Skip to content
Opinii & Analize

Parlament și circ

La începuturile democrației noastre originale, îmi aduc aminte că dădeau la televiziune în mod repetat niște imagini dintr-un parlament al unei țări sud-est asiatice în care, în focul dezbaterii probabil, aleșii se luaseră la bătaie. Unii chiar știau kung-fu, din ce se vedea la televizor, ceea ce mi-a întărit o serie de stereotipuri, copil fiind, despre Orientul Îndepărtat și artele marțiale. Chiar și între parlamentari.

Parlamentul este o instituție foarte interesantă și în imaginarul românilor. Practic, deși ar trebui să fie baza democrației, căci acolo se adună reprezentanții poporului, este instituția cu cea mai joasă cotă de încredere în sondajele de opinie. O cotă de încredere serios mai mică decât a altor instituții politice, instituțiile politice fiind în sine prost văzute la noi în țară. Sigur, pe un loc comparabil cu al parlamentului stau partidele, atunci când apar în sondaje. Ceea ce dă consistență măsurătorii sociologice, până la urmă, pentru că, logic, parlamentul derivă din partide și din listele/numele prezentate de acestea la alegeri.

Ce este cu adevărat caraghios este că parlamentul stă în mod regulat mai prost în opinia publică decât guvernul. Să ne înțelegem: teoretic, împotriva guvernului ar cam fi toți cei, sau cei mai mulți, sau măcar mulți dintre cei care nu au votat la alegeri partidele care au dat până la urmă guvernul. În parlament însă e reprezentată cam toată lumea care a votat cu un partid care a reușit să treacă pragul. Ba mai mult… Guvernul are atribuțiile executive, el reacționează la situațiile problematice, el veghează, cum s-ar spune, fluxul vieții socio-economice – în zonele în care statul de îndreptățit să facă acest lucru. Cum lumea e dintotdeauna mai degrabă nemulțumită de direcția în care merge țara – a se vedea sondajele din ultimii 30 de ani -, cele mai multe nemulțumiri merg direct în direcția administratorului, deci a guvernului. Bugetele care privesc administrarea țării sunt pe mâna ministerelor, deci a guvernului etc.

Parlamentul asigură cadrul legislativ, dar asta e o chestiune de termen lung, mediu în cel mai bun caz. Deci cum naiba lumea e mai supărată pe Parlament decât pe guvernele care îi influențează mult mai direct viața? Și treaba asta e valabilă indiferent ce guverne sau formule parlamentare s-au plimbat în ultimii 30 de ani pe la cele două palate.

Deși pare contraintuitiv, explicația nu cred că este corupția. În general, românii văd clasa politică drept purtătoare a acestui păcat. Nu cred că oamenii simpli își pun problema unde a fost mai multă corupție în ultimii 30 de ani – în guvernele, sau în parlamentele noastre.

La fel, reproșuri tehnice publicul aduce ambelor instituții – nemulțumire mare e și cu multe măsuri luate de guverne și cu „opera legislativă” a parlamentelor din „frumoasa noastră republică”, vorba lui Caragiale.

O să râdeți, dar cred că faptul că publicul nostru se uită semnificativ mai urât la parlament decât la guvern vine din următoarea situație. Cu bune și cu rele, cu simpatii și antipatii politice, oamenii percep că guvernul, prin natura lui, mai face câte ceva, în timp ce parlamentul stă și discută, presupunând că face și asta. Prea puține voci din parlamentele ultimilor 30 de ani de la noi sunt exemple de oratorie politică sau de dezbateri, fie ele și contondente, pe proiecte legislative care chiar să clarifice niște problem socio-economice majore. Cei mai mulți parlamentari din ultimele trei decenii nu prea au avut treabă nici cu vorbitul în plen, nici cu inițierea unor legi relevante. Or fi avut ei ceva de făcut pe acolo, dar publicul a văzut că aleșii au viață mult mai ușoară decât până și membrii guvernului. Și responsabilități mai puține, și program mai comod. Și nu îi paște nici vreo pierdere a fotoliului până la finele legislaturii. Și au beneficii nenumărate. Drept urmare, să nu ne mirăm că instituția fundamentală a vieții politice democratice nu e deloc populară în public. Dacă mai facem și raportul dintre rezultatele “operei legislative”, cum spuneam, și confortul pe care poziția de parlamentar îl aduce, înțelegem situația aproape comică în care ne aflăm. Aceea ca românii să aibă o părere atât de proastă despre parlament, încât mulți dintre ei să vrea reducerea numărului de parlamentari, deci scăderea teoretică a propriului grad de reprezentare în cel mai înalt for legislativ al țării.

Să reușească oare să schimbe actualul parlament acest stigmat de 30 de ani? Nu știm. Aduceți-vă aminte de faptul că, la un moment dat, o serie de voci publice așteptau cu emoție parlamentul uninominal, în ideea că se vor vota “oameni, nu liste”. Ce a ieșit, știm cu toții.

Oricum, văzând ce s-a întâmplat acum două-trei zile, pe 21 decembrie și chinurile facerii noului parlament, văzând ce s-a întâmplat și în noaptea dintre 21 și 22 decembrie, pot spune un singur lucru: viața parlamentară a următorilor patru ani se anunță mult mai interesantă decât ce fost până acum. Și dacă tot mai stăm mai mult pe acasă o perioadă, nu ar fi rău să facă un post tv care să transmită live tot ce se întâmplă în parlament. Emisiunile dubioase și filmele date deja de zeci de ori de posturile tv din grilă nu au nicio șansă în fața a ce va să vină dinspre legislativ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *