc de 17. Ca și cum nu chiar el ar fi trebuit să rezolve problema. Dar, acest caz ne arată, încă o dată, modul în care funcționează instituțiile statului.
Iar cazul Crevedia aduce în atenția publicului o temă gravă. Și anume, firmele legate la zona politică și la fondurile publice. În ultimii ani, politicieni români de diverse „culori” au atacat fără menajamente companiile străine prezente pe piața autohtonă. Au fost acuzate că scot profiturile din țară fără să plătească taxe sau impozite, că otrăvesc cu produsele lor consumatorii români sau că exploatează sălbatic resursele naturale ale țării.
Niciun politician nu a suflat niciodată vreun cuvânt despre nocivitatea firmelor de partid, despre distorsionarea profundă a economiei reale de către companiile abonate la contractele cu statul. Altfel, aceste companii sunt neaoșe, autohtone și nu multinaționale. Ceea ce am văzut în august aduce în discuție un alt subiect major și anume pachetul fiscal îi va atinge pe cei corecți, care își plătesc taxele și impozitele și care funcționează legal. Cei aflați în afara legii, pe care instituțiile statului nu îi pot găsi și sancționa, nu vor fi atinși cu nimic de o creștere a fiscalității. Ei vor continua să rămână nestingheriți în economia „neagră”.
Citește mai mult pe www.rfi.ro
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
