Când economia germană se afla în plină dezvoltare, guvernul de atunci își potrivea rareori performanțele economice cu leadershipul politic la nivel național sau în UE.
Însă Berlinul nu a profitat de economia în plină expansiune pentru a introduce reformele de care avea atâta nevoie, scrie Judy Dempsey, senior fellow la think-tank-ul american Carnegie Endowment for International Peace.
În 2003, în timpul unei crize economice profunde, fostul cancelar Gerhard Schröder, un social-democrat, a promovat un pachet de reforme radicale pentru a reorganiza piața muncii. Dorința de a scoate țara din criza economică și socială în care se afla l-a costat pierderea alegerilor din 2005.
Succesoarea sa, Angela Merkel, și-a petrecut cei șaisprezece ani de mandat nereușind să valorifice reformele lui Schröder. Cea mai mare realizare a acesteia a fost să ofere adăpost celor peste 1 milion de refugiați care fugeau de războiul din Siria. Cel mai mare eșec – creșterea dependenței Germaniei de gazul rusesc.
La fel ca succesorul ei, Olaf Scholz, care conduce o coaliție de centru-stânga formată din trei partide și afectată de divergențe în ce privește politicile economice, politice, externe și de apărare, Merkel a fost un politician cu o aversiune inerentă față de asumarea unor riscuri.
În cazul lui Scholz, această trăsătură este completată de o conducere indecisă a unei coaliții care se zbate dintr-o criză în alta. Fapt care întârzie schimbările vitale ale unui model economic rigid când vine vorba despre adoptarea digitalizării, a reducerii birocrației și investiții în educație.
Așa-numitul Mittelstand, companiile mici și mijlocii care reprezintă coloana vertebrală a economiei, consideră că birocrația este unul dintre principalele obstacole în calea afacerilor, clasându-se imediat după lipsa de lucrători calificați și costurile ridicate ale energiei, potrivit Deutsche Bank.
Mai presus de toate, Scholz nu oferă niciun fel de leadership politic sau strategic unei Europe care este prost pregătită pentru o posibilă ruptură a relației transatlantice după alegerile prezidențiale americane din noiembrie.
În mod similar, nici Germania și nici Europa nu sunt pregătite să reziste influenței crescânde a regimurilor care contestă proeminența tradițională a Occidentului. Modul de viață al Europei, ancorat în democrație, drepturile omului și securitate, are un timp limitat, dacă guvernele sale nu iau măsuri pentru a inversa această tendință. Deocamdată, nu vă bazați pe Germania.
Pe plan intern, sondajele de opinie și statisticile economice germane confirmă popularitatea în scădere a lui Scholz și arată că Germania este cea mai slabă economie din zona euro și din G7.
Mai mult, FMI estimează că Germania va fi singura economie din G7 care s-a contractat în 2023. La 0,9%, creșterea sa în 2024 este prognozată să rămână sub media de 1,4% pentru economiile avansate.
S-ar putea da vina pe recenta decizie a Curții Constituționale germane. După cum explică Institutul german pentru cercetare economică (DIW Berlin), guvernul a folosit o derogare de urgență în 2020 pentru a aloca peste 200 de miliarde de euro în fonduri speciale pentru a atenua impactul economic al pandemiei.
„Guvernul lui Scholz a încercat să folosească aceeași derogare pentru a canaliza 60 de miliarde de euro, sau 1,5% din PIB, din aceste fonduri speciale către subvenții industriale și inițiative legate de climă. (…) Curtea [Constituțională] a blocat planul guvernului pe motiv că nu îndeplinea ‘cerințele constituționale pentru împrumuturi de urgență’”, scrie Marcel Fratzcher, președintele DIW Berlin.
Rezultatul este că guvernul are un deficit de 60 de miliarde de euro pentru subvenții și programe. Când a încercat să obțină unele economii prin reducerea subvențiilor pentru motorină pentru agricultori, a fost întâmpinat cu demonstrații la nivel național.
Problemele se agravează – și acest lucru precedă hotărârea judecătorească – din cauza încetinirii economiei și a inflației care determină creșterea salariilor. Grevele puternicului sindicat al mecanicilor de tren GDL au lăsat adesea rețeaua feroviară în impas, ca să nu mai vorbim de costurile pentru economie.
Germania a mai trecut prin această situație, dar s-a bizuit pe economia sa bazată pe exporturi pentru a se descurca. De asemenea, s-a bazat pe Rusia pentru a alimenta sectoarele industriale energointensive.
Ambele au indus guvernului și industriei germane un fals sentiment de siguranță. În ciuda tuturor avertismentelor privind dependența, resursele energetice nu au fost diversificate.
De data aceasta, pernele de protecție pe care se bazau economia și guvernul german au dispărut. Războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, incertitudinea influenței globale a Statelor Unite și influența crescândă a Chinei au consecințe imense pentru Germania – și pentru Europa.
Berlinul nu-și poate permite să privească în interior și să abordeze problemele din punct de vedere intern. Este lăudabil faptul că, după Washington, se află pe locul doi în ceea ce privește sprijinul militar, financiar și economic acordat Ucrainei. Dar este în joc ceva mai important. Este vorba de atitudinea Germaniei față de securitate – și de leadership – într-un război al cărui rezultat va avea consecințe fundamentale pentru Europa.
„Sprijinul militar pare să fie ghidat de ceea ce este acceptabil din punct de vedere politic în Germania, mai degrabă decât de ceea ce are nevoie Ucraina pentru a-și atinge obiectivul de a-și elibera propriul teritoriu”, susțin cercetătorii Claudia Major și Christian Mölling.
„Germania are încă dificultăți nu doar în a prelua conducerea, ci și în a se hotărî, ceea ce face ca partenerilor să le fie dificil să sprijine politicile germane, precum și să facă propriile alegeri”, adaugă aceștia.
Și mai există un alt perturbator politic major. Formațiunea de extremă-dreapta anti-imigranți Alternativa pentru Germania conduce acum în sondaje. Popularitatea lui Scholz s-a prăbușit. Iar un nou partid radical de stânga, condus de Sahra Wagenknecht, o comunistă convinsă din Germania de Est, se află în top în sondaje.
Ideea este că partidele politice înființate după 1945, cu circumscripțiile lor în biserici, comunități, sindicate – dar și modelele lor economice bazate pe industrie – se clatină.
Ele s-au bazat pe asigurarea securității americane, pe gazul rusesc ieftin, pe un Mittelstand care deținea o cotă de piață mondială și pe o Uniune Eeuropeană care îi conferea influență economică.
Însă tot acest eșafodaj pare să înceapă să se clatine, în timp ce Germania se confruntă cu o nouă realitate.
Autor: Judy Dempsey, Carnegieeurope.eu.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
