Imediat după 1990, odată cu ședințele zbuciumate din FSN/CFSN și cele din primul parlament ales în Duminica Orbului, oamenii au început să se întrebe dacă nu ar fi necesar ca cei care vor să fie membri ai parlamentului să fie supuși unui consult psihiatric, susține Patrick André de Hillerin într-un editorial publicat de Gândul.
Redăm în continuare materialul publicistului:
„Adevărul este că au fost, de-a lungul timpului, destul de multe personaje a căror integritate mintală putea fi lesne pusă la îndoială. Ion I Brătianu „Cartof”, Nicolae Iosipescu Zambra, chiar și Ștefan Cazimir, care, ca tipologie, se apropia de Trahanache, sunt doar trei dintre exemplele timpurii. Există și persoane care au mimat și mimează insanitatea mintală pentru a-și scuza derapajele și abuzurile de toate tipurile, iar în această categorie se înscriu cu brio Vadim-Tudor și Șoșoacă.
Dar nu nebunia ar trebui, neapărat, să ne îngrijoreze. Oamenii cu reale deficiențe neuro-psihice pot beneficia de tratament, pot fi ținuți sub observație, li se poate îmbunătăți, prin terapie și medicație, calitatea vieții.
Există un alt soi de afecțiuni, însă, care sunt mai puțin vizibile la o examinare superficială și care ar trebui să fie incompatibile cu funcțiile publice de decizie, fie ele alese sau numite. Vorbesc despre lipsa empatiei, cruzimea, disprețul și ura față de oameni. Iar de aceste afecțiuni sau, dacă vreți, tare de educație și caracter, suferă, e din ce în ce mai clar, cei mai mulți dintre politicienii noștri de vârf.
Străvechea înțelepciune iudaică spune, în Talmud, că „dacă ai salvat un om, ai salvat întreaga omenire”. Îmi pare un gând de o frumusețe fără seamăn, una dintre liniile esențiale care ar trebui să definească umanitatea. Ar fi ideal dacă am fi animați toți de astfel de gânduri. Dar, din păcate, mai ales cei care ne conduc par împinși de la spate de intenții egale ca forță, dar de sens contrar.
Politica ar trebui să fie meseria sau ocupația care se exercită numai și numai în interesul oamenilor, al poporului în întregul său, în interesul cetății. Mai ales într-o democrație. Guvernarea nu ar trebui să aibă alt scop decât bunăstarea cetățenilor, a tuturor. Și repet: mai ales într-o democrație. Egalitatea în drepturi și obligații, egalitatea în fața legii, solidaritatea și alte câteva ar trebui să nu fie doar niște lozinci golite de conținut, ci principii de bază ale oricărui program de guvernare. Mai ales într-o democrație.”
Citește mai mult AICI.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
