Skip to content
Politică

Pe mâinile cui a fost educația din România, după 1989: 29 de miniștri în 33 de ani și zeci de reforme făcute pe ”genunche” care au năucit generații de elevi

Facebook/Ministerul Educatiei

La cârma educației din România s-au regăsit 29 de miniștri în 33 de ani post revoluționari. Recordul a fost bătut, însă, în 2012, când la Ministerul Educației am avut patru miniștri într-un singur an. Rând pe rând, fiecare a dorit să își impună amprenta într-un fel, astfel că de la an la an, elevii, profesorii și părinții au fost nevoiți să se adapteze schimbărilor gândite de cei care s-au aflat la cârma sistemului educațional românesc.

Pe mâinile cui a fost educația din România

Mihai Şora (decembrie 1989-28 iunie 1990) a fost ministru al învățământului în primul guvern Petre Roman. Afirmă că și-ar fi dat demisia din guvern în semn de protest față de mineriadele din 13–15 iunie 1990 și că ar fi refuzat să fie reconfirmat pe post în guvernul constituit după alegerile din mai, fapt contestat de Petre Roman. Andrei Pleșu, ministru al culturii la acel moment, a afirmat mai târziu că Roman l-a demis pe Șora, „între altele pentru că luase partea studenților”.

Gheorghe M. Ştefan (28 iunie 1990-16 octombrie 1991) a fost ministru al Învățământului și Științei în Guvernul Petre Roman (2). Numele său nu este reținut pentru vreo realizare spectaculoasă.

Mihail Golu (16 octombrie 1991 -19 noiembrie 1992) este cel de-al treilea ministru al Educației, după 89. A recunoscut 22 de ani mai târziu că el propusese ca ora de religie să fie facultativă și fără notare – pentru că nu îi vedea rostul. Într-un interviu acordat realitatea.net în 2014, acesta declara că „Ce-i reproşez religiei, adică propovăduitorilor ei, este faptul că ameninţă în permanenţă omul cu flăcările iadului, cu pedeapsa şi cu păcatele”.

Liviu Maior (19 noiembrie 1992 -11 decembrie 1996). În timpul mandatului său a fost adoptată Legea nr. 84 din 24 iulie 1995, Lega Învățământului.

Virgil Petrescu (12 decembrie 1996-5 decembrie 1997) a deținut mandatul de ministru al Educației Naționale în guvernul Victor Ciorbea. În timpul mandatului său s-a aprobat Hotărârea de Guvern nr. 294/1997 privind funcționarea intituțiilor de învățământ superior, acreditarea acestora și recunoașterea diplomelor.

Andrei Marga (5 decembrie 1997 – 28 decembrie 2000). La propunerea Convenției Democratice (CDR), a devenit ministru al Educației Naționale în cabinetele Ciorbea, Vasile și Isărescu, din partea PNȚCD. A decis introducerea examenului de capacitate în 1999 și a elaborat un nou Curriculum Naţional pentru clasele I-IX. De asemenea, tot el a optat și pentru introducerea de manuale alternative pentru ciclul primar, gimnazial şi liceal și înlocuirea trimestrelor cu semestrele. Andrei Marga a crescut numărul de discipline la BAC de la patru la șapte. A ieșit din joc în momentul în care UDMR ar fi solicitat înființarea unei universități de stat cu predare în limba maghiară.

Andrei Marga (Foto: mae.ro)

Ecaterina Andronescu (decembrie 2000- 19 iunie 2003). Pe timpul primului mandat de ministru al educației, în perioada guvernului Adrian Năstase, a adoptat mai multe măsuri pentru reformarea învățământului, dar care nu au avut rezultatul scontat. Printre aceste măsuri controversate, care au creat o stare de confuzie, se pot enumera: obligativitatea examenului de admitere în facultăți și licee; schimbarea metodologiei de corectare la examenul de bacalaureat.

Ecaterina Andronescu. Sursa foto: psnews.ro

Alexandru Athanasiu (19 iunie 2003- 28 decembrie 2004) a fost ministrul Educației în Executivul Adrian Năstase, înlocuind-o pe Ecaterina Andronescu. La momentul când era ministru al Educației și Cercetării, ar fi comis infracțiunea de abuz în serviciu, conform procurorilor Direcției Naționale Anticorupție. Având statutul de fost membru al Guvernului acesta a putut fi trimis în judecată în decembrie 2016, după aprobarea cererii de urmărire penală de către Președintele României.

Alexandru Athanasiu (Foto: avocatura.com)

Mircea Miclea (29 decembrie 2004-10 noiembrie 2005) a fost primul din cei doi miniștri ai educației și cercetării (celălalt fiind Mihail Hărdău) în primul din cele două guverne Tăriceanu. El a demisionat la data de 11 octombrie 2005, acuzând subfinanțarea cronică a învățământului românesc, dar a rămas în funcție la cererea prim-ministrului încă 30 de zile, până la data de 10 noiembrie 2005, când i s-a găsit un înlocuitor în persoana prof. dr. ing. Mihail Hărdău.

Mihail Hărdău (10 noiembrie 2005-5 aprilie 2007) a fost al doilea ministru al Educației în Guvernul condus de Călin Popescu Tăriceanu. A fost înlocuit din funcție la data de 5 aprilie 2007, odată cu restructurarea guvernului prin ieșirea Partidului Democrat de la guvernare. În bilanțul prezentat odată cu încheierea mandatului, el a prezentat ca realizări faptul că, în timpul mandatului său, învățământul a avut cei mai mulți bani (fiind alocați suplimentar pentru educație 1,1 miliarde de euro). Au fost achiziționate 679 de microbuze școlare.

Cristian Adomniței (5 aprilie 2007 – 6 octombrie 2008) a fost cel care a introdus tezele unice la clasele a VII-a și a VIII-a, in 2007 si 2008.

Cristian Adomniței (Foto: Observator)

Anton Anton (6 octombrie 2008 – 22 decembrie 2008) spunea la preluarea mandatului că finanțarea infrastructurii școlare, dotarea unităților de învățământ cu materiale necesare procesului de predare – învățare – evaluare și programul privind dotarea cu desktop-uri a elevilor din primii doi ani de liceu vor reprezenta „continuarea viziunii” pentru acesta. „Este răspunsul la nevoile tinerei generații de a cunoaște și utiliza tehnologia informației, de a deveni aptă să intre pe piața muncii”, a afirmat la acea vreme ministrul Anton Anton, care considera „vital” ca pentru 2009 bugetul Educației să fie „cel putin 6% din PIB”.

Ecaterina Andronescu (22 decembrie 2008 – 1 octombrie 2009) a desființat școlile de de artă și meserii, iar locurile dedicate acestor domenii au fost redirecționate către liceele tehnice. Fostul ministru și-a motivat alegerea prin faptul că, anual, peste 55.000 de elevi din clasele a IX-a și a X-a ies din sistemul de educație.

Emil Boc a ocupat funcția de ministru interimar al educației, în perioada 1 octombrie 2009 – 23 decembrie 2009.

Emil Boc/ Sursa foto: Inquam Photos/George Călin

Daniel Funeriu (23 decembrie 2009 – 9 februarie 2012) este cel care a introdus camerele de luat vederi în sălile de clasă, la examenele naționale. Tot în perioada acestuia a fost promovată o nouă Lege a Educației. Principalele prevederi ale acestei legi, valabile și astăzi unele dintre ele, sunt: introducerea evaluărilor periodice și includerea clasei a IX-a în gimnaziu, introducerea învățământului obligatoriu de 10 clase, care cuprinde învățământul primar și gimnazial, obligativitatea ca învățătorii să aibă studii superioare, iar profesorii să urmeze un master didactic.

Daniel Funeriu (Foto: Inquam Photos/Virgil Simonescu)

Cătălin Baba (9 februarie 2012 – 7 mai 2012) a fost ministru al Educației în Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

Ioan Mang (7 mai 2012 – 15 mai 2012) a fost ministru al Educației în guvernul Ponta, timp de 8 zile. Mang a demisionat la scurt timp după numire, din funcția de ministru al Educației, Cercetării și Tineretului, după ce în presă s-a dovedit că a plagiat mai multe lucrări și articole științifice.

Ion Mang

Liviu Pop (15 mai 2012 – 2 iulie 2012) a fost cel care a desființat, prin ordin de ministru, Consiliul General al Consiliului Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), imediat după ce acest for a dat un prim verdict de plagiat în cazul premierului Victor Ponta. Pop, ministru interimar al Educației, a susținut atunci că CNATDCU nu avea competența să se pronunțe în acest caz.

Liviu Pop/ Inquam Photos / George Călin

Ecaterina Andronescu (2 iulie 2012 – 21 decembrie 2012) a revenit pentru a doua oara la Ministerul Educației și a propus să fie implementat un Bacalaureat profesional pentru elevii care nu trec examenul din prima.

Remus Pricopie (21 decembrie 2012 – 14 decembrie 2014) a fost ministrul al Educației în Guvernul Victor Ponta (2) și Guvernul Victor Ponta (3). A dat o nouă ordonanță de urgență prin care clasa a IX-a rămâne la liceu, durata învățământului obligatoriu a crescut de la de la 10 la 11 ani, fiind obligatorii clasa pregătitoare, clasele I-VIII și IX-X. Tot ministrul Remus Pricopie a mai adus modificări importante în iunie 2014, când printr-o ordonanță de urgență au fost aprobate 97 de modificări aduse atât învățământului preuniversitar, cât și celui superior. Printre acestea sunt: doctoranzii urmează școala și la fără frecvență, Ministerul Educației poate organiza bacalaureatul în trei sesiuni de examen, iar primarul participă la Consiliul de Administrație al școlii.

Remus Pricopie (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Sorin Mihai Cîmpeanu (14 decembrie 2014 – 17 noiembrie 2015) ocupă și astăzi funcția de ministru al Educației. La primul mandat, Cîmpeanu susținea necesitatea unei noi legi a educației „pentru a asigura coerența cu alte reglementari legale, a asigura coerența între articolele aceleiași legi și a asigura coerența cu cerințele sistemului de educație care trebuie să fie legate strâns de cerințele mediului socio-economic”.

Sorin Cîmpeanu/ Inquam Photos/George Călin

Adrian Curaj (17 noiembrie 2015 – 5 iulie 2016) a îndeplinit funcția de ministru al educației în guvernul Cioloș.

Mircea Dumitru (7 iulie 2016 – 4 ianuarie 2017) a ocupat fotoliul de ministru al educației în guvernul condus de Dacian Cioloș. El a vorbit la începutul mandatului despre nevoia de rectificare bugetară, precum și despre nevoia de a susține prin investiții și prin planuri importante învățământul din mediul rural în primul rând, în așa fel încât să fie stopat abandonul școlar la vârste foarte timpurii.

Mircea Dumitru (Foto: ziuaconstanta.ro)

Pavel Năstase (4 ianuarie 2017 – 28 iunie 2017) și-a dorit ca doctoratele să fie evaluate doar de către universitățile de la care proveneau, însă acest lucru nu s-a întamplat, motiv pentru care a fost și zburat din functie, după doar 6 luni.

Liviu Marian Pop (29 iunie 2017 – 29 ianuarie 2018) a fost ministrul care a introdus manualele editurii unice. Acesta s-a remarcat în perioada mandatului prin mai multe gafe de exprimare, cum ar fi singuralul ”genunche” de la genunchi.

Valentin Popa (29 ianuarie 2018 – 27 septembrie 2018) s-a remarcat și el prin mai multe gafe de exprimare. La prezentarea bilanțului pentru 6 luni de mandat, deși a citit de pe laptop, ministrul a avut mari dificultati in a se exprima corect in limba romana, comitand greseli de proportii, precum dezacorduri intre subiect si predicat.

Ecaterina Andronescu (16 noiembrie 2018 – 2 august 2019) revine la Ministerul Educatiei, insa este demisa dupa cateva luni, dupa ce a declarat, la Antena 3, comentand tragedia produsa la Caracal, ca „totusi, eu am invatat de acasa sa nu ma urc cu un strain in masina”. Facem precizarea ca la preluarea mandatului, Andronescu a lansat promisiunea sindicatelor de a produce 3 noi legi ale educatiei, pana la 31 martie.

Daniel Breaz (2 august 2019 – 4 noiembrie 2019) a asigurat interimatul ministerului educației, după ce fostul ministru Ecaterina Andronescu a fost revocat.

Valer Daniel Breaz/ Inquam Photos / Alexandra Pandrea

Monica Anisie a fost ministrul Educației și Cercetării al României începând cu 4 noiembrie 2019 până pe 23 decembrie 2020, în ambele guverne Ludovic Orban.

Monica Anisie / Inquam Photos/George Calin

Sorin Cîmpeanu (decembrie 2020-prezent). A anunțat în martie 2022 că se va renunța la semestre în schimbul a cinci module. De altfel, tot în martie, Sorin Cîmpeanu spunea că se ia în calcul ca tezele să fie eliminate, iar în locul acestora să fie ”evaluări standardizate și digitalizate, la început și final de an școlar”. Este bine știut faptul că nota de la teză reprezintă o condiție de încheiere a mediei pe semestru/an școlar pentru elevi. În lipsa susținerii acestui examen, mulți s-au întrebat cum se vor calcula mediile. Ministrul Sorin Cîmpeanu spunea:

”Sigur vom avea medii la finele anului școlar. Mediile încheiate la final de semestru aș vrea să vă atrag atenția asupra faptului că nu au avut nici relevanță și nici nu au fost folosite. Deci se va libertate profesorilor să-și organizeze evaluările pe parcurs în funcție de calendar, de ritmul de predare a materiei”, răspundea Sorin Cîmpeanu jurnaliștilor, într-o conferință de presă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *