Skip to content
Editorial Opinii

O țară drogată

Corpul social al României este aidoma unui drogat în care se pompează la intervale regulate substanțele halucinogene. Emoția și frica sunt drogurile injectate cel mai des în organismul social, cu scopul de a-l zombifica. Și de a obține reacții previzibile, cum este prezența la alegeri sau intenția de vot. Anul trecut, anticipam că inginerii sociali pensionați din SRI vor aplica metoda inducerii emoției colective pentru rezultate electorale. Corpul social românesc nu mai reacționează natural, ci doar la stimulii de frică. Trei evenimente cheie au fost întreținute, prelucrate, dirijate apoi prin mass media și lăsate să facă ravagii în societate. România este din nou bulversată emoțional, aproape isterică. Pregătită și fezandată pentru cele trei runde de alegeri.

Primul episod a fost unul emoțional politic și strategic. Condamnarea lui Dragnea a venit în mod natural, după ce jupânul PSD a făcut toate greșelile politice posibile. Lupta cu Justiția i-a pecetluit soarta. Emoția colectivă a crescut progresiv după Ordonanța 13, pentru ca vara lui 2019 să-l prindă pe Dragnea în momentul maxim de ură. Dacă ar fi fost achitat printr-un miracol, ar fi provocat o mini- revoluție în stradă. Decizia nu putea fi alta. Demonizarea acestui personaj, corectă sau nu – aici fiecare din taberele implicate în război are opinii pro și contra, dar care nu sunt importante pe fond -, aceasta demonizare fără precendent, deci, a scos publicul la vot. Este o realitate și un rezultat cert, factual. Emoția negativă provocată de simpla lui apariție a încărcat electoral alegerile europarlametare, care de regulă nu aveau nicio miză. Dispariția lui Dragnea a calmat relativ societatea dar nervii erau deja întinși la maximum. Corpul social era deja în sevraj. Aștepta următoarea doză.

Scos în decorul penitenciar, Dragnea trebuia înlocuit cu o altă poveste. Dăncilă nu s-a pretat la demonizare, pentru că nu este capabilă să provoace ură. A fost cules, așadar, din biotopul social un caz șocant, care să fie lansat, întreținut și care a funcționat ca o hârtie de turnesol: “micuța Sorina”, adoptată cu forța de o familie de româno-americani. Temperatura emoției colective a explodat, cazul avea toate ingredientele de audiență, de șoc și revoltă publică. Însă nu avea un element cheie: o țintă clară, un personaj care să fie demonizat. Experimentul mediatic a dovedit însă ceea ce se știa, societatea este agitată și pregătită emoțional pentru revoltă. După închiderea “cazului Sorina”, despre care nimeni nu mai scoate o vorbă, s-a trecut la alt nivel.

Cazul Caracal nu a fost provocat, el a fost cules din același biotop social în care răpirile, violurile și violența în sine sunt la ordinea zilei. La început era un caz ca oricare altul: sute de tineri dispar, pleacă, unii sunt răpiți sau traficați. După câteva zile incerte, apariția înregistrărilor de la 112 a provocat declicul. Emoția colectivă, revolta împotriva Satului, a simbolului de autoritate publică în general, că se numește Poliție, Guvern sau Justiție, a explodat din nou. Apoi, timp de două luni, a fost întreținută cu grijă. Cazul Caracal, spre deosebire de cazul micuței Sorina, avea toate ingredientele necesare bulversării societății. Nevroza socială a crescut și ea, iar doza de senzațional, de terorii ale conspirației a fost injectată în societate din prostie și din interesul mass media pentru audiență. Acum, nici nu mai este nevoie ca emoția să fie întreținută. Odată dat la vale, bulgărele de zăpadă a crescut și nu mai poate fi oprit.

În acestă atmosfera impregnată de ură, nimeni rațional nu mai poate să se întrebe justificat: de ce acum? De ce toate astea în pragul unui ciclu electoral care va dura un an și jumătate, cu mize enorme, atât interne cât și externe?

E ca și cum ai cere unui drogat să discearnă realitatea de realitatea lui paralelă.

1 comentariu la “O țară drogată

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *