I-am ascultat cu maxim interes pe oficiali pe tema programului Fotovoltaice pe Casă. În special pe Tanczos Barna, cel mai relaxat ministru al Mediului din istoria recentă. Și pun pariu că programul o să dea chix din cel puțin 3 motive.
Nu sunt 3 miliarde de lei alocați, ci „până la 3 miliarde de lei”. Adică suma asta va depinde de niște chestii. Iar chestiile nu sunt cunoscute. Deci nu e nimic sigur.
Nu vor fi 155.000 de familii ce vor să-și pună pe case panouri fotovoltaice, ci „maxim155.000 de familii”. Adică s-a plecat de la niște estimări de consum și estimări de costuri care nu vor sta în picioare. Cu promisiunea celor 3 miliarde, firmele de profil vor crește prețurile și la panouri, și la montaj. Iar necesarul nu e același, una e să pui 6 panouri pe o casă de 70mp și alta e să pui 60 de panouri pe un bloc cu 4 familii.
Nu se vor da banii la timp. Guvernul a făcut din nou un mecanism cretin: tu îți pui panourile, apoi mai adaugi niște acte la devizul lucrării și aplici. Nu scrie nicăieri că se aprobă garantat, că se aprobă repede și că se face decontarea tot în 2023. Avem doar promisiunea că birocrația se va reduce. Da-da. Să vezi ce renunță birocrații la șpaga cuvenită doar dacă birocrația e mare, nasoală. Sigur. Și marmota învelea ciocolata.
Tanczos Barna putea face un mecanism megasimplu: du-te la CEC, ăsta e programul, ia banii, pune panourile, vino cu hârtiile. Dacă-s bune, statul român plătește creditul. Dacă nu, îl plătești tu. Ar fi fost și cash la începutul investiției, ar fi fost și nebirocratic, nici n-ar fi afectat bugetul de stat, ci visteria băncii. Dar așa n-ar mai fi mers să ceri șpagă pentru aprobarea dosarului, sau să obligi oamenii să se îndatoreze, sau să lucreze cu anumite firme. Iar politicienii n-ar mai fi câștigat bani nemunciți.
