Vlad Petreanu prezintă o mini-lecție de Istorie pe Tik Tok după incidentele de la partida România-Kosovo de marți seara.
Acesta spune că politicienii populiști folosesc xenofobia și naționalismul pentru a alimenta și a „vinde” „obsesia pentru un așa-zis trecut ideal în istoria unui popor este o momeală, momeala pe care politicienii care n-au nimic de oferit de fapt, o agită în fața unor alegători care nici ei n-au la ce altceva să se raporteze”, crede acesta. „Ok, să zicem că a fost stăpânii lumii. Trecutul nu-l mai putem trăi. Ce ne așteaptă e doar viitorul”, continuă jurnalistul.
„Am câteva sugestii pentru bombardierii patrioți. Ați văzut că meciul România – Kosovo de marți seară a fost întrerupt după ce ultrași și politici din gruparea „Uniți sub tricolor” – bietul tricolor – au afișat un banner pe care scria „Kosovo e Sârbia” și au scandat lozinci provocatoare. Arbitrul a întrerupt partida și a trimis echipele la vestiare. Riscul ca România să fi pierdut meciul la masa verde a fost foarte real. În cele din urmă ultrașii și-au predat banner-ul Jandarmeriei și jocul a fost reluat. Dar între timp, acești zurbagii, AUR-iștii, pentru că gruparea a fost fondată de George Simion – deci turbulenții au fost huiduiți copios de restul publicului de pe stadion, că oamenii plătiseră bilet să vadă un meci, să fie implicați în cine știe ce scandal”, explică acesta.
Petreanu vine cu detalii – în fapt o adevarată lecție de istorie – pentru „acești cârciogari cu minți înfierbântate care obișnuiesc să strice meciurile Naționalei”, așa cum precizează jurnalistul.
„Deci, mai întâi, un banner pe care să scrie Banat e Serbia pentru că da, Banatul a fost parte din Serbia, cu tot cu Timișoara și Lugoj, sub administrație sârbească, instalată în urma ocupării regiunii de către armata sârbă în toamna lui 1918. Deci partea Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor care a devenit Iugoslavia mai apoi și a rămas așa până când Banatul a fost împărțit între sârbi, români și unguri la conferințele de pace de după Primul Război Mondial, în vara anului 1919. Deci, apropo de asta merge și Banatul e Ungaria. Și apropo, în istoria Timișoarei, de pildă, administrația românească începută în 1919, deci care are acum 104 ani, e cea mai scurtă. Numai pașalâcul Timișoarei a durat, de pildă, 164 de ani. Adică un banner Timișoara e Imperiul Otoman e mai bazat decât unul cu Timișoara. E România, de pildă. (…)
Ar mai merge un banner cu Dobrogea-i Bulgaria, pentru că Dobrogea a fost partea Imperiului Bulgar mult mai mult timp decât a fost partea României. Ce nu prea se învață la noi la școală e că România a primit Dobrogea de la ruși în 1878, care o luaseră de la otomani, iar în schimb, rușii au luat sudul Basarabiei la momentul acestui schimb. Deci, când românii au primit Dobrogea, abia unul din cinci locuitori din Dobrogea era român. Restul erau bulgari, turci, tătari, ruși-lipoveni ș.a.m.d. Ba chiar, până prin 1940, în Dobrogea activat inclusiv o mișcare bulgărească de eliberare, care a luptat cu arma în mână împotriva administrației românești, slavă cerului, nu cu prea multă convingere. Dar ori și cât mai vreți bannere? „Moldova e Rusia”. Dacă îi întrebi pe ruși, o să-ți răstoarne pe masă o găleată de argumente în sprijinul acestei afirmații”, continuă Petreanu.
În spiritul comuniunii și al diversității, jurnalistul vorbește despre schimbările istorice care au schimbat fiecare stat în parte.
„(…) Ce vreau să spun este că în partea asta de lume, toate frontierele și teritoriile s-au schimbat întruna și niciun popor n-a fost întreaga istorie sub aceeași cârmuire și în interiorul acelorași graniță. Când vedeți un român verde că răcnește de dorul României Mari, trebuie să înțelegeți că toți ceilalți în jurul nostru au fost și ei mari la un moment dat, și mici la altul. Așa cum a existat România Mare, au existat și Ungaria Mare, și Serbia Mare, și Bulgaria Mare, ca să nu mai vorbim de Rusia Mare sub diverse nume. Iar din acest punct de vedere, să știți că România stă mult mai bine decât cei mai mulți dintre vecini”, mai punctează Petreanu.
Ca o concluzie, el arată aspectele pozitive ale trecutului României și „alungă” temerea populiștilor.
„În 1919, România era de facto, un stat multietnic și multiconfesional, iar 100 de ani mai târziu, după două Războaie Mondiale practic pierdute, din care soarta și norocul istoric ne-au scos cumva, miraculos, de partea învingătorilor și după trei dictaturi, România e aproape în aceleași granițe. Un stat în care românii sunt acum 90% iar 84% din populație se declară ortodoxă. Deci zic să nu ne plângem că n-avem de ce”, conchide Petreanu.
@vladpetreanuDe ce naționalismul strident e doar o momeală politică pentru alegători confuzi.♬ Dramatic Military – Faid rafanda
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
