Puțini știu că primul pod peste Prut de la Giurgiulești spre Galați a fost construit în perioada interbelică, în 1918, pe vremea când Basarabia era unită cu România.
Atunci, pentru a face posibile relații comerciale între ambele maluri s-au decis câteva măsuri. Una dintre acestea a fost construcția unui pod de fier, însă mai târziu, în 1940, podul avea să fie distrus printr-un gest tragic.
„După cum spunea nota ultimativă a Uniunii Sovitice, în patru zile Armata Română trebuia să evacueze teritoriul Basarabiei. Și iată, peste 4 zile, pe data de 2 iulie 1940, Armata Română deja se reetrăgea de pe teritoriul Basarabiei și a ajuns aici la Giurgiulești, la pod. Pe atunci căpitanul militar să-i zicem așa, român, Napoleon Alexandru Popescu avea sarcina să treacă blindatele românești podul conform deciziei sau întâlnirii pe care au avut-o între ei între partea sovietică și cea românească, un reprezentant, un reprezentant sovietic se afla la Galați și spre și marea mea mirare a fost faptul că trebuia să ia și Galațiul”, spune Aculina Panioglo, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, Giurgiulești, R. Moldova.
Istoricii spun că podul a fost aruncat în aer de un ofițer român pentru a împiedica trecerea Armatei Roșii peste Prut.
„Și atunci, acest căpitan român a înțeles cred că intuiția zic eu sau dragostea față de pământ, pământ românesc l-a făcut să nu cedeze și chiar dacă n-a avut instrucțiunea sau ordinul să arunce în aer podul l-a aruncat deoarecel pe teritoriul Giurgiuleștilui înaintau 70 de blindate sovietice. Și atunci, el și-a dat seama că ele vor trece podul și vor lua și Galațiul. Galațiul, în acea perioadă, nu numai că era un port important din România, dar avea și un aerodrom și iată, se spune că vroiau să ajungă și la aerodrom, în Galați. Deci podul a fost distrus atunci pe 2 iunie 1940 și n-au mai ajuns în Galați, aici au fost, s-au oprit trupele sovietice. Anul 1941, deja fiind din nou eliberată Basarabia de către trupele româno-germane, când au atacat Uniunea Sovietică, atunci s-a început iarăși reconstrucția podului”, afirmă profesoara.
Ca fiecare giurgiuleștean, Aculina Panioglu are rude în România, de care a fost despărțită înainte de a se naște. Din povești, știe că bunica sa avea doi frați dincolo de Prut, pe care l-au trecut în 1940. Pe unul dintre ei nu avea să-l mai vadă însă niciodată, pe celălalt l-a întâlnit la zeci de ani distanță la Podul de Flori.
„Eu sunt îndrăgostită de istoria românilor, invidiez generațiile de azi care au posibilitatea să studieze această istorie. O istorie frumoasă, de formare a poporului român, a limbii române și deseori când îmi pun întrebarea de ce suntem români, apoi din istorie… Deci acest lucru, acest moment important, că ne tragem de la Geto-daci, cine au fost ei, procese de romanizare și iată formarea poporului român. O lecție de istorie, caut să le formez așa niște valori, valorile pe care le-a avut și poporul nostru, poporul român. Aceleași valori le avem și pe partea dreaptă a Prutului, și în partea stângă, aceleași valori pentru că ne leagă și avem o singură istorie. Avem un spațiu geografic în care am locuit, în care locuim, așa suntem, unul și același popor, și asta e foarte important. Le dezvolt sentimentul de patriotism, dragostea de țară, dragoste de neam, dragostea de popor, de familie, de sat”, mai spune Aculina Panioglo, profesoară de istorie la Liceul Teoretic Mihail Sadoveanu, Giurgiulești, R. Moldova.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Conţinutul materialelor nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
