Cel mai cunoscut pod de peste Prut este cel care leagă satul Giurgiulești din Republica Moldova cu orașul Galați din România. Oamenii din preajma locului l-au botezat cu nume simbolic, un nume care spune totul: Poarta țării.
Pe 6 mai 1990, locuitorilor din România li s-a permis între orele 13:00 și 19.00 să treacă Prutul în Moldova sovietică fără pașaport și fără viză, pe același pod care s-a numit din ziua aceea Podul de Flori.
Tatiana Gălățeanu, primarul satului Giurgiulești, raionul Cahul, își aduce aminte cum îi vedeau locuitorii Giurgiuleștiului pe cei de dincolo de Prut și cum a fost ziua în care s-a deschis Podul de Flori.
„Dacă reușeai într-o zi să treci pe Valea Prutului, pe acolo și reușeai să te saluți cumva, cu toate că nu aveam voie, era sârmă ghimpată și erau grănicieri care nu ne permiteau nici să vorbim cu partea română. Și atunci dacă era mai departe de sat sau de de frontieră, de pichetul de grăniceri, vedeam câte un cetățean român și îl salutam: Bună ziua, bună ziua! și veneam acasă cu așa, cu bucurie și cu un entuziasm. Ziceam că am vorbit cu cineva din România și era fantastic. Vorbeam aceeași limbă, nu aveam un impediment la capitolul comunicare. De undeva, de la ziare, de undeva am auzit că pe 6 mai va fi deschis Podul de Flori, adică vom avea, vor avea românii acces să vină la noi în localitate.”
Podul de Flori a fost o sărbătoare a românilor de pretutindeni. S-au văzut rude, s-au întemeiat prietenii durabile, s-au reîntâlnit copii cu părinți despărțiți în 1940 de sovietici.
„Și atunci, în duminica aia am pregătit casa ca de oaspeti, era un val de de mulțime, un val de lume, dar să știți că satul pe atunci era satul, era toată lumea, era deschisă, toată lumea era dorită, toată lumea voia să-și facă prieteni din partea României. După aia discutam cu ei și ziceam: măi că n-am văzut așa atâta deschidere, că toată lumea era cu ușa deschisă, cu poarte deschisă, toți erau doriți, toți trăiau, să primească pe cineva în casă la dânșii, coborând așa cu familia, cu copiii, cu soțul era… și s-a apropiat un domn de la Galați și i-a înmânat soțului meu o placă cu Irina Loghin, că atunci era o modă, adică nu erau alte așa și hai să facă cunoștință și dumnealui, zice că îmi zice Ion Gălățeanu, dar soțul meu a rămas așa și zice și eu sunt Gălățeanu, dar sunt Mitică. De atunci avem un unchi Ion la Galați și avem mai multe, o prietenie, zic eu, chiar suntem, chiar ne-am făcut rude, chiar simțim legătura asta de rudenie între noi. A fost ceva fantastic, ceva extraordinar”, își amintește, cu emoție, primarul satului Giurgiulești, raionul Cahul.
Episodul Podul Giurgiulești – Galați face parte dintr-o serie de 5 materiale care reface o călătorie între prezent și trecut, pe ambele maluri ale Prutului, dezvăluind o mică parte din istoria acestuia.
Proiectul „Podurile Prutului: Povestiri de succes despre apropierea localităților din Republica Moldova și România” este finanțat de către Departamentul pentru Relația cu Republica Moldova prin Contractul DRRM/C/38 din 25.04.2023.
Conţinutul materialelor nu reprezintă poziţia oficială a Departamentului pentru Relația cu Republica Moldova.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
