Trei posturi de jucători ai Curții Constituționale se vacantează în această vară ca urmare a terminării mandatelor lui Marian Enache, Livia Stanciu și Attila Varga. În partidele din coaliția de guvernare au început discuțiile pentru nominalizări, iar printre favoriți se numără Robert Cazanciuc (PSD) și Emil Boc (PNL).
Numirile la Curtea Constituțională a României ar trebui să fie un proces bazat pe competență, integritate și expertiză juridică solidă. Cu toate acestea, lista de posibili viitori judecători sugerează că, în loc de specialiști incontestabili în drept constituțional, am putea asista la o nouă etapă a politizării acestei instituții fundamentale.
Conform informațiilor apărute în presă, principalele nume vehiculate pentru cele trei posturi vacante la CCR sunt Robert Cazanciuc (PSD), Emil Boc (PNL), Corina Corbu, Bogdan Mateescu și Bogdan Licu. Dintre aceștia, doar unii au o pregătire juridică solidă, iar trecutul profesional al multora ridică semne serioase de întrebare cu privire la capacitatea lor de a lua decizii constituționale obiective și fundamentate juridic.
Emil Boc
Emil Boc este una dintre cele mai longevive figuri din politica românească, având un parcurs marcat de momente controversate, decizii economice dure și o loialitate de neclintit față de partidul său. De la profesor universitar de drept constituțional la premier și primar, Boc a fost mereu în centrul deciziilor majore care au influențat România în ultimele două decenii.
Boc și-a început cariera politică în anii ’90, activând în Partidul Democrat (PD), formațiune condusă de Traian Băsescu. Cu timpul, a devenit unul dintre liderii partidului, iar în 2003 a fost ales primar al Clujului, funcție pe care o va ocupa cu succes în mai multe mandate. A devenit cunoscut pentru administrarea eficientă a orașului, ceea ce i-a adus popularitate atât la nivel local, cât și național.
În 2004, PD a fuzionat cu Partidul Liberal Democrat (PLD) al lui Theodor Stolojan, formând Partidul Democrat-Liberal (PDL). Boc a fost unul dintre susținătorii fuziunii și a devenit rapid un lider important al noii formațiuni. Loialitatea sa față de Traian Băsescu și sprijinul politic oferit de acesta l-au propulsat în fruntea partidului și, ulterior, în funcția de prim-ministru.
În 2008, Emil Boc a fost desemnat prim-ministru al României, într-o perioadă de instabilitate economică globală. Guvernul său a fost puternic marcat de criza financiară, iar măsurile luate pentru redresarea economiei au fost extrem de controversate. Sub conducerea sa, România a apelat la un împrumut de la Fondul Monetar Internațional (FMI), iar guvernul a implementat o serie de măsuri de austeritate dure precum reducerea salariilor bugetarilor cu 25%, creșterea TVA de la 19% la 24% și disponibilizări masive în sectorul public. Aceste măsuri au dus la o scădere abruptă a popularității sale și au generat proteste de amploare în întreaga țară. Deși susținea că aceste decizii erau necesare pentru stabilizarea economică a României, ele au avut un impact negativ semnificativ asupra nivelului de trai al cetățenilor.
După demisia sa din fruntea guvernului, Emil Boc s-a întors la Cluj-Napoca, unde a fost reales primar. În ciuda trecutului său controversat la nivel național, a continuat să fie extrem de popular în Cluj, reușind să câștige mai multe mandate consecutive. În prezent, Boc este prim-vicepreședinte al PNL (Partidul Național Liberal), formațiune în care a ajuns după fuziunea dintre PDL și PNL în 2014. Deși nu mai are aceeași influență pe plan național ca în perioada în care era premier, continuă să fie un jucător important în politica românească, având un cuvânt de spus în deciziile partidului.
Emil Boc a urmat studii în domenii complementare: istorie, filosofie și drept. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie în 1991, iar apoi Facultatea de Drept în 1995, potrivit propriului CV.
A beneficiat de mai multe stagii de pregătire internaționale, inclusiv în Marea Britanie, SUA și Belgia, în domenii precum științe politice, administrație publică și drept constituțional. Pe plan profesional, Emil Boc a fost implicat în învățământul universitar, predând cursuri la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca încă din anii ’90. A parcurs treptele academice, de la preparator la lector universitar, fiind specializat în drept constituțional, instituții politice și libertăți publice.
Pe lângă activitatea didactică, a avut și o scurtă carieră în domeniul juridic. Este avocat în cadrul Baroului Cluj din 1996.
A obținut titlul de doctor în științe politice și filosofie politică în 2000 și a urmat un doctorat în drept constituțional și instituții politice pe tema „Funcția de control a Parlamentului”, sub coordonarea profesorului Ion Deleanu.
În 2010 UBB Cluj a vrut să îi retragă lui Emil Boc titlul de profesor pentru incompetență în materie de drept. Senatorul PSD de la acea vreme, Ioan Mang cerea ca lui Emil Boc să îi fie retras titul de profesor de drept la universitatea clujeană. Totodată, rectorul Andrei Marga declara că se îndoiește de cunoștințele de drept ale lui Boc, care era conferențiar de drept constituțional la Facultatea de Știinte Politice.
Problema majoră cu Boc este lipsa unei activități profesionale constante în domeniul dreptului constituțional, deși are studii în domeniu. Mai mult, dacă va accepta postul la CCR, va abandona mandatul de primar abia câștigat, ceea ce ridică semne de întrebare asupra sincerității angajamentelor sale politice.
Predoiu îi sfidează pe români: Emil Boc are expertiză!
„Are expertiză ca să fie numit magistrat, dânsul a profesat dreptul, are experiență în materie de drept, are experiență de conducere la nivel de guvern, a lucrat foarte mult cu legislația. La nivel de primar, de asemenea, și din câte știu are și preocupări în zona dreptului, dar e un subiect care nu e în competența noastră”, spune Cătălin Predoiu despre posibila numire a lui Emil Boc.
Robert Cazanciuc
Robert Cazanciuc este o figură cunoscută în politica și administrația românească, având un parcurs profesional care îmbină cariera juridică cu funcțiile guvernamentale și politice. De la magistratură la Ministerul Justiției și până la poziția de vicepreședinte al Senatului, Cazanciuc și-a construit o carieră marcată de influență politică și controverse legate de lipsa de reforme în justiție.
Robert Cazanciuc este licențiat în drept și a activat pentru o scurtă perioadă ca procuror, însă nu a avut o carieră extinsă în magistratură. A intrat rapid în administrație, ocupând mai multe funcții publice. Printre cele mai importante se numără: director general al Corpului de Control al Guvernului, secretar general în Ministerul Afacerilor Externe (MAE). Aceste poziții i-au oferit o expunere importantă în cercurile administrative și politice, permițându-i să își consolideze influența.
Ascensiunea sa politică a fost legată de Partidul Social Democrat (PSD), devenind ministru al Justiției în perioada 2013-2015, în guvernul condus de Victor Ponta. Mandatul său a fost marcat de lipsa unor reforme semnificative în sistemul judiciar și de o apropiere față de interesele politice ale PSD. Criticii săi au subliniat că, în loc să implementeze măsuri pentru întărirea independenței justiției, Cazanciuc a menținut un status quo care a favorizat grupurile de influență din interiorul sistemului.
După plecarea din Guvern, Robert Cazanciuc a rămas un om-cheie în structura PSD. A fost ales senator și a ocupat diverse funcții în Parlament, inclusiv cea de președinte al Comisiei Juridice din Senat. În prezent, este vicepreședinte al Senatului, consolidându-și astfel poziția ca unul dintre actorii importanți din partid.
În contextul vacantării unor posturi la Curtea Constituțională a României (CCR), numele lui Robert Cazanciuc este vehiculat ca fiind favoritul PSD pentru a ocupa această funcție. Această posibilitate ridică însă întrebări serioase despre competențele sale și despre independența sa față de influențele politice.
Deși are studii juridice și experiență în administrație, traseul său profesional nu este marcat de o activitate remarcabilă în domeniul constituțional. În schimb, legăturile sale strânse cu PSD și rolul său în promovarea unor inițiative legislative controversate pun sub semnul întrebării capacitatea sa de a fi un judecător imparțial la CCR.
Corina Corbu
Corina Corbu și-a început cariera ca judecător și a parcurs etapele necesare pentru a ajunge la cele mai înalte poziții din sistemul judiciar. A fost magistrat la diverse instanțe și a ocupat funcții de conducere, inclusiv în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În 2019, a fost numită președintă a ÎCCJ, poziție pe care o ocupă și în prezent.
Deși are o experiență vastă în justiție, numirea sa la conducerea ÎCCJ a fost controversată. A fost singurul candidat pentru această funcție și a fost aleasă într-un moment de tensiuni politice legate de reforma justiției. În trecut, Corina Corbu a fost acuzată de implicare într-un dosar de corupție, dar ulterior a fost achitată, ceea ce a ridicat suspiciuni cu privire la imparțialitatea justiției în cazul său.
În calitate de președintă a ÎCCJ, Corina Corbu a fost responsabilă pentru coordonarea activității celei mai importante instanțe din România.
Bogdan Licu
Bogdan Licu este un personaj controversat al sistemului judiciar românesc, cu un parcurs profesional marcat de acuzații de plagiat, legături politice și promovări discutabile. Deși a ocupat funcții importante în magistratură, cariera sa a fost umbrită de scandaluri și suspiciuni privind competența sa reală. Recent, numele său a fost vehiculat pentru un post de judecător la Curtea Constituțională a României, ceea ce ridică întrebări serioase despre independența și integritatea acestei instituții.
Bogdan Licu a fost procuror și a deținut funcții de conducere în Ministerul Public, inclusiv cea de prim-adjunct al procurorului general al României. A fost, de asemenea, procuror general interimar în perioada 2016-2019, o poziție care i-a oferit vizibilitate, dar și controverse.
De-a lungul carierei sale, Licu a fost perceput ca fiind un apropiat al cercurilor politice și al serviciilor de informații, ceea ce i-a facilitat ascensiunea în magistratură. Criticii săi au subliniat că promovările sale nu au fost bazate pe merite profesionale, ci pe sprijinul din partea unor grupuri de influență.
Unul dintre cele mai mari scandaluri care l-au vizat pe Bogdan Licu este legat de acuzațiile de plagiat. Acesta și-a susținut teza de doctorat la Academia Națională de Informații „Mihai Viteazul”, o instituție subordonată Serviciului Român de Informații (SRI). Investigațiile jurnalistice realizate de Emilia Șercan și Sorin Semeniuc au demonstrat că Licu a plagiat atât în teza sa de doctorat, cât și într-o carte publicată ulterior.
În calitate de procuror general interimar, Licu a fost implicat în mai multe decizii controversate, inclusiv în cazul Sorinei, fetița adoptată de o familie de români din SUA, unde a intervenit pentru a bloca adopția. Acțiunile sale au fost interpretate ca fiind influențate de factori externi, iar cazul a generat o dezbatere națională.
De asemenea, în perioada sa în Ministerul Public, Licu nu a fost perceput ca un susținător activ al luptei împotriva corupției. Mai mult, a fost acuzat că a protejat anumite rețele de influență din justiție și politică, ceea ce i-a întărit imaginea de magistrat al sistemului, mai degrabă decât un reformator.
CCR, încotro?
Având în vedere aceste nume, devine evident că numirile la CCR nu mai sunt ghidate de competență juridică, ci de calcule politice. Politizarea excesivă a Curții Constituționale nu este o problemă nouă, dar actualele nominalizări par să accentueze acest fenomen. Instituția care ar trebui să fie un garant al respectării Constituției riscă să devină un simplu instrument al puterii executive.
Judecătorii CCR ar trebui să fie specialiști de necontestat în drept constituțional, să aibă un trecut profesional impecabil și să nu fi fost implicați în controverse de natură etică sau penală. Din păcate, lista propusă nu doar că nu respectă aceste criterii, ci sugerează că, în viitor, Curtea Constituțională ar putea deveni un teren de joc al influențelor politice, mai degrabă decât un garant al constituționalității în România.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
