Skip to content
Opinii & Analize

Politica bunului simț și ”bunsimțometrul” electoral

În ultimii 20 de ani m-am aflat, într-un fel sau altul, în proximitatea fenomenului politic. Fie în calitate de analist politic, fie de consultant, fie de coordonator al unei companii de cercetare sociologică, fie de consilier politic al ambasadei noastre din SUA, unde am avut drept sarcină monitorizarea politicii interne americane, am urmărit, analizat, evaluat în mod sistematic fenomenele politice și electorale, incluzând aici și formularea politicilor publice.

Cu riscul de a fi bănuit de false naivități (chiar nu e cazul), țin să subliniez că, după două decenii de activitate, ceea ce continuă să mă frapeze este inabilitatea omului politic de a face o politică a bunului simț. Iar atunci când vorbesc despre o politică a bunului simț, nu intenționez să alunec cu discursul înspre o paradigmă moralizatoare. Dimpotrivă, interpretarea mea vizează mai degrabă repere cât se poate de pragmatice. Pentru că ceea ce mă contrariază ca analist și mă revoltă ca cetățean, este faptul că omul politic nu reușește să înțeleagă faptul că politica bunului simț este un instrument mai eficient pentru atragerea adeziunii publicului și obținerea de voturi. Spun acest lucru cu deplină responsabilitate și bazat pe ani de măsurători sociologice și analize ale opiniei publice. Dacă am reuși să ne detașăm puțin de paroxismul cotidian, ridicol al conflictelor partizane și dacă fiecare dintre noi am efectua un exercițiu simplu de introspecție a propriei raportări la fenomenul politic, vom constata o nevoie acută de reprezentanți politici și mesaje de bun simț, precum și neîncrederea și oroarea pe care o resimțim atunci când asistăm la teatrul demagogic.

În schimb, ortodoxismul ideologic dus la extreme, tribalismul irațional amplificat în era rețelelor sociale, agresivitatea hiperbolizată de dragul vizibilității, populismul deșănțat care atrofiază responsabilitatea minimală, dictatura obiectivelor politico-mediatice pe termen foarte scurt (unitatea de măsură în acest caz fiind gloria efemeră de pe rețelele sociale care durează cel mult o zi, cel mai adesea maxim o ora) sunt coordonatele principale după care se orientează omul politic, cu efecte îndoielnice asupra performanței electorale și, în mod cert, cu urmări catastrofale asupra încrederii publice în organizații politice, în instituții, în procesele de luare a deciziilor, în capacitatea decidenților de a furniza bunuri publice, în democrație.

Epidemia de coronavirus și modul în care s-a raportat omul politic la această provocare unică pentru umanitate din ultimii 100 de ani ne oferă ocazia rară de a studia politicul în condițiile tipice ale unui experiment social. Din păcate, ultimele șase luni ne-au oferit ocazia, deloc fericită, de a asista la un festival de acțiuni, inițiative, declarații, strategii aflate complet în afara unei abordări de bun simț. Omenirea se confruntă cu cea mai gravă criză sanitară din ultimul secol și cu perspectiva unei crize economice de proporții. Sănătatea publică și prosperitatea sunt elemente cheie ale contractului social, deci obligații de prim rang ale politicului. Prin urmare, într-o asemenea situație unică, o politică a bunului simț ar fi reclamat armonizarea pozițiilor politicului, diminuarea conflictelor inutile, moblizarea spre găsirea de soluții. În schimb, în aceste luni, mai ales după încheierea stării de urgență, părți ale politicului din România au devenit sursa principală de creștere a anxietății sociale, mai puternică decât virusul însuși, în special prin preluarea și încurajarea unor narative conspiraționiste care demonstrează ignoranță crasă și ticăloșie deopotrivă. Rezultatul unei asemenea atitudini iresponsabile este extrem de dur: zădărnicirea politicilor sanitare de limitare a răspândirii virusului și creșterea numărului de persoane infectate și decedate. De asemenea, părți ale politicului din România au devenit epicentrul unor politici economice și sociale iresponsabile care riscă să demoleze circuitele economice, resursele bugetare și capacitatea de relansare a națiunii după încheierea crizei.

Culmea este că astfel de atitudini izvorâte din credința eronată că aduc dividende electorale, vor avea afecte opuse. Pentru că ele sunt într-o contradicție flagrantă cu politica bunului simț pe care mare majoritatea oamenilor o caută ca pe aer. Nu cred că aserțiunea anterioară este una idealistă sau naivă. Examenele electorale – alegerile locale și parlamentare – sunt aproape și ne vor arăta adevărul. Iar rata succesului electoral se va măsura, în opinia mea, cu ”bunsimțometrul”: un instrument de măsură a normei logice de apreciere, comună marii majorități a populației potrivit căruia, cu cât discursul și inițiativele politice sunt mai grosolan lipsite de bun simț, cu atât inițiatorii obțin mai puține voturi.

Remus Ioan Ștefureac, este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *