Skip to content
Opinii & Analize

PNL ,,dezvoltă România”. Se poate cu muncă ieftină și confuzii în privința statului de drept?

PNL și-a lansat săptămâna trecută programul de guvernare. Citindu-l, mi-am amintit de afirmația unui expert important al Băncii Naționale a României. Inclusă într-o lucrare în trei volume apărută acum doi ani, afirmația respectivă se referea la faptul că, de trei decenii, România nu a reușit să producă propria viziune de dezvoltare economică. Afirmația nu conținea și o demonstrație. Având în vedere instituția în care activează, autorul n-a dorit să explice cum un stat care pierde, aproape complet, controlul asupra ,,piețelor” nu mai poate să elaboreze o viziune proprie de dezvoltare. Din această perspectivă, programul de guvernare al PNL pare mai degrabă că invită ,,piețele” să voteze partidul pe 6 decembrie și mai puțin cetățenii României. De ce? Pentru că dintr-un program de guvernare burdușit cu promisiuni de investiții în infrastructura critică a României lipsește o mențiune pivotală. Fără creșterea capacității de taxare a statului, cum poate PNL să crească bugetul alocat sănătății până la 6% din PIB și, simultan, să implementeze viziunea dezvoltaționistă expusă în program? Doar cu fonduri europene? Din care România a atras în jur de 35% în cele două cicluri financiare scurse de la intrarea în UE?

România are nevoie ca de aer de o infrastructură de transport dezvoltată. Ca atare, ideea PNL de a investi masiv în această infrastructură e corectă. Ideea va rămâne însă doar pe hârtie, atâta vreme cât PNL nu va îmbunătăți sarcina fiscală a statului, de sub 30% din PIB, în condițiile în care media UE e de 40% din PIB. ,,Soluția liberală” avansată de ministrul Cîțu este diametral opusă ,,viziunii dezvoltaționiste” din programul de guvernare al PNL. Pentru implementarea unei astfel de ,,viziuni dezvoltaționiste” e nevoie de un stat puternic. Puternic atât din perspectiva instituțiilor de forță, cât și a birocrației fiscale și sociale, capabilă să elaboreze și să implementeze politici publice prin care statul ,,face mai mulți bani” și devine un vector de dezvoltare. E limpede că, cel puțin pe partea economică, programul de guvernare al PNL a fost schițat de autori care au citit doar prefața cărților de economie politică. Din punct de vedere academic, confuzia de idei e doar caraghioasă. Dar din punct de vedere politic și social, astfel de confuzii pot genera efecte greu comensurabile. E mai puțin important că o ,,guvernare de dreapta” se va eroda masiv cu un program de guvernare scris, la prima vedere, pe genunchi. Îngrijorător e că un astfel de program de guvernare, imposibil de implementat de către un stat slab, poate decredibiliza liberalismul în România, precum și bastioanele liberalismului de care atârnă securitatea României. Motivul? Securitatea și libertatea capătă concretețe prin prosperitate și consum. Simultan, un program de guvernare cu accente utopice va decredibiliza ideea de ,,dreapta”, într-o Românie cu cea mai scăzută calitate a vieții din Uniunea Europeană. Oare liderii PNL care au parcurs programul Dezvoltăm România au această imagine de ansamblu? E îngrijorător dacă nu o au. E și mai îngrijorător dacă o au și se gândesc la ușa politică permament întredeschisă de traseismul politic. România nu se poate dezvolta cu un stat slab. Și nici cu muncă ieftină și cu confuzii legate de statul de drept.

Munca ieftină. Programul de guvernare al PNL se bate cap în cap de la bun început. Cetățeanul e anunțat că, grație eforturilor politice depuse de PNL până în 2024, PIB-ul pe cap de locuitor va depăși 85% din media europeană, iar salariul mediu net va ajunge la o mie de euro. Cât de fezabil e acest nivel de trai promis de PNL cetățenilor români în perspectiva alegerilor parlamentare de peste două săptămâni? La prima vedere, ținta e ca și atinsă de săgeata PNL. Pentru că salariul mediu net va ajunge la o mie de euro în 2024. La o vedere mai atentă însă, PNL nu poate atinge nivelul de trai promis în Dezvoltăm România. De ce? Răspunsul e simplu și complicat în același timp. Să vedem mai întâi partea simplă. Ca nivel de trai, PIB-ul pe cap de locuitor al Sloveniei este astăzi de 88% din media europeană. Adică exact ținta pe care vrea s-o atingă PNL în 2024. Ce salariu mediu net se câștiga azi în Slovenia? 1 633 de euro pe lună. PNL anunță un salariu mediu net de 1 000 de euro pe lună în 2024. Se poate ajunge cu acest salariu la nivelul de trai actual din Slovenia? Datele spun că nu. Ce nu observă PNL? Aici urmează partea complicată a răspunsului. Slovenia a tradus într-o manieră neocorporatistă filosofia neoliberalismului. Mai exact, Slovenia a ,,îmblânzit” piețele prin intermediul unei viziuni proprii de dezvoltare și a unui stat puternic. Rezultatul? Nivelul de trai pe care PNL promite că-l va asigura românilor în 2024. Întrebare: care sunt propunerile concrete ale ministrului Cîțu de ,,îmblânzire” a piețelelor? Nu pare să există vreuna și tocmai din acest motiv Dezvoltăm România nu face nicio referire la evoluția salariului minim pe economie. Semn că PNL mizează în continuare pe munca ieftină din România. Care generează nu dezvoltare, ci subdezvoltare. Oare strategii PNL înțeleg efectele politice potențial explozive ale inegalității sociale accentuate, mai ales când ai vecini care sunt și ,,iliberali”, și revizioniști? Instituția traseismului politic calmează orice frison strategic al politicienilor.

Confuzia privind statul de drept. Pentru UE, statul de drept e o condiție a dezvoltării economice. Dar populiștilor nu le place statul de drept. Cu procedurile și legile sale, statul de drept e prea constrângător pentru pragmatismul populiștilor. Le limitează ,,programul de guvernare”. Ca atare, populiștii au reformat statul de drept în acord cu propriul pragmatism. A rezultat următoare axiomă politică: statul de drept e cel care intervine pentru ,,noi”. Această filosofie a capturării instituțiilor publice s-a manifestat în România în privința Curții Constituționale. În al doilea mandat prezidențial, Curtea Constituțională a României a fost favorabilă președintelui Băsescu și PDL. Cu scorul de 6-3, CCR invalida în 2012 referendumul pentru demiterea președintelui Băsescu. Mai exact, CCR valida faptul că în registrul electoral erau înscriși peste optsprezece milioane de cetățeni cu drept de vot. Din 2016, CCR-ul a fost defavorabilă ,,dreptei” și favorabilă ,,stângii”. Dezvoltăm România anunță o reformă a Curții Constituționale, în sensul ,,eliminării factorilor care au condus la politizarea deciziilor acestui organism fundamental pentru democrație”. N-am înțeles de ce într-un program de guvernare trebuie să apare sintagma ,,eliminare”, mai ales când vine vorba de instituții ale statului de drept. Trebuie să fie un nou trend în comunicarea strategică de care n-am auzit încă. Cum vor fi ,,eliminați” factorii care au politizat deciziile CCR? Cel mai probabil printr-o ,,reformă legislativă”. Dar ce legătură are schimbarea legislativă cu statul de drept? Păi nu prea are nicio legătură. Fiindcă statul de drept se referă mai ales la un sistem legislativ clar și predictibil, care asigură egalitatea cetățenilor în fața legii. Pentru PSD, sistemul legislativ era ,,clar și predictibil” dacă avantaja baronii locali. În cazul PNL, sistemul legislativ ,,clar și predictibil” pare să avantajeze mai degrabă o elită europeană și viziunea ei preponderent tehnocratică despre democrație. Din peisajul reformelor lipsește, ca de obicei, cetățeanul. Pragmatismul PNL în privința statului de drept reiese din declarațiile despre Curtea Constituțională.  Despre CCR, PNL a afirmat în 2020 că ,,subminează funcționarea statului”. Ca atare, premierul Orban recomanda cetățenilor ,,nerespectarea rezoluțiilor CCR”. Iar acum câteva zile sugera transferul controlului de constituționaliate de la CCR către Înalta Curte de Casație și Justiție. E limpede că, în actuala componență, CCR este defavorabilă PNL. Nu e limpede cum poate reforma PNL Curtea Constituțională cu o viziune pragmatică, adică partizană, despre statul de drept.  Altfel decât că PNL poate transforma CCR în ,,Curtea mea’’, dar nu într-o instituție sacrosanctă a democrației constituționale.

***

Lucian Dumitrescu, cercetător în cadrul Institutului de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale al Academiei Române, este absolvent de studii postdoctorale al Universității Naționale de Apărare “Carol I’’, specializarea teorii ale securității interne și internaționale. Este doctor în sociologie și doctor în filosofie al Universității București.

A predat cursuri de geopolitică și securitate în cadrul prestigiosului Master de Studii de Securitate organizat de Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București, unde a deținut poziția de lector asociat. Domenii de interes: teorii ale securității interne și internaționale, relaţii internaţionale, filosofie politică, sociologia identităţilor colective, istoria sociologiei, antropologie politică.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *