Skip to content
Politică

Pîrvulescu: Dinastiile politice nu prind în România. Le devorează baronii EXCLUSIV

ziuanews.ro
" "

Nepotismul tinde să redevină o modă în România,  mai multe companii importante de stat din țară urmând să iasă de sub incidența regulilor de transparenţă şi guvernanţă corporativă, dacă și Camera Deputaților va decide asupra acestui lucru după modul în care au făcut-o senatorii.

Tarom, Complexul Energetic Oltenia, Administraţia Naţională de Meteorologie, Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, Şantierul Naval Mangalia şi Regia Autonomă Tehnologii pentru Energia Nucleară, alături de administrațiile locale, vor fi noile zone în care politicienii aflați la Putere vor putea să își plaseze rudele în încercarea de a avea acces la controlul unor anumite puncte cheie din sectorul economic și administrativ.

" "
" "

Dar, cât de mare este riscul ca acest flux al sistemului de cumetrii politice să inunde pentru o lungă perioadă  zona economic-administrativă sau chiar să se stabilizeze și să înainteze spre sfera de putere centrală?

Moștenire inaccesibilă

Pentru unii beneficiari ai acestor sinecuri, un prag de prejudiciu pentru abuzul în serviciu ar putea funcționa ca o mănușă, lăsând loc liber, chiar și în cazul unor greșeli voite, pentru o ulterioară ascensiune politică.

Dar, există un spațiu în care liderii politici actuali, oricât ar încerca, nu reușesc să transfere puterea și influența către odrasle și acesta este chiar rândul întâi de pe scena politică românească.

În ciuda eforturilor unor lideri politici de pe scena locală de a transfera puterea și, odată cu ea, influența dată de aceasta către odraslele proprii, fenomenul nu a reușit să genereze decât meteorice evoluții ale acestora, chiar și în cazul unor beizadele cu pedigree prezidențial sau ministerial ascensiunea politică fiind  blocată de propriile limite sau de diverși factori.

Elena Băsescu (EBA) pare exemplul cel mai la îndemână, atunci când vine vorba de cariere politice efemere derulate sub un sistem de protecție parentală și de limite personale în dezvoltarea acesteia. Or, ca sa parafrazăm exact personajul cu pricina, odată cu limitarea influenței tatălui, apar și „unii oameni care nu vor să vorbesc cu tine”, asta doar ca să explicăm lipsa de „succesuri” politice din ultimii ani a mezinei din fosta familie prezidențială.

În alte cazuri, carierele unor copii ai politicienilor care odată dominau establishment-ul dâmbovițean nu reușesc să sară de genunchiul broaștei sau de pragul unor controversate afaceri trecute prin sita DNA, așa cum ar fi cazul lui Mihnea Năstase, fiul cel mic al ex-premierului PSD Adrian Năstase, ori cel al lui Andrei Hrebenciuc, fiul celebrului „guzgan rozaliu” Viorel Hrebenciuc, din același partid.

Mihnea Năstase, spre exemplu, a reușit doar perfomanța de a ocupa un post de consilier în cabinetul de la Bruxelles al unui europarlamentar social-democrat, semn care arată exteem de clar cât de redusă a devenit influența fostului lider al PSD.

Hrebenciuc jr a fost la un moment dat protagonistul unei povești de amor cu mai sus numita (EBA), moment care ar fi putut cimenta o adevărată relație de cumetrii politice între tartorul oligarhilor din PD și maestrul păpușar al PSD-ului, dar riscul de a vedea o casă de piatră constituită pe temelia grupurilor de interese din fostul FSN s-a spulberat destul de repede.

În schimb, Andrei Junior s-a dedicat afacerilor, fie ele predate de la catedra ASE, fie incriminate în diverse dosare de retrocedări ilegale intrate în vizorul procurorilor anticorupție.

„Calitățile politice nu se moștenesc genetic, ele sunt rezultatul unui context politic, iar în România, pentru că nu avem o competiție politică reală, ci avem o competiție politică trucată la nivelul oricărui partid, cu lupte între oligarhi, aranjamente politice, devine greu ca factorul decisiv în cariera cuiva să fie capacitatea politică. Mai degrabă, alianțele contează mai mult decât capacitatea politică.

Iată, Traian Băsescu  a fost liderul unei grupări oligarhice în interiorul PD-ului, la rândul său Viorel Hrebenciuc o poziție asemănătoare în interiorul PSD-ului, dar acest lucru nu a putut în niciun fel contribui la dezvoltarea capacităților politice ale copiilor”, observă analistul politic Cristian Pârvulescu, într-o declarație exclusivă acordată acordată PSNews.ro.

„În afara de faptul că provine dintr-o anumită familie, calitățile unei persone sunt importante. Dacă este să ne referim la Andrei Hrebenciuc, înțeleg că este un interesant profesor la ASE, dar nu cred că a dovedit vreodată calități politice speciale.

În ceea ce privește familia Băsescu, vedem clar cum funcționează acest sistem. Cariera politică a fiicei sale începe și se încheie în același timp cu mandatele prezidențiale ale lui Traian Băsescu, odată cu plecarea de la Cotroceni, acesta nemaiputând ă îi ofere nicio traiectorie. Dar, aici să știți că ține și de capacitatea copiilor de a performa”, mai spune Pârvulescu.

Un bazin cu rechini

Poziția din vârful piramidei este una fragila pentru orice lider politic autohton. Mă rog, cu excepția eternului Ion Iliescu.

Oricum, pentru a te menține la vârful puterii, fie în partid, fie în administrație, și a mai reuși performanța de a ridica la același nivel și rubedeniile apropiate, în condițiile în care sub tine înoată un grup de rechini fioroși este o misiune imposibilă, cel puțin pentru moment.

Nu este nici un lucru regretabil că acest lucru nu se întâmplă, dar nici un semn de normalitate, după cum constată Pârvulescu.

„Este o dovadă de slăbiciune a sistemului politic în momentul în care o familie se profesionalizează în politică. Grecia – Papandreou este un exemplu care a dovedit cu prisosință cât de negativ a fost.

Faptul că nu avem acum dinastii care să conducă partidele la nivel central nu denotă capacitatea de instituționalizare a formațiunilor politice interne, ci mai degrabă o compeția dură între organizațiile județene care nu lasă pe nimeni să se întărească. Niciun lider care pune în pericol dominația baronilor nu trebuie lăsat să acapareze puterea.

Asta nu e o dovadă de democrație. ci mai degrabă o dovadă de oligarhizare și de impunere a regulilor oligarhice”, menționează profesorul de politică comparată și instituționalism politic de la SNSPA.

Ei, fiecare cu ale lui, o să spuneți! Unii cu politica comparată, alții cu politică cumpărată. Și nimic nu este mai adevărat în contextul sistemului politic autohton, unde presiunea pare să se exercite în sens invers, de jos în sus, cu baronii locali luptând să își extindă sfera de influență, a lor direct sau prin rude propulsate în diverse pisturi de control, către aerul rarefiat al sferei de putere.

Dinastii de baroni

Dinastiile de partid există și manifestă în deplinătatea forței lor în teritoriu. Apele de adâncime ale politicii autohtone ascund tot felul de creaturi monstruoase care își stabilesc un teritoriu clar de vânătoare. Din când în când, câte un exemplar rapace reușeste să acceadă la vârf pe un culoar favorabil, așa cum a fost în cazul lui Liviu Dragnea.

Ca un făcut, nicii copii acestuia nu se află în poziția de imita traseul tenace al părintelui lor, la fel ca în cazul altor exemple oferite mai sus, neperformând în vreun fel, ba comițând și destule gafe cu impact public. Una dintre ele a fost comisă de Alexandra Dragnea, care i-a permis fostului său iubit, solistul Alexandru Mațaev să filmeze un videoclip la reședința principală a familiei din județul teleorman.

În clipul piesei „Cu capul în nori”, publicul s-a putut delecta cu imagini ale conacului de 1300 mp amprentă la sol deținut de Liviu Dragnea, dar și cu priveștiea parcului întreținut în jurul acestuia sau a terenului de tenis in spate.

Celălalt copil al lui Dragnea, Valentin Ștefan, a rămas pe poziții în Teleorman pentru a ține sub control lanțul de societăți acaparate și dezvolate de familie în perioada în care tatăl său a deținut funcții importante la vârful administrației locale din județ. Însă, poziția lui Dragnea jr. este extrem de fragilă în cazul unui atac concertat al instituțiilor anticorupție.

Cât despre ambițiile politice ale juniorului…hm, se pare că va trebui să ne mulțumim doar cu un singur Dragnea pe scena politică din România.

La nivel local există însă multe clanuri constituite pe modelul feudal atât de încetățenit în Teleorman. Niciuna din familiile de baroni nu se anunță însă ca o posibilă întemeietoare de dinastii politice la nivel național, după cum nici lui Liviu Dragnea pare a nu-i fi dat să rămână prea mult la vârful piramidei în PSD.

„Există astfel de dinastii politice la nivel local, unde structurile de partid au fost mult mai ușor de controlat, decât la nivel național. Într-un sistem de partid confederal, puterea nu se mai poate transmite atât de ușor.

PSD este un exemplu prin cazul Năstase. Acest partid nu a putut niciodată menține înlocuitori de-ai lui Ion Iliescu pentru o perioadă lungă de timp. Năstase a fost președinte doar 5 ani și o să vedeți că nimeni nu reușește să rămână în această poziție pentru o perioadă mai lungă.

În interiorul PSD-ului este o problemă legată de rolul liderului fondator. Liderul fondator al PSD, chiar și acum, la 87 de ani și aproape retras din politică, constituie un element de identitate centrală a partidului.

Partidul acesta nu permite menținerea în funcție pentru mult timp a unui lider național pentru că puterea baronilor va fi afectată. Situația este asemănătoare și în celelalte partide, ba aș putea spună că PSD este modelul de organizare, ca structură organizatorică, al acestora.

În schimb, la nivel local, unde lupta politică este mai puțin dură și unde primarii nu reprezintă o opoziție viabilă la puterea pe care o are președintele Consiliului Județean s-au constituit astfel de dinastii. Uneori le găsim chiar la nivel de localitate, iar un exemplu bun este oferit de Ploiești, unde președintele PSD Prahova își băgase în politică și fiul și fiica.

Din acest punct de vedere, putem vorbi  de o dovadă de incapacitate de instituționalizare a partidului. Partidele solide, în general, nu cunosc astfel de situații”, comentează politologul Cristian Pârvulescu.

În Occident se poate

Sistemul politic occidental, deși diferit ca de la cer la pământ de cel autohton oferă și cazuri fericite în care puterea pare să se transmită  „din tată în fiu”. Este de ajuns să ne gândim la dinastia politică Bush din SUA, dar sunt și alte exemple mult mai bune, apărute în perioade mai recente.

Cu singura mențiune, făcute chiar de Cristian Pârvulescu, că aceste cazuri au în spate și evidente calități politice ale personajelor implicate, ca și un anumit context politico-social  care a favorizat ascensiunea acestora la putere.

„Dacă ne uităm la Charles Michel, premierul Belgiei, care provine dintr-o familie de politicieni, vedem că a avut  și calități politice. Sigur că a contat sistemul de relații pe care tatăl său l-a constituit.

Să ne gândim și la Justin Trudeau. A crescut în familia unui prim ministru și a învățat să se poarte de la egal la egal cu mai marii lumii. Chiar am văzut o fotografie cu el, copil, trăgându-l de pantaloni pe Fidel Castro.

Este evident că toate lucrurile astea au avut o consecință asupra modului în care înțelege politica. Dar, a câștigat alegerile prin propriile sale calități și în momentul de față reușește să convingă prin propriile sale calități”, exemplifică analistul politic.

Nu pare a fi cazul să căutăm exemple similare în România. Nu pentru moment, cel puțin.

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *