În prezent, în Germania, formațiunea de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania (AfD) se menține stabilă la 20% în sondajele de opinie – cu două până la patru puncte în fața Partidului Social-Democrat (SPD) de centru-stânga, aflat la putere, și la mare distanță de Uniunea Creștin-Democrată (CDU) de centru-dreapta, conform POLITICO.
În unele state federale, AfD este deja cel mai puternic partid. În Turingia, de exemplu, a ajuns la 34%, ceea ce înseamnă că partidul are acolo de trei ori mai mulți susținători decât SPD. Iar în unele districte administrative, aproximativ jumătate dintre cei cu drept de vot înclină spre AfD.
Potrivit unui sondaj Forsa din iunie, AfD este în prezent cel mai puternic partid din estul Germaniei – o tendință îngrijorătoare, având în vedere că anul acesta vor avea loc alegeri în Bavaria și Hessa, iar anul viitor în Turingia, Saxonia și Brandenburg. Și, bineînțeles, mai sunt și alegerile europene din 2024.
Cu toate acestea, ascensiunea rapidă nu ar trebui să fie o surpriză. Recentele progrese ale partidului sunt rezultatul unui sentiment tot mai puternic în rândul unor largi grupuri ale populației care consideră că nu sunt reprezentate de elitele politice și mediatice tradiționale.
Această decuplare a fost mai întâi accelerată de criza refugiaților din 2015, apoi s-a accentuat în timpul pandemiei și, de atunci, s-a intensificat ca răspuns la caracterul din ce în ce mai autoritar al „mișcării woke” și al politicilor climatice. Cu doar câteva săptămâni în urmă, un sondaj realizat de Asociația Serviciilor Publice Germane a dezvăluit că încrederea în capacitatea guvernului de a-și face treaba este la un minim istoric, 69% dintre respondenți afirmând că acesta este profund depășit.
Între timp, sondajele de opinie arată că guvernul se descurcă foarte prost în estul Germaniei. Un număr din ce în ce mai mare de oameni – inclusiv clasele de mijloc, de altfel stabile – simt că s-a ajuns prea departe, iar AfD se folosește din plin de acest lucru.
Problema, însă, este că AfD nu este un partid democratic obișnuit.
Birourile regionale ale Serviciilor de informații interne germane din landurile Brandenburg, Saxonia-Anhalt, Saxonia, Saxonia Inferioară și Baden-Württemberg au clasificat toate asociațiile locale ale AfD drept „organizații de interes”. Același lucru este valabil și la nivel federal. Biroul național al Serviciului de informații interne, ale cărui atribuții includ protejarea Constituției germane, a clasificat, de asemenea, partidul național al AfD ca fiind „de interes”.
Aceste îngrijorări cu privire la angajamentul partidului față de Constituție nu sunt nejustificate. Într-un discurs ținut în 2018 la conferința națională a secțiunii de tineret a partidului, fostul președinte al AfD, Alexander Gauland, a declarat că „Hitler și naziștii sunt doar un fir de găinaț într-o mie de ani de istorie germană de succes”.
Când a vorbit despre Memorialul Holocaustului din Berlin, Björn Höcke, președintele grupului AfD din Turingia, a declarat în 2017 că: „Noi, germanii – și nu mă refer la voi, patrioții care v-ați adunat astăzi aici. Noi, germanii, poporul nostru, suntem singurii oameni din lume care au amplasat un monument al rușinii în inima capitalei noastre”. Iar într-un discurs în Bundestag în 2018, șefa partidului, Alice Weidel, a lansat termeni precum „fete cu văl” și „bărbați cu cuțite”, în timp ce copreședintele ei, Tino Chrupalla, vorbește despre „Umvolkung” – adică o „inversiune a etnicității” – care provine direct din ideologia nazistă.
Acest scurt exemplu de declarații publice nu lasă nici o îndoială că aceste afirmații nu sunt scăpări ale limbii – ele reflectă convingerile de bază ale acestor lideri.
Și în timp ce mulți votează pentru AfD în semn de protest, mai mult decât orice altceva, partidul se hrănește din resentimente și frică, exploatând și alimentând furia, ura și invidia, promovând teorii ale conspirației pentru a-i lovi pe „cei de la vârf”, precum și pe străini, evrei, comunitatea LGTBQ+ sau pe oricine ar putea fi considerat diferit. Iar admirația flagrantă a liderilor de partid pentru președintele rus Vladimir Putin expune reverența lor pentru autocrație.
Pe de altă parte, eșecul în împiedicarea ascensiunii AfD ar putea corupe mai întâi, apoi spulbera democrația și statul de drept în Germania.
Dar cum se poate face față unui astfel de partid, care devine tot mai puternic în sondaje? Este o interdicție calea cea mai bună? Întotdeauna este dificil să le faci față, iar în această etapă nici măcar nu este o opțiune. Cum ar fi varianta în care partidele de guvernământ se alătură AfD pentru a forma o coaliție și a tempera partidul? Acest lucru este și mai dificil, deoarece este nerezonabil să se susțină că AfD ar trebui să fie tratat ca orice alte partide. Naziștii și Adolf Hitler au fost, de asemenea, aleși în mod democratic atunci când au preluat puterea în 1933.
Așadar, ce opțiuni rămân? Mulți politicieni și jurnaliști spun că trebuie să ne opunem AfD cu argumente critice. Sună bine la prima vedere. Dar oamenii fac deja acest lucru de un deceniu – cu un succes minim.
Așadar, singura opțiune rămasă este să se încerce ceea ce nici AfD și nici mulți politicieni din partidele consacrate nu au fost capabili să facă: să înceapă să ia în serios cele mai importante preocupări și probleme ale alegătorilor și să încerce să găsească soluții.
Temerile care au permis ca AfD să devină atât de puternic sunt clar identificabile. Atunci când un sondaj recent realizat de Infratest Dimap a întrebat „Ce subiecte vă influențează cel mai mult decizia de a vota pentru AfD în acest moment?”, 65% au răspuns imigrația, 47% au spus politicile energetice și 43% au numit economia.
Iar în modul în care au abordat toate aceste trei subiecte-cheie, partidele consacrate au dat dovadă de lașitate morală și de lipsă de onestitate.
Acest lucru este evident mai ales când vine vorba de imigrație. De ce este atât de greu pentru politicienii centriști să iasă în față și să spună câteva adevăruri simple? Germania este o țară a imigrației și trebuie să rămână așa dacă vrea să aibă succes economic. Iar politica modernă în materie de migrație are nevoie de un echilibru sănătos între altruism și interes propriu.
Conform celor mai recente estimări ale economiștilor, Germania trebuie să aducă din străinătate între 1 și 1,5 milioane de persoane calificate pe an. Este nevoie de o imigrație de excelență și de lucrători calificați. Persoanele din zonele de război și din regiunile de criză ar trebui, evident, să fie primite. Dar, dincolo de asta, pot fi luați doar imigranții de care este nevoie, cei care vor aduce beneficii.
Acest lucru înseamnă că beneficiile de asistență socială pentru imigranți necesită o regândire critică, cu scopul de a crea o situație în care fiecare imigrant ar putea și ar trebui să înceapă efectiv să lucreze imediat. Apoi, adăugați la aceasta factori care sunt o chestiune evidentă în țările cu o istorie de succes a integrării: învățarea limbii locale și respectarea Constituției și a legilor. Și oricine nu o face, trebuie să plece – și repede.
Actuala politică de imigrație a Germaniei este disfuncțională. Majoritatea politicienilor și jurnaliștilor sunt pe deplin conștienți de acest lucru, dar nu vor să o spună cu voce tare. Și acest lucru nu face decât să consolideze AfD, precum și alte grupuri de stânga și de dreapta care nu au niciun respect adevărat pentru democrație.
Faptul că nu se vorbește deschis despre problemă este cea mai mare problemă. Într-adevăr, atunci când problemele sunt tabu, acestea nu se reduc, ci doar îi fac pe demagogi mai puternici.
Vedem același lucru cu politica energetică. Toată lumea știe că, pe termen scurt, nevoile de energie nu pot fi satisfăcute doar de energia eoliană și solară. Oricine este interesat de realitate știe că decarbonizarea fără energie nucleară nu va fi fezabilă prea curând. Și aceștia știu că pompele de căldură și reducerea zborurilor de vacanță nu vor rezolva provocarea globală a emisiilor de carbon – vor slăbi, însă, economia germană.
Trebuie să ne uităm doar la un singur exemplu: în timp ce puțin peste 2% din emisiile globale de dioxid de carbon provin din aviație, aproape o treime sunt cauzate de China – din care o cantitate tot mai mare provine de la centralele electrice pe bază de cărbune. Germanii obișnuiți sunt foarte conștienți de faptul că sacrificiile care li se cer și costurile care se adună asupra lor nu au niciun sens în schema mai amplă a lucrurilor și sunt supărați pe bună dreptate.
În unele cazuri, acest lucru îi face mai predispuși să voteze pentru AfD.
Acest lucru ne aduce la al treilea și ultimul motiv pentru care oamenii sunt atât de agitați. UE, și mai ales Germania, nu și-a respectat promisiunea privind avansarea prosperității și a creșterii economice. Tot mai puțini tineri văd acum un viitor pentru ei înșiși în Germania; tot mai mulți furnizori de servicii și companii pleacă; iar numărul tot mai mare de imigranți fără mijloace reduce media produsului național brut (PNB) pe cap de locuitor. Nemții nu devin mai prosperi – devin mai săraci.
Politicienii tradiționali și partidele politice incapabile să ofere schimbări se află astfel pe un teren foarte șubred. S-au deconectat de alegătorii lor și deschid calea populiștilor care folosesc tactici ieftine și oferă soluții simpliste care nu rezolvă nimic.
Autor: Mathias Döpfner, președinte și CEO Axel Springer.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
