Skip to content
Politică Video

Paul Anghel, despre România cu Dan Bucura EXCLUSIV (VIDEO)

Invitatul interviurilor PSnews.ro din această săptămână este directorul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorului (ANPC), Paul Anghel.

În cadrul interviului acordat PSnews.ro, directorul ANPC a vorbit despre criza bebelușilor infectați din Argeș, dezvăluind noi ipoteze despre posibilele îmbolnăviri cu sindromul hemolitic uremic, făcând totodată referire și la cazurile de toxiinfecție alimentară care s-au înmulțit în țară în ultimul timp.

Paul Anghel a vorbit și despre celula de criză formată în ANPC pentru soluționarea situației bebelușilor cu sindrom hemolitic uremic, dar și despre opțiunea ministrului Agriculturii de a nominaliza o firmă de lactate ca fiind responsabilă pentru îmbolnăvirea bebelușilor înainte de finalizarea anchetei, decizie pe care a explicat-o.

De asemenea, directorul ANPC a subliniat importanța programului „Cornul și laptele”, în contextul numărului mare de cazuri de toxiinfecție alimentară din țară, spunând că de vină nu este programul, pe care îl consideră unul foarte bun, ci faptul că unitățile de învățământ nu depozitează produsele la temperaturi corespunzătoare, rezultatul fiind alterarea acestora care duce la toxiinfecții alimentare. Paul Anghel are însă o soluție în acest caz.

Totodată, directorul ANPC a vorbit, în cadrul interviului acordat PSnews.ro, despre ce reclamă românii cel mai mult, sectorul de servicii fiind din acest punct de vedere în topul nemulțumirilorcare fac subiectul reclamațiilor făcute de cetățeni la ANPC.

În cadrul interviului acordat PSnews.ro, Paul Anghel a mai lămurit un aspect-cheie pentru consumatori: returnarea în 30 de zile a produselor cumpărate dintr-un magazin, versus produsele cumpărate online.

În același timp, directorul ANPC a vorbit, pentru PSnews.ro, despre legea anti-fumat care urmează să intre în vigoare, dar și despre scandalul noxelor la maşinile produse de compania Volkswagen.

Totodată, Paul Anghel a vorbit despre acțiunile pe care urmează sa le pună în aplicare odată cu apropierea Sărbătorilor de Paște și cum are de gând să asigure siguranța consumatorilor.

Nu în ultimul rând directorul ANPC a tras un semnal de alarmă și în ceea ce privește responsabilitatea pe care o are ANSVSA-ului, accea de a asigura calitatea produselor care sunt achiziționate de către consumatori, susținând că: „trebuie să verifice cu atenție”.

Dan Bucura: Domnul Paul Anghel, director general în cadrul ANPC-ului, este invitatul nostru de astăzi de la interviurile Psnews. Bine ați venit domnule director și vă mulțumesc că sunteti alături de noi.

Paul Anghel: Bine v-am găsit.

Dan Bucura: Aș începe interviul nostru de astăzi cu un caz deja vechi dar care încă generează emoție: este vorba despre cazul bebelușilor de la Marie Curie și de situația din Argeș. Avem declarații făcute de miniștrii, de persoane abilitate, avem ipoteze de lucru pe povestea asta, sprijin din partea Uniunii Europene cu specialiști, și totusi astăzi suntem în neant în ceea ce privește un verdict foarte clar de acest lucru. Cum se poate și cum se vede lucru ăsta inclusiv din bucătăria ANPC-ului, o instituție care ar trebui, până la urmă, să fie alături de consumațori, deci de cel care se expune unor astfel de riscuri.

Paul Anghel: Ar trebui, și și este alături de consumatori, în sensul în care supraveghează permanent piața de productie, motiv pentru care inclusiv în speța în care ziceați dvs. a intrat în grupul operativ de lucru vis a vis de problema bebelușilor. Sigur ca aici i se delimiteaza competențele, sigur ca exista instituții ale statului, cum este Direcția de Sănătate Publică, Direcția Sanitar-Veterinară si pentru Siguranța alimentară dar și o parte din cadrul Ministerului Agriculturii, Direcția de Control și bineînteles Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor.

Dan Bucura: Exista o celulă de criză formată din membrii ai instituțiile de care dvs, ati vorbit mai devreme?

Paul Anghel: A fost formată o celula de criză în acest sens, care acționează în scopul delimitări competențelor, și pe fiecare segment în parte își fac atributiile.

Dan Bucura: Si totuși astăzi, la ceva vreme de la izbucnirea acestui scandal, până la urmă nu putem spune românilor, efectiv, vinovat este o firmă pentru ca a vândut un anumit produs. Cum explicam lucrul ăsta?

Paul Anghel: Cred ca s-au suprapus mai multe probleme acolo, nu cred că e numai o firmă vinovată. S-ar putea ca un anumit lot de produse neconform să fi asigurat rezultatul pe un anumit canal. S-ar putea ca anchetele în derulare și prelevările care au mai fost făcute să demonstreze că și alte tipuri de produse neconforme au putut afecta situatia respectivă. Nu știu din punct de vedere al Direcției de Sănătate Publica și a acelor vacine cum e și cum stă ancheta dar din punct de vedere al Autorității Nationale pentru Protectiei Consumatorilor, noi am verificat în zona respectivă partea de etichetare și partea de depozitare conform competențelor .

Dan Bucura: Ați spus că nu este neapărat posibil sa vorbim despre un produs anume. Este si o alta ipoteză de lucru în momentul ăsta legat de ceva care ar putea exista în apă, în aer, dincolo de un produs de pe rafturile unor comercianți?

Paul Anghel: Au existat situații în trecut in care s-au dovedit, sau s-au prelevat produse de apa, apă îmbuteliată, în care au fost descoperite bacterii coliforme. Din amonte naval, pe pânza freatică există posibilitatea înțepării, împușcării pânzei freatice prin diferite fose septice, motiv pentru care în locul în care se capteaza apa respectivă pot fi determinate bacterii coliforme, în apa respectivă de la sursa de captare. Dacă în fabrica respectivă nu există niște proceduri care să înlăture orice fel de bacterie, există posibilitatea ca în anumite ape de suprafață să existe bacterii coliforme sau Escherichia coli.

Dan Bucura: Deci ar putea fi o ipoteză legată  de apa pe care oamenii din județul respectiv o consumă.

Paul Anghel: Inclusiv această ipoteză se ia în calcul în momentul ăsta.

Dan Bucura: Înțeleg, interesant. A mai avut loc o premieră pe durata desfășurării acestor investigatii. Un ministru și numai domnia sa a ieșit public si a vorbit cu subiect si predicat despre o firmă anume, am identificat-o, dupa care reacția unor subordonați, ma refer în principal în cazul ANSVSA-ului a fost mult mai rezervată și a spus că poate nu firma respectivă, ne referim la lactatele companiei Brădet, că deja nu mai este o noutate, să fi fost vinovate de povestea asta? Unii spun ca s-a creat un prejudiciu iremediabil pentru companie. Din punctul dvs de vedere cum vedeti aceasta premieră, repet, de a ieși public înainte de finalizarea unei anchete și a spune x sau y este posibil vinovat?

 Paul Anghel: Sunt două paliere de discutii aici. Daca discutăm din punct de vedere al devoalării identității operatorului economic, nici unul dintre noi nu am fi dispuși să mâncam un produs în care există bacterii coliforme. Și atunci aș saluta inițiativa ministrului Agriculturii de a spune și de a informa consumatorii români cu privire la riscurile la care se expun dacă achiziționează, si mai mult, daca mănâncă produsul respectiv. Un alt palier de discuție ar fi că în momentul în care nu spui numele operatorului economic, ești acuzat de tăinuire . În momentul în care spui numele operatorului economic, ești acuzat că îi creezi un prejudiciu de imagine. Nu știu câți dintre noi am fi dispuși să dăm copiilor noștri produse cu bacterii coliforme. Nu știu câți dintre noi am fi dispuși să  dăm copiilor noi produse cu bacteria Escherichia coli sau cu alte bacterii care să nu facă neapărat bine organismului.

Dan Bucura: Probabil că dacă am ști tot ceea ce există în lucrurile pe care le mâncam zilnic, nu am mai mânca aproape nimic, nu?

Paul Anghel: Sunt anumiți aditivi alimentari sau anumite ingrediente ale produselor, care, într-o cantitate mică nu provoacă riscuri destul de mari organismului. Dar mâncând o cantitate mai mare din ingredientul respectiv există riscul de a afecta sănătatea, și spun eu, de multe ori, poate chiar viața consumatorilor.

Dan Bucura: Deci, în povestea asta, ca să rezumăm, până la urmă chiar daca nu știm exact daca firma Brădet are o vină directă în cazul bebelușilor, până la urmă în ancheta s-au descoperit probleme și atunci poate că a fost normal să se spună “Dle acolo este ceva putret”.

Paul Anghel: Conform normelor europene, ești obligat să spunei numele operatorului economic, să retragi de la comercializare produsul respectiv, și să îl oprești din circuitul consumului uman.

Dan Bucura: Știți de ce vă întreb asta? Pentru că mai mult ca o cutumă și în special în presă, de câte ori apar scandaluri și mai ales în anumite zone sensibile … mă refer de exemplu în zona băncilor. Atunci când de exemplu se întâmplă, nu știu, o fraudă, o chestiune neclară, la o bancă presa e tentată să spună la o bancă din Capitală, fără să identificăm cu subiect și predicat. Nu mi se pare normal. Adică dacă știm că acolo s-a întâmplat ceva … este această atitudine rezervată față de bănci, față de operatori de telefonie mobilă, și așa mai departe. Și de asta vă spun, aici a fost o premieră faptul că s-a spus cu subiect și predicat. Și dacă rămânem în zona aceasta a operatorilor economici, mă gândesc să discutăm un pic despre multe alte cazuri, nu doar celor al bebelușilor, nu doar cele care ar fi creat o emoție foarte mare. Apar foarte des cazuri de toxiinfecție alimentară, de probleme în alimentație. Chiar dvs ați avut recent o intervenție legată de programul acesta Cornul și Laptele și de modul în care sunt depozitate aceste produse. Ce se întâmplă de am ajuns să ne lovim atât de des de astfel de cazuri într-o societate în care se presupune că ar trebui să evoluăm, nu să ne întoarcem în urmă cu 20-30 de ani, când lucrurile funcționau primitiv?

Paul Anghel: Programul Cornul și Laptele este un program foarte bun, un program guvernamental. Problema e în momentul în care îl aplici, în momentul în care te duci în școlile, liceele, în after-school-urile respective descoperi că spațiile de depozitare ale produselor, și aici mă refer la cele lactate, nu sunt conforme cu ceea ce producătorii ne recomandă. În sensul că temperaturile de depozitare nu sunt cele recomandate de către producător, motiv pentru care dacă produsul lactat respectiv este ținut la o temperatură mai ridicată, mai mare de 4-8 grade sau în mediu ambiant, nu mai spun sub razele soarelui sau la temperaturi de 30-40 de grade vara, își schimbă caracteristicile, chiar dacă el este în data valabilității minimale, în data limită de consum al produsului respectiv, el își schimbă caracteristicile în momentul în care îl ții expus la razele soarelui sau la o temperatură ridicată, motiv pentru care pot apărea problemele de care vorbeam. Am spus mai demult că există probleme în sensul în care școlile nu au spațiile astea de depozitare, nu și le-au achiziționat. Odată cu demararea programului corn-lapte ar fi trebuit să se gândească, managerii școlilor și liceelor respective, să achiziționeze și niște cabine frigorifice, niște camera frigorifice sau dacă nu niște frigidere obișnuite, casnice, în care să depoziteze produsele respective de la o zi la alta. Mai există o problemă pe transabilitatea produsului de la producător către școli dacă mașina respectivă nu e izotermă sau nu crează o temperatură normală și o temperatură recomandată de către producător. Pentru că de multe ori ne ducem la cazuri de toxiinfecție alimentară, verificăm produsele care se găsesc în momentul acela în școală sau în magazia școlii și descoperim că ele sunt în termen de valabilitate, în data limită de consum. Și de întrebăm de unde oare s-a făcut acea toxiinfecție? S-a făcut de la faptul că au fost depozitate neconform. Au fost depozitate la o temperatură mai mare, au creat un câmp bacteriologic în interior, câmp bacteriologic care a fost ingerat, mâncat de către copii.

Dan Bucura: Bun, în esență totuși programul Cornul și Laptele este un program social.

Paul Anghel: Foarte bun.

Dan Bucura: Da, pe de altă parte Guvern va putea spune – noi am găsit fonduri pentru alocarea acestor produse dar de manipularea lor ar trebui să se ocupe unitățile școlare.

Paul Anghel: Și nu numai unitățile școlare.

Dan Bucura: Dar unitățile școlare la rândul lor pot invoca tot probleme financiare – nu au bani să cumpere frigiderele respective, nu au condiții. Și atunci până la urmă ar putea fi o soluție renunțarea la programul în totalitatea lui?

Paul Anghel: Nu, sub nicio formă. Programul e foarte bun și trebuie să continue. O soluție mă gândesc în momentul asta, foarte repede, ar fi utilizarea produselor Tetra Pak, cele care necesită temperaturi mai mari de depozitare și n-ar fi o problemă din punctul ăsta de vedere.

Dan Bucura: Am înțeles. Haideți să ne canalizăm acum pe acum pe a doua parte a interviului către instituția din care faceți parte și v-aș întreba în primul rând dacă, la nivel statistic să spunem așa, există ceva anume cu preponderență spre care oamenii ar avea nemulțumiri. În esență, ce reclamă cel mai mult românii la dvs.?

Paul Anghel: 100% reclamă serviciile.

Dan Bucura: Serviciile. Zona de servicii ați zis.

Paul Anghel: Zona de servicii este cea mai reclamată zonă, fie că vorbim de serviciile financiar-bancare, fie că vorbim de serviciile de utilități, există o discuție la nivelul Comisiei Europene vis-à-vis de vulnerabilitatea consumatorului de servicii, de utilități. Toți suntem consumatori de servicii, toți plătim la Primărie niște taxe și niște impozite, din care sunt acoperite necesitățile noastre în calitate de cetățeni, de data aceasta. Cu banii respectivi, Primăria contractează niște servicii – fie că vorbim despre salubritate, fie că vorbim de deszăpezire, fie că vorbim de alt tip de servicii. Există o discuție la nivelul Comisiei Europene vis-à-vis de nemulțumirea consumatorului sau de vulnerabilitatea consumatorului de servicii de utilități. În România, serviciile financiar-bancare datorită unui vid legislativ din perioada 2007-2008 până în 2010 și acest vid legislativ a creat anumite probleme în abordările operatorii economici din instituții financiare le-au avut vis-à-vis de consumatori. Ne-am trezit în situația în care există inserate în contracte fel de fel de clauze carea crează dezechilibre între drepturi și obligații, și aici mă refer la clauzele abuzive. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a gândit un sistem și un departament în cadrul căruia au fost analizate aceste clauze prezumtiv  abuzive, au fost trimise către instanțele de judecată în baza legii 193/2000, urmând ca instanța să se pronunțe asupra caracterului abuziv al clauzelor. Au fost încheiate în acest sens pentru 40 de procese verbale de clauze abuzive la operatori economici și instituții financiare care au inserate una sau mai multe clauze prezumtiv abuzive și în acest moment sunt 4 procese verbale încheiate pe servicii de telefonie fixă și mobilă, și servicii de internet.

Dan Bucura: Aţi vorbit, un pic mai devreme, de reclamaţiile în ceea ce priveşte domeniul bancar şi ştiu că ANPC-ul a creat, în mod expres, această divizie de…

Paul Anghel: Serviciu financiar.

Dan Bucura: Serviciu financiar. Vreau să îmi spuneţi dacă, în continuare (dincolo de clauze abuzive din contract), oamenii reclamă şi alte chestiuni legate de bănci: eu mă gândesc inclusiv la executări abuzive, punerea în practică a unor… eu ştiu… dar executări, pentru că am auzit acest subiect aruncat de multe ori în mass media: oamenii ajung, practic, să plătească o bună bucată de vreme un bun (un imobil, în special), după care se trezesc cu el executat complet şi, în continuare, buni de plată. Asta a fost criza economică, până la urmă: a modificat complet regulile jocului pe piaţa imobiliară. Se poate – din punctul de vedere al oamenilor care sunt în această situaţie – să se adreseze şi ANPC-ului cu chestiuni de genul ăsta sau e efectiv o chestiune de bucătărie bancară şi, cu asta, basta?

Paul Anghel: Nu. E o chestie de protecţia consumatorilor, e o speţă interesantă de protecţia consumatorilor, numai că acum se transpune în legislaţia românească o directivă – Directiva 17 (din 2014 a Parlamentului şi a Consiliului Uniunii Europene – n.r.) – care inserează inclusiv comportamentul pe care trebuie să-l aibă recuperatorii de creanţe în relaţia cu consumatorii persoane fizice şi, totodată, vestita Lege a dării în plată.

Dan Bucura: Legat de Legea dării în plată: chiar dacă nu intrăm atât de profund în povestea asta (pentru că e în primă fază, în zona politică, în zona negocierilor şi nu e ceva încă palpabil): cum se vede, din punct de vedere al ANPC-ului, această lege în raport cu consumatorii, care vor fi fie victime, fie beneficiari ai acestei legi?

Paul Anghel: ANPC-ul nu poate să fie decât de partea consumatorilor, dar un punct de vedere îl veţi primi din partea Guvernului, un punct de vedere consolidat. Noi aparţinem şi suntem sub tutela Ministerului Economiei, care este sub coordonarea Guvernului. Deci un punct de vedere pe Legea dării în plată în acest moment nu putem să vă dăm. Există un punct de vedere consolidat al Guvernului, care va fi prezentat mediei.

Dan Bucura: Înţeleg. O directivă europeană implementată recent şi în România a creat un curent de opinie în rândurile consumatorilor: s-a născut ideea că orice produs cumpărat dintr-un magazin pe o cale sau alta poate fi returnat în 30 de zile fără niciun fel de obligaţie. Discutam acest subiect chiar înainte de începerea interviului şi aţi nuanţat un pic. Poate explicăm foarte clar pentru toţi consumatorii ce înseamnă chestiunea asta cu „30 de zile – produsul înapoi”.

Paul Anghel: Sunt două tipuri de a achiziţiona un produs: vânzarea directă (în momentul în care consumatorul se duce direct în magazin şi – ce spuneaţi dumneavoastră – legea care s-a modificat – 449 – a adus nişte amendamente legii vechi şi nişte completări) şi vânzarea on-line. În cadrul vânzării online, având în vedere că – virgulă – consumatorul n-are posibilitatea să testeze produsul, să-i verifice caracteristicile (textură, nuanţă, culorile nu sunt obligatoriu cele de pe ecranul monitorului; în momentul în care îl achiziţionăm online, nuanţa/culoarea nu este aceeaşi ca în momentul o vedem sub lumina soarelui sau sub lumina unui bec sau mai ştiu eu cum acasă), motiv pentru care legiuitorul a considerat că un termen de 14 zile este necesar consumatorului să refuze produsul respectiv, să-l returneze fără niciun fel de motiv. La vânzarea directă, se presupune: consumatorul se duce direct în magazin, achiziţionează în deplină cunoştinţă de cauză, îi verifică caracteristicile produsului (culoare, mărime, formă şi toate celelalte) şi sigur că are capacitatea de a achiziţiona produsul respectiv în deplină cunoştinţă de cauză, motiv pentru care legiuitorul a considerat că, în această situaţie, în termen de 15 zile, se returnează doar produsul neconform. Dacă se descoperă că produsul avea un viciu de fabricaţie sau era neconform, doar în această situaţie se poate returna fără niciun fel de altă explicaţie; în rest, nu putem să achiziţionăm un produs şi dup-aia să ne gândim că, după 10 zile, după ce l-am purtat, putem să-l dăm înapoi. Este total anormal.

Dan Bucura: Deci, din punctul de vedere al clientului, este indicat, dacă vrea să aibă această posibilitate, să achiziţioneze online.

Paul Anghel: Având în vedere creşterea volumului de vânzări on-line, şi sfatul meu este să se achiziţioneze produsele pe online, având în vedere că este mult mai sigur să achiziţionezi: în primul rând, că îi vezi toate caracteristicile; în al doilea rând, că nu plăteşti produsul respectiv decât la livrare. Descoperi produsul respectiv – dacă nu-ţi convine, poţi să refuzi livrarea respectivă sau mai mult: plăteşti livrarea respectivă, verifici produsul şi, dacă eşti nemulţumit de caracteristicile lui, îl returnezi în 14 zile fără niciun fel de explicaţii, moment sau motiv în care la vânzarea fizică, directă, nu se poate întâmpla aşa ceva. Deeci rămâne la latitudinea operatorului economic dacă vrea să-ţi returneze banii pe produs sau să-ţi schimbe produsul pe alt produs. Este în funcţie de politica comercială a magazinului şi nu depinde de o modificare legislativă sau de o impunere legislativă.

Dan Bucura: Înţeleg. O altă chestiune care a creat ceva emoţie în societate: mai avem foarte puţin şi intră în vigoare reglementările privind fumatul în locurile publice. Vă aşteptaţi ca în acel moment şi ANPC-ul să se trezească cu un val de reclamaţii, modificări, apeluri din partea celor care se vor simţi, poate, afectaţi de aceste modificări? Sau cum credeţi că va funcţiona această schimbare în societatea românească?

Paul Anghel: Vor exista mulţumiţi şi vor exista nemulţumiţi, aşa cum există şi în momentul acesta mulţumiţi de faptul că se fumează în anumite spaţii, dar există, totodată, şi foarte mulţi nemulţumiţi că se fumează în spaţiile respective. Şi în momentul acesta există o lege în vigoare: legea 349 (din 2002 – n.r.), care obligă cel puţin operatorii economici care dezvoltă activităţi de restaurant, bar şi aşa mai departe să aibă, pentru spaţiile mai mari de 100 de metri, un spaţiu dedicat, închis, separat complet, aerat, separat, un spaţiu în care să se fumeze, lucru care, în marea majoritate a cazurilor, nu se întâmplă sau nu se respectă tocmai de către consumatori. De-asta zic: o să fie şi nemulţumiţi, şi mulţumiţi în situaţia asta. Nu ştiu dacă o să crească cu mult numărul de reclamaţii. Ce ştiu, însă, sigur este că, în urma controalelor (şi aici Inspectoratul General al Poliţiei Române o să aibă competenţele de control), sigur o să se interzică fumatul în locurile publice şi în locurile închise.

Dan Bucura: Şi atunci estimaţi, practic, prin felul în care este concepută legea, că principala instituţie vizată de reclamaţii să fie, totuşi, Poliţia şi mai puţin ANPC-ul, nu?

Paul Anghel: Da, bine: noi, dacă vom primi reclamaţii, conform competenţelor, le vom redirecţiona către Inspectoratul General al Poliţiei Române, către Ministerul de Interne. Nu ştiu la ce departament sau la ce direcţie a dânşilor va fi exact competenţa cu fumatul, dar vom redirecţiona conform legii.

Dan Bucura: Vă întreb asta, pentru că omul, în general, a câştigat încredere în ANPC şi de-asta e posibil ca prima instituţie pe care să o semnaleze (chiar dacă nu e vizată direct, din punct de vedere al competenţelor) să fiţi dumneavoastră şi de-asta e de aşteptat să existe o creştere a reclamaţiilor la nivelul instituţiei.

Paul Anghel: Da. În conştiinţa colectivă, în conştiinţa omului, în momentul în care ai o problemă, suni la ANPC: de la canalul care se mişcă când trece o roată peste el şi îl deranjează pe vecinul de la 3 până la contractul bancar cu clauze abuzive, românului îi place să reclame absolut orice. Noi ne bucurăm, pentru că asta înseamnă că consumatorul român are încredere în instituţia statului şi în instituţiile statului. Conform competenţelor, pe fiecare palier în parte şi pe fiecare competenţă în parte, vom redirecţiona reclamaţiile: fie că vorbim de Ministerul Sănătăţii, ANSVSA, Poliţie sau mai ştiu eu ce alte instituţii.

Dan Bucura: Prin modul în care se pot face astăzi reclamaţiile la dumneavoastră (inclusiv online – adică foarte facil), cred că cererile, reclamaţiile, în special, au crescut – numărul lor. Şi vream să vă întreb dacă aveţi o statistică legată de ponderea modului în care se fac ele: mod online versus venitul clasic, la ghişeu, şi depus o reclamaţie cu număr de înregistrare şi documente anexe, cum se făcea acum ani de zile?

Paul Anghel: Nu. În ultimii 5 ani, ponderea reclamaţiilor online a crescut – în primii ani, chiar cu 300 până la 500 la sută. Dacă înainte se trimiteau scrisori prin Poşta Română sau veneau direct la ghişeu (aşa cum spuneţi dumneavoastră), astăzi au posibilitatea să trimită fie pe Facebook sau pe orice canal de comunicare, pe mail… Pe site-ul anpc.gov.ro există un formular de reclamaţii, formular care este accesat de câteva zeci de mii de consumatori anual.

Dan Bucura: Eu îmi amintesc de alt scandal în care s-a vehiculat (nu ca şi actor direct, dar ca şi instituţie care s-ar putea implica ulterior) numele ANPC-ului. Este vorba de scandalul noxelor la maşinile produse de compania Volkswagen şi, din câte ştiu, după această poveste, s-a pus problema faptului că dealerii de maşini ar putea fi sancţionaţi de către ANPC pentru lăsarea pe piaţă a unor astfel de vehicule. De la acel moment până astăzi, au existat sesizări sau a fost nevoie să luaţi vreo măsură sau, pur şi simplu, după scandalul respectiv, dealerii şi-au retras de pe piaţă toate aceste maşini şi n-a existat nevoia sancţionărilor?

Paul Anghel: Nu. Şi înainte de scandalul de care vorbiţi dumneavoastră, chiar şi după, există o lege care prevede că operatorii economici care comercializează autoturisme, în situaţia în care găsesc anumite defecţiuni la fel de fel de sisteme (fie că vorbim de direcţie de frânare asistată sau oricare), au obligaţia să notifice Autoritatea şi să notifice consumatorii posesori de acele tipuri de maşini, să le recheme în service, pentru a face modificările respective, în aşa fel încât să nu pună în pericol sănătatea sau poate chiar viaţa consumatorilor. Şi în situaţia respectivă, operatorul economic de care vorbiţi a notificat posesorii de acele tipuri de maşini – era vorba de diferenţa dintre Euro: de la Euro 5, softul respectiv dădea Euro 5, îl punea ca Euro 3. Şi atunci s-a pus problema unei diferenţe de bani pe care operatorul economic respectiv le-a încasat. Erau alte instituţii cu atribuţii în momentul ăla – şi aici vorbesc de Ministerul Mediului (cu taxele de mediu), vorbesc de Ministerul de Transporturi (cu Inspectoratul pentru Transport).

Dan Bucura: Şi o ultimă întrebare: pentru că se apropie Sărbătorile de Paşti şi parcă, de la an la an, ne amintim imaginile acelea cu operatorii controlaţi, cu nereguli, cu mieii tăiaţi, sacrificaţi în tot felul de condiţii mai puţin igienice, dacă nu chiar insalbure.

Paul Anghel: Improprii.

Dan Bucura: Cum putem (din punctul de vedere al instituţiei din care faceţi parte) să preîntâmpinăm toate aceste lucruri? Cred că şi prevenţia ar conta un pic mai mult. Pentru că, altfel, sigur: vom avea acele imagini cu angajaţii de la ANPC care fac descinderi împreună cu Poliţia…

Paul Anghel: ANSVSA-ul.

Dan Bucura: Clasic, dar nimic din punct de vedere al prevenţiei. Cum vedeţi dumneavoastră că ar trebui, totuşi, responsabilizat vânzătorul, comerciantul, să nu mai avem astfel de cazuri sau să avem mai rar astfel de cazuri?

Paul Anghel: Eu aş pleca din partea consumatorilor şi aş spune că ar trebui să achiziţioneze produse doar din locuri autorizate.

Dan Bucura: Eu acuma vă-ntrerup: consumatorul, până la urmă, urmăreşte preţul. Dacă undeva găseşte mai ieftin, e tentat să meargă acolo – asta e…

Paul Anghel: E tentat, dar trebuie să-i spunem că, în locul respectiv, există posibilitatea să-i pună în pericol sănătatea sau poate chiar viaţa. Să nu cumpere de pe trotuarul de pe caldarâmul drumului, să nu cumpere din oboare sau din târguri amenajate ilegal sau dintr-un colţ de câmp, să nu cumpere din portbagajul autoturismelor. Produsul respectiv este ţinut în condiţii improprii: nu este ţinut la o temperatură care să-i asigure un produs conform, motiv pentru care, dacă – să zicem – ar fi încântat de un preţ mic, ar putea risca, prin acel preţ mic, să îşi pună în pericol sănătatea familiei sau chiar viaţa, în momentul în care cumpără un produs ţinut în alte condiţii decât cele care ar trebui. Vă spuneam: să cumpere din locuri autorizate. E foarte important: locurile autorizate sunt avizate (şi de către Autoritatea Naţională Sanitar-Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentară, şi de către Direcţia de Sănătate Publică). Să cumpere produse etichetate, să verifice cu atenţie, pe eticheta de produs, ingredientele. Să verifice dacă cumva în ingredientele respective există produse alergene, produse care îi creează lui alergii (dacă se ştie alergic la un anumit tip de produs – la gluten sau la crustacee, la lapte, la produse lactate). Să verifice cu atenţie eticheta de produs: dacă conţine acel ingredient, există posibilitatea să se expună la un risc mult prea mare. Să verifice preţul: nu întotdeauna preţul mic înseamnă că îi creează cele mai multe avantaje. Există o altă discuţie la nivelul Comisiei Europene vizavi de preţul corect, de raportul calitate-preţ. Un preţ corect este preţul pe care îl dai, mediu, între preţul minim şi preţul maxim pe care îl găseşti pe piaţă. Întotdeauna, la nivelul Comisiei Europene, se practică ideea de a cumpăra la un preţ mediu – niciodată la preţul cel mai scăzut, pentru că există riscul să cumperi un produs contrafăcut.

Dan Bucura: Domnule Paul Anghel, vă mulţumesc pentru prezenţa alături de noi, în studioul PSnews, şi vă mai aşteptăm cu drag ori de câte ori vom avea lucruri interesante să le comunicăm românilor.

Paul Anghel: Eu vă mulţumesc.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *