Skip to content
Opinii & Analize

Partidul Dacian Julien Kovesi

PS News

Dacian Cioloș își face încă un partid. Este adevărata știre politică a zilei. Deci nu se pensionează, așa cum sperau Drulă și Ghinea. Anticipez chiar că va juca un rol important în anul electoral 2024, nu drept candidat la prezidențiale, ci din postura omului care își va pune la dispoziție rețeaua de influență europeană în slujba unui prezidențiabil. Iar în urma acestui troc, pentru că va primi ceva la schimb, își va relansa cariera politică. Fie la București, fie la Bruxelles.

Și, acum, vine dezvăluirea, cunoscută printre inițiații sistemului de putere din România, o dezvăluire care joacă rolul de filtru prin care trebuie citită analiza de mai jos: Dacian Cioloș este personajul principal care a tras sforile pentru ca Laura Codruța Kovesi să ajungă în poziția de procuror șef european.

Astfel, pentru a înțelege un politician, trebuie să îi înțelegi prima dată psihologia și setul de credințe personale. Ideologia, să-i spunem pretențios. Cioloș nu crede în nimic, nu are sex politic, nu este cuantificabil ideologic. Îl interesează Puterea și-atât! Cioloș este aplecat spre negociere și tranzacționare politică, așa a învățat, și a învățat bine în cincisprezece ani în capitala Europei. La nivel personal, crede cu tărie în Steaua lui norocoasa – în Karma, să-i spunem mai oriental -, și chiar a avut parte de așa ceva în destinul lui. Mai crede în “cărțile politice grele” pe care le poate pune pe masa oricărei negocieri (de tip Macron) și în convingerea intimă că știe că face parte dintr-un sistem de putere care transcende sistemele politice naționale europene. Cioloș este altă ligă, Liga Statelor Unite Europene.

Cu figura lui aparent austeră, cu un Cioloș la masă, într-un context politic și cu miză mare, vei avea în față un gambler de calibru. Franțuzitul Cioloș, dus adesea în derizoriu de politicienii dâmbovițeni, a trecut practic cu șenilele peste Ludovic Orban în decembrie 2020, la formarea și negocierea guvernului PNL- USR. Știu că pare neverosimil, dar meseria asta a practicat-o peste o decadă la vârful Europei: a negociat influența în numele șefilor, a negociat și distribuit bugete enorme, a tranșat majorități sensibile, navigând printre miliarde de euro, populari, socialiști, verzi etc și, cel mai important, prin apele tulburi ale birocrației de top europene. La Bruxelles, jocul mare se închide doar cu ajutorul unei duzine de înalți funcționari publici, directori ai Comisiei, inamovibili, intangibili. Oameni cu pix și stilou, oamenii care de multe ori ignoră votul/ mandatul obținut de politicieni.

Ne place, nu ne place, Dacian Cioloș este printre primii trei lideri politici cu “acces direct si nemijlocit” la vârful puterii europene. Cariera lui este construită, de fapt, prin jocuri de putere europene. S-a văzut asta când nu a mai fost comisar, în mod paradoxal. Atunci a fost păstrat la Bruxelles și mai apoi ghidonat către politica mare, transformat dintr-un birocrat de vârf într-un pion politic permutabil. Puțini birocrați primesc această onoare maximă. Din executant să se califice în jucător.

Cioloș este incontestabil omul Bruxellesului la București și al Franței. Sau invers, dar este o chestiune de nuanță, importantă însă și ea. Este, inițial, creația rețelei de birocrați de naționalitate franceză și belgiană care au creat la propriu Uniunea. În prezent, doar președintele Iohannis și, mai nou, premierul Ciucă au un grad similar sau mai mare de acces la liderii europeni datorat funcțiilor, nu însă și la birocrația europeană, la polul de putere nevăzut. În mod nemijlocit, influența celor doi este legată de funcțiile executive politice, cu amendamentul că Iohannis este cel mai longeviv lider al Partidului Popular European în funcția de șef de stat. Cioloș, pe de altă parte, își trage seva direct din birocrația europeană și din politica celor mari, cum este Franța. Nu este un mare secret că Europa a intrat sub zodia lui Macron pentru următorii cinci ani.

O să explic, deși parțial se știu/ se intuiesc deja public aceste lucruri, de ce România, dar și majoritatea țărilor europene, chiar si nemembre UE, fac parte, fără ca populațiile lor să conștientizeze pe deplin, din ceea ce va deveni Uniunea după războiul din Ucraina: adică Statele Unite ale Europei (SUE). Cioloș este parte a viitorului establishment al SUE, fie de la București, fie de la Bruxelles. În variantele descrise va fi ori emisarul SUE pentru București, ori “guvernatorul SUE” local. Și aici nu discutam neapărat despre funcții executive. Puterea are de regulă multe fațete informale.

Nașterea SUE este o consecință directă și previzibilă a războiului din Ucraina, cu efecte în prima fază de hipercentralizare a deciziei politice la nivel european. Armata unică europeană, de exemplu, va deveni o realitate în curând, alimentată de complexul militar franco- german EADS. Hipercentralizarea a fost testată cu brio în pandemie și explicată simplu și cu umor involuntar de Florin Cîțu, care, întrebat de excesul achiziției dozelor de vaccin Covid, s-a apărat: “procurorii să o întrebe pe Ursula (șefa Comisiei Europene)!”

Dar ce înseamnă, practic, acest termen – ”acces”, pe care i l-am atribuit lui Cioloș și pe care l-am preluat din uzanțele politicii americane? Știți butada aceea politică: nu contează ce știi, contează pe cine cunoști. În asemenea măsură încât să îți răspundă personal la telefon și de care te leagă o relație personală. Așa funcționează Bruxellesul, așa funcționează Washingtonul, așa funcționează Puterea. Baza relațională și calitatea ei crește influența unui lider și accesul la Putere. Nu banii, nu voturile, nu notorietatea sau imaginea publică.

Din aceasta perspectivă, Dacian Cioloș este omul cu agenda grea, agenda de telefon și relațiile personale în capitala Europei. Printre puținii politicieni din noul val care a înțeles acest predicat este Rareș Bogdan. În acest sistem de putere european pe care m-aș feri să îl cataloghez drept ocult, pentru că nu este defel secret, Cioloș se simte ca peștele în apă. Aceasta a fost și este de fapt și misiunea lui politică: să armonizeze/ modeleze pe deplin ce se vrea acolo, la Bruxelles, cu ce trebuie făcut aici, la București.

Cioloș știe să faciliteze, să intermedieze, să negocieze: ca omul lui Macron în fruntea europarlamentarilor acestuia, ca parte a sistemului de putere european în întregului lui când a ajuns premier în țara sa natală, la pupitrul de comisar pe Agricultură când a avantajat Franța, la negocierile pentru numirea prin vot politic (atenție!) a doamnei Kovesi la EPPO, oricum, oricând, în funcție de nevoie! Dacă la București a apărut de multe ori drept ezitant, în public mă refer, e pentru că după ruptura de Iohannis, agenda lui Cioloș pentru Romania nu mai funcționează. Nu este mediul său natural pe care să-l poată accesa. Nu înțelege pe deplin polii de putere, jucătorii, interesele de la București. Deocamdată. Generalul Coldea și un alt general, care se ocupă de pază și protecție, le cunosc foarte bine.

Apropo de imaculata “carieră nepolitică” a doamnei Kovesi și a domnului Cioloș. Este exact amănuntul biografic care i-a legat și i-a făcut să cupleze la nivel personal. Amândoi iubesc Puterea, au văzut-o, au gustat-o la nivel de experiență intimă: Kovesi în familia celui mai puternic procuror al județului Sibiu timp de zeci de ani, înainte și după Revoluție, fata unui magistrat nomenclaturist, Cioloș pe coridoarele puterii de la Bruxelles în calitate de ruda mai săracă a unui om extrem de influent. Amândoi, pas cu pas, au fost numiți în funcții prin decizii politice unilaterale, au fost ridicați, aburcați cum se spune în popor, în pozițiile de putere de către politicieni: procuror șef de birou, secretar de stat, procuror general, ministru, procuror șef DNA, comisar european, premier, procuror șef european.

Mergând mai departe: în ce situație suntem? România nu mai este un stat suveran în sensul definit de Constituția ei postcomunistă. Este o afirmație aparent revoltătoare care ușor poate fi etichetată ca propagandă rusească. Și este, într-adevăr, doar prin faptul că este folosită ca un argument pentru ieșirea din UE sau scepticism. Două aberații. În ziua de azi, așa cum arată lumea globală, dacă nu ești parte a unei mari Uniuni politice și militare, ești la discreția demenților de tip Putin sau Kim din Coreea care trăiesc încă în abordări de Evul Mediu. Dacă azi ești, cum spuneau romanii, extra muros, ești pierdut în fața hoardelor de barbari.

Faptele arată, însă, din perspectiva eminamente pozitivă, că după cincisprezece- douăzeci de ani de la integrare, politicile naționale ale membrilor UE, și ale României implicit, instituțiile lor, legile și cutumele politice s-au nivelat în asemenea măsură încât faza finală a proiectului UE se poate desăvârși: Statele Unite Europene de care vorbeam.

Știind aceste lucruri despre Dacian Cioloș, despre soarta Europei, intuind comportamente în baza informațiilor, având fapte de necontestat pe tabla de joc, putem înțelege de ce Dacian Cioloș nu renunță la politica din România. Și pornește încă o dată un partid de la zero. În urma unei așa-zise de neînțeles demisii din fruntea USR. Pentru că Dacian Ciolos știe că fără USR sau, dacă era cazul, cu USR la pachet, proiectul său de putere cu miză europeană pentru 2024 merge înainte. USR, că vrea, că nu vrea, va fi preluat pe parcurs în acest proiect, indiferent de plânsetele lui Drulă și Ghinea care îl imploră pe Cioloș să nu își facă partid că ajuta PNL și PSD în 2024. Cioloș nu ajută și nici nu vrea să ajute vreun partid, Cioloș întoarce mâna la spate șefilor din USR și se concentrează pe alegătorii acestei platforme politice neagregate, căci USR este orice, numai partid nu. Aici este și găselnița, Cioloș nu construiește un partid, Cioloș croșetează politic o nouă platformă civico- politică menită să ”înghită” tot bazinul userist și să împartă România în trei mari facțiuni: partidele tradiționale PSD și PNL, extrema agresivă AUR, necesară pe post de bau- bau și noua platformă europeană ce trebuie să netezească în Romania implementarea proiectului Statelor Unite Europene.

Din informațiile mele, Cioloș nu a stat degeaba în lunile care au trecut de la demisie: i-a scos din priza de putere de la Bruxelles pe șefii USR. Fără energia de acolo, liderii USR par niște băieți rătăciți pe stradă într-un cartier rău famat. Rupți de circuitele financiare și de putere europene, zdrobiți intern între PNL si PSD, minați de incompetența primarilor de orașe aleși sub sigla useristă, șefii din USR, cei paisprezece, vor capitula în fața ofertei de nerefuzat care va fi îmbrățișată cu entuziasm de alegătorii lor: Kovesi, “candidat independent” la președinția României.

2 comentarii la “Partidul Dacian Julien Kovesi

  1. @ Dacă sunteți de părere că rușii urmăresc de fapt să dea Ardealul ucrainienilor pentru a-și extinde influența în Europa, ?

Dă-i un răspuns lui Mediator Divort Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *