Având drept argument inundațiile tot mai frecvente și distrugătoare, autoritățile le-au explicat oamenilor că trebuie să-și părăsească locuințele, să-și ia tot ce au de preț și să-și reconstruiască gospodăriile din temelii într-o zonă mai puțin expusă.
„Eu mi-am iubit nespus de mult satul din vale, spune cu lacrimi în glas Victoria Bătrânu, martoră a strămutării Costeștiului după inundațiile catastrofale. Regret și acuma plecarea din acel sat în nopțile târzii că nu am somn revăd acele străzi, acele case, acei oameni și mă mândresc cu oamenii care au fost în acel sat, fiindcă în zile de cumpănă când un sat întreg a fost transferat din vale pe un loc gol, pustiu, oamenii au sărit în ajutorul unul la altul. În fiecare zi erau clăci, în fiecare zi se ducea în ajutor unul la altul, se ajutau”.
Astfel, timp de doi ani de zile, oamenii s-au ajutat unii pe alții, au plămădit cărămizi, au înălțat hornuri, garduri, după cum arată imaginile de arhivă, și-au clădit alte case, alt sat.
„Practic în 2 ani răsărit un sat. Nu era un copac. Ne uitam și ne gândeam: „ Doamne, în ce rai am trăit!”. F iecare avea o livadă lângă casă, fiecare avea o fântână. Erau câteva fântâni doar, fiindcă aici locul-i pe stâncă, dedesubt e un loc foarte înalt și fântânile foarte adânci, foarte cu mare muncă s-au făcut, căram apă de la o distanță mare, ne uitam în zare și nu vedeam un pom. Dar acuma e un sat frumos, mi-e drag și acest sat fiind că el a răsărit din sudoarea și din munca oamenilor noștri. Uneori îmi închipui că toată această apă se va retrage și ne vom întoarce înapoi în locurile unde am copilărit, în locurile unde am lăsat practic totul. Să vă spun drept, noi lucram aici în deal fiindcă eram […] eu am trăit chiar pe malul Prutului, era frontieră, un rând din livadă – avem o livadă foarte mare și când m-am dus acasă seara, treceam acolo.
Când m-am dus am văzut livada scoasă din rădăcini. Știți, n-am plâns după casă, n-am plâns după nimic, dar după pomii aceia și acum îi văd încărcați de [roade…] . Au fost momente prin care am trecut și care au rămas în suflet. Când ești mutat din loc în loc, uite, sunt ca un pom smuls din rădăcini și mutat în alt loc. Cum n- ai da și cum n- ai face tot te dor rădăcinile și cumva te trage pământul unde te-ai născut.
Colegii mei de clasă s-au înșurat în toată Moldova. Am rude, vin și spun: „ ne ducem doar pe malu apei , privim în zare și ne închipuim : acolo, cândva, a fost casa mea părintească”, este foarte dureros. Oricum ar fi, locul unde te-ai născut e cel mai frumos de pe pământ. Orice oraș, orice localități, cât de frumoase, n-ar fi dacă ești patriot, dacă îți iubești țara asta te atrage cel mai mult”, spune Victoria Bătrânu.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Conţinutul materialelor nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
Episodul poate fi urmărit pe canalul nostru You Tube.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
