Skip to content
Opinii & Analize

Pandemia de COVID-19 din România, ca eșec colectiv al clasei politice

România se confruntă în acest moment cu efectele valului doi al pandemiei globale de coronavirus. Numărul cazurilor a crescut treptat, ajungând în week-end la cifre record: peste 3500 de cazuri/zi. În acest context, sistemul medical s-a trezit în postura de a fi supra-solicitat, medicii avertizând că vor trebui să aleagă pe cine tratează în spitale și din cauza numărului limitat de paturi în secțiile de terapie intensivă, chiar pe cine trăiește și cine moare.

Situația dramatică a sistemului medical din țară nu ar trebui să surprindă pe nimeni. Ani de zile, guvernele care s-au succedat la Palatul Victoria și parlamentarii au contribuit mai mult sau mai puțin direct la situația actuală. Eșecul sistemului medical din România, reprezintă de fapt un eșec al clasei politice în ansamblul ei.

Cazul “Colectiv” ar fi trebuit să reprezinte un semnal de alarmă pentru toți. Atunci s-au scos la iveală deficiențe grave în ceea ce privește, printre altele și sistemul medical. S-au făcut prea puține lucruri pentru a îndrepta erorile. Construirea de spitale, deși a fost pe lista programelor politice ale tuturor partidelor, s-a dovedit a fi doar o promisiune. Zecile de spitale promise, Spitalul Metropolitan, au rămas doar proiecte pe hârtie. Deși statul are obligația să guverneze în interes public – asta înseamnă politici publice în sectoare precum sănătate, educație etc. – la noi guvernele au fost preocupate de cu totul alte „probleme”, precum legile justiției în timpul guvernării PSD din perioada 2016-2019. Partidele s-au războit pentru controlul puterilor în stat, iar interesul public a fost în mod sistematic ignorat. Unele realizări au fost doar de fațadă, pentru a lăsa impresia că guvernanții ar fi preocupați (și) de cetățeni.

Guvernele nu au făcut nimic pentru a stopa exodul de creiere. Mii de medici au părăsit țara în căutarea unui trai mai bun în Occident. Acum ne plângem că sistemul medical este supra-solicitat și că nu avem medici. Guvernele nu au fost în stare să anticipeze pericolul reprezentat de exodul creierelor în domeniul medical (și nu numai). Odată cu venirea pandemiei, a venit și nota de plată. Vechile matrapazlâcuri nu mai funcționează atunci când ești pus în fața realității crunte.

Eșecul clasei politice mai este vizibil și pe alt palier. Încrederea cetățenilor în clasa politică nu s-a modificat substanțial din anii ’90 până în prezent. Politica este percepută de o parte consistentă a cetățenilor drept o activitate mai degrabă deplorabilă. Instituții precum Parlamentul și Guvernul sunt văzute mai degrabă ca locuri unde se desfășoară jocuri de culise în avantajul clasei politice și nu ceea ce ar trebui să fie – adică un for de discuție și de rezolvare pe cale pașnică a divergențelor inerente oricăror societăți politice, unde se iau decizii în interes public. Clasa politică a făcut prea puțin pentru a schimba această percepție. Politica nu ar trebui să fie percepută ca o activitate deplorabilă, ci ca o activitate nobilă. Așa o vedeau de pildă vechii greci.

Lipsa de încredere în autorități, în instituții și în clasa politică are efecte devastatoare pentru buna funcționare a democrației. Lipsa de încredere în instituții și în clasa politică determină o parte a populației să conteste deschis măsurile de prevenție împotriva coronavirusului. Aici se adaugă și o acută lipsă a culturii civice, o lipsă însă cultivată inclusiv de autorități prin neglijarea sistematică a educației.

Efectele pandemiei de coronavirus din țară reprezintă un eșec al clasei politice în ansamblul ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *