Skip to content
Politică

Piperea aprinde fitilul: România are posibilitatea să dea în judecată Elveţia!

cotidianul.ro

Avocatul Gheorghe Piperea afirmă că România are posibilitatea de a da în judecată Elveţia pentru situaţia tensionată creată de explozia neaşteptată a francului elveţian (CHF), petrecută în ianuarie 2015.

Piperea și-a expus opiniile luni, într-o postare plină de nerv, pe pagina personală de Facebook: „Croaţia şi Muntenegru au decis, prin lege, îngheţarea cursului de schimb în contractele de credit în valută exotică, la nivelul celui din data semnării contractului. Băncile «afectate», care se plâng de pierderi cauzate de aceste măsuri legislative, au declanşat proceduri arbitrale contra acestor state, pretinzând despăgubiri pentru pierderea valorii investiţiilor lor străine în acele ţări, în baza unor tratate bilaterale de garantare a investiţiilor.”

Juristul afirmă că, într-un final, Croația și Muntenegru vor putea cere despăgubiri Elveției: „Dacă aceste arbitraje vor fi fost pierdute de cele două state, ulterior se va putea declanşa un alt arbitraj, mult mai interesant, între state, în care Croaţia şi Muntenegru vor putea cere Elveţiei aceste despăgubiri, pentru modul discreţionar în care Banca Centrală a Elveţiei s-a comportat în criza francului elveţian. Astfel, dacă în anul 2011, Elveţia îşi ancora moneda naţională la un curs fix de 1,2 CHF pentru un euro, în luna ianuarie 2015 a renunţat la această ancorare (…), declanşând dezastrul financiar şi ruina debitorilor expuşi acestui risc.”

Pe cale de consecință, România ar putea, la rândul ei, să ceară despăgubiri.

„Precum se ştie, România (ca, de altfel, şi Polonia) a încercat o reglementare similară celei din Croaţia şi Muntenegru. Cu o motivare neaşteptată şi bizară (…), Curtea Constituţională a României a respins legea conversiei la cursul istoric a creditelor în CHF, printr-o decizie din 7 februarie 2017″, arată Gheorghe Piperea.

Piperea (consilier onorific al premierului Mihai Tudose) subliniază că ţara noastră are un tratat bilateral de protejare a investiţiilor (BIT), în baza căruia poate declanşa, dacă va considera necesar, un arbitraj contra Elveţiei.

„Motivaţii pentru un astfel de arbitraj ar avea destule”, consideră specialistul, menţionând: „Foarte important este faptul că, la fel cum băncile care au vândut credite în franci elveţieni au insistat pe ideea stabilităţii CHF şi chiar au garantat această stabilitate, atât verbal, cât şi în reclame deceptive, mai ales prin vocile preşedinţilor lor (…), tot aşa, Banca Centrală a Elveţiei, prin vocea preşedintelui său Thomas Jordan (speech-ul din 18 decembrie 2014), a dat asigurări că Elveţia nu va renunţa la ancora cursului fix de 1,2 CHF pentru un euro; ba mai mult, domnul Jordan a reafirmat că va face orice, va cheltui oricât trebuie, pentru ca acest curs să se menţină. Evident, a minţit, întrucât în 15 ianuarie 2015, la nici măcar o lună de la acele declaraţii liniştitoare, Elveţia a renunţat la ancoră, declanşând ruina a milioane de oameni, plus câştigul enorm, de miliarde de euro, al câtorva investitori germani care, întâmplător, au avut intuiţia acestui gest al onorabilului bankster elveţian şi au pariat pe renunţarea la ancoră”, explică profesorul universitar.

Gheorghe Piperea tună și fulgeră, întrebându-se retoric dacă ţara noastră va acţiona Elveţia în judecată: „Va face un astfel de gest România, adică să dea în judecată Elveţia? Nu. Niciodată. Pierderile determinate de rebuturile contractuale impuse debitorilor în CHF de către onorabilii noştri bancheri vor fi în continuare suportate de noi toţi. Aţi înţeles bine, de noi toţi, şi nu numai de către debitorii în CHF. Vorbesc atâta de debitorii «performanţi» şi de deponenţi. Ce nu ştiu sau nu vor să audă lăudătorii băncilor şi mai ales cei care se simt agasaţi de insistenţele celor cu credite în CHF este că onorabilele bănci le-au garnisit deja, demult, toate costurile cu bucăţele infinitezimale din costurile implicate de creditele neperformante, cel mai recent exemplu fiind ROBOR, care a crescut nu pentru că nu ar mai exista lichidităţi pe piaţă (în realitate, acestea abundă), ci pentru că trebuia cumva vărsată undeva cheltuiala cu scoaterea din bilanţ a creditelor neperformante şi cu optimizarea fiscală”.

Citiți articolul integral scris de avocatul Piperea pe Facebook aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *