Skip to content
Opinii & Analize

Pandemia sau frica la români: un virus prea mic pentru niște amenzi atât de mari

România a intrat începând de vineri în stare de alertă, o situație mult așteptată de românii cărora le-au fost limitate drepturi și libertăți fundamentale în ultimele două luni de zile.

Cea mai disputată problemă în cele două luni de stare de urgență a fost, fără dar și poate, cea a amenzilor privind nerespectarea ordonanțelor militare. Au fost amendate peste 300.000 de persoane în timpul stării de urgență, iar suma totală obținută din amenzi a fost de peste 120 de milioane de euro. În ciudat acestor cifre, marea majoritate a lor, oamenii au stat în case, au respectat măsurile și și-au văzut cuminți și umili de treaba lor. Nu de teama COVID. Amenzile i-au ținut în case.

Imediat ce România a ieșit din starea de urgență, în mai multe cartiere ale Bucureștiului s-au auzit pocnetele artificiilor, de parcă am fi învins deja lupta cu nenorocitul ăsta de virus. Am văzut cum încă de la orele dimineții oamenii au început să iasă din case, fie că aveau treabă sau nu, iar traficul a început să își ocupe locul de cinste. Unii dintre bucureşteni au ieşit chiar să pescuiască pe lacul Griviţa.

Știu, după două luni se presupune că știm să ne protejăm și singuri, că am înțeles pericolul și ce avem de făcut și că cel mai bine oamenii învață din experiență, nu din legi, sancțiuni și predici. Dar oare așa să fie?

Până acum am doar senzația că virusul ăsta nenorocit a fost prea mic pentru niște amenzi atât de mari. Și cred că sunt două lucruri care se pot întâmpla de-acum încolo.

Unu, pandemia se domolește și multă lume va rămâne cu impresia că totul a fost un scenariu distopic al autorităților pentru a ne ține în case, deci teoriile conspiraționiste vor înflori.

Și doi, numărul cazurilor va exploda și aceleași autorități, disperate, se vor grăbi să reinstaureze starea de urgență, probabil cu reguli mult mai dure ca până acum. Dar bâlbele repetate, zmetia CCR în problema amenzilor, achizițiile dubioase și neputința lui Velea de a citi cursiv noile măsuri nu vor fi uitate și oamenii vor fi mult mai greu de strunit.

Pentru că, indiferent în care dintre cele două scenarii ne vom regăsi peste două săptămâni, un lucru e clar: bruma de încredere de care se mai bucurau autoritățile, și-așa șubredă, s-a cam spulberat.

***

Au fost două luni în care mulți dintre noi am învățat (sau poate nu?) să ne apreciem mai mult unii pe alții, să conștientizăm ce înseamnă cu adevărat „libertate”, care sunt lucrurile de care trebuie să ne bucurăm cu adevărat și cât de mult contează acel „ești bine?”.

Dar oare câți dintre noi ne vom aduce aminte de tot ceea ce am trăit în aceste luni, când pericolul coronavirus (COVID-19) se va fi încheiat? Toți ne spun că „lumea nu va mai fi la fel”, dar oare oamenii se vor schimba și ei sau vor rămâne în continuare suflete goale bine ascunse în trupuri frumos sculptate. Oare vom continua să fim niște trupuri după autopsie?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *