Într-un interviu pentru Luju.ro, primarul Sectorului 5, Cristian Popescu Piedone, povestește experiențele trăite în închisorile Rahova și Jilava. Amintim că, pe 12 mai, anul trecut, Cristian Popescu-Piedone a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti la 4 ani închisoare pentru abuz în serviciu, pedeapsă scăzută la jumătate faţă de condamnarea de 8 ani şi 6 luni de închisoare cât luase la Tribunalul Bucureşti.
Pe lângă scăderea la jumătate a pedepsei, Piedone a fost scos şi de pe lista inculpaţilor care trebuie să plătească daune de zeci de milioane de euro către victimele incendiului. Piedone a fost acuzat că a semnat acordurile şi autorizaţiile de funcţionare a clubului Colectiv într-o modalitate care a încălcat prevederile legale referitoare la securitatea la incendiu, inclusiv prin aceea că nu au fost respectate dispoziţiile privind controlul după emiterea autorizaţiilor.
Cristian Popescu Piedone: Prima zi la Rahova. Ajung la ora 16:30, că ulterior mi-am făcut agenda în 4m², pentru că am beneficiat de la început de cei 4m², alți deținuți nu beneficiază. Și condițiile nu sunt care se spun. Depinde de tine acolo dacă îți faci igiena camerei, dar spațiul de care trebuie să beneficieze fiecare deținut știți prea bine că e de 4m². Până în Rahova am stat la carantină.
Răzvan Savaliuc: Cine era șef de cameră la dvs?
Cristian Popescu Piedone: Nu, nu era acum cu șef de cameră. În carantină am stat cu patronii de la Colectiv, cu toți și cu pompierul și cu toată lumea. Ne-au băgat pe toți în aceeași cameră și practic toată perioada de carantină am stat cu ei, 21 de zile. Bineînțeles, curtea de aer… ne scotea și de acolo am început să văd interactivitatea cu deținuții. Din carantină nu ieși deloc din cameră, decât ieși la curtea de aer 2 ore.
Răzvan Savaliuc: Dar vă scoteau în timpul zilei, vă dădeau să mâncați mâncare bună, cum era?
Cristian Popescu Piedone: Venea gamela, salamul, marmelada…
Răzvan Savaliuc: Dumneavoastră erați un om dinamic, care bătea pe sectorul de dimineață până seară, puteați să stați acolo, într-o celulă?
Cristian Popescu Piedone: Nu, nu, în plus vă dați seama că mulți erau fumători. Mulți aveam baie, în care era și WC-ul. De fapt nu baie, un furtun cu un duș. Mai încălzeai un ceai, mai prăjeai o pâine.
Răzvan Savaliuc: Care a fost cea mai plăcută experiență în penitenciar și cea mai urâtă?
Cristian Popescu Piedone: Deci, ca și plăcut, pot să vă spun cu toată sinceritatea că în penitenciar m-am eliberat, nu m-am încarcerat, psihic vorbind. Încarcerarea mea a fost cei 7 ani și jumătate de chin, cu sabia deasupra capului, știindu-mă nevinovat. Toți din România care ajung în fața judecătorilor sau a procurorilor scot pe gură că sunt nevinovați. Găsesc și un avocat bun și culmea, ăla vinovatul iese nevinovat cu un avocat bun, dar toți în fața judecătorilor sunt nevinovați. Trăirile mele în cei 7 ani și jumătate au fost cumplite. În pușcărie m-am eliberat. Efectiv m-am eliberat. Pot să vă spun că am sfidat pușcăria. La modul de comportament, nu mă interesa, eram toată ziua de dimineață până seara pus pe glume. Referințele astea le pot spune toți care au stat cu mine, de la pioneraj de tabără, pastă de dinți pe vizetă, dulceață prin papuci, miere, chestii cu care ne distram. Sau le cântăm dimineața la ora la cinci și ceva. La Rahova eu am avut perioada de carantină după care trebuia să mai stau la regim închis încă aproape opt luni de zile ca să beneficiez pe semideschis. Dar în fiecare sâmbătă sau duminică, dacă vă aduceți aminte, veneau susținătorii la poartă, veneau câte 500-1000 de persoane. Și ultima dată au făcut și un protest inedit. A adus fiecare persoană câte un ghiveci de flori și l-au lăsat în fața penitenciarului spunând: <<Să-i dea de lucru lui Piedone, să vă facă și o viață frumoasă și să vă facă aici cum ne-a făcut și nouă>> Și tot așa, fiind și în Sectorul 5 Penitenciarul Rahova, mi-a venit hârtia de la judecătorul delegat din cadrul penitenciarului și am contestat-o. Am contestat-o, vă spun dvs. sincer, din reflex.
Și mare mi-a fost surpriza că s-a modificat regimul de detenție, m-a trecut la semideschis și m-am dus la Jilava. Aici, când am intrat în curtea penitenciarului am crezut că sunt la sanatoriu. Atâta verdeață, atâta frumusețe și atâta curățenie în spațiile exterioare. Asta am văzut prima dată din mașină. Pe urmă am coborât, am fost verificat, măsurat, cântărit și m-au dus pe secția a 4-a, acolo unde sunt cei protejați. Acolo l-am întâlnit pe Radu Mazăre, pe Nelu Iordache, Mădălin Dumitru de la Primăria Capitalei, câțiva arhitecți-șefi celebri, ăla care a semnat în locul lui Oprescu.. cu VIP-uri, cum zic cei din închisoare. Unde a stat și domnul Hrebenciuc, Adrian Năstase, frații Becali, Borcea ș.a.m.d.
Răzvan Savaliuc: Gigi Becali a zis că el se ruga foarte mult în închisoare. Pe dumneavoastră credeți că v-a salvat și credința în Dumnezeu?
Cristian Popescu Piedone: Eu am intrat cu crucea și am ieșit cu crucea în mână. Altar mi-au fost decât pozele familiei și pozele cu Iisus Hristos și Maica Domnului, altceva n-am avut, dar în fiecare dimineață – și n-o făceam că am intrat pe acolo – am zis<< Doamne, ce consider că vrei… Tu știi mai bine ce vrei. Mi-au dat crucea să o duc, o să o duc>>
Răzvan Savaliuc: Aveți o experiență organizatorică de excepție, zic…
Cristian Popescu Piedone: N-am terminat cu deținuții și cu asta închid: nu vă puteți da seama – și atunci am rămas surprins eu – de la ultimul criminal, cu 18-25 de ani de detenție, până la ultimul hoț amărât, unde treceam, efectiv țipau toți: <<Să ne trăiești, șefu!>> Am fost extrem, extrem, extrem, pot să zic la superlativ, de respectat.
Răzvan Savaliuc: Cred că popularitatea dumneavoastră, bunul renume v-a salvat în cele din urmă…
Cristian Popescu Piedone: Da, numele m-a băgat și tot numele m-a și salvat. Țipau pe geam: <<Băi, dacă te iei de Piedone te tai, îți fac…>> cum e limbajul acolo.
Răzvan Savaliuc: Deci ați fost un răsfățat…
Cristian Popescu Piedone: Și am fost și respectat. În penitenciar am învățat un lucru, înafară de deținuți, cu cei cu care interactivezi acolo, personalul de acolo, poliția penitenciarului, respecți și ești respectat, adică nu mi s-a vorbit decât la persoana a 2-a. M-am dus la cursuri, m-am dus la la biserică. Nu eram obligat, făceai cerere dacă vrei să te duci sâmbăta sau de sărbători sau duminica la biserică. Făceai cerere și o dată pe lună, în fiecare duminică, cei care cereau se duceau la biserică.
Urmăriți momentul de la minutul 33:00
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
