Skip to content
Politică

Polonia, model pentru România. Mihai Daraban (CCIR) arată cum se pot construi sute de km de autostrăzi FOTO

Polonia poate fi un model pentru România. Mihai Daraban, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie a României (CCIR), arată cum pot fi construiţi sute de kilometri de autostrăzi.

2 (4)

Soluţiile propuse, joi, de către oficialul CCIR se referă la reducerea birocraţiei şi la clarificarea legislaţiei, factori ce ar urma să stimuleze proiectele în parteneriat public-privat (PPP) din România. Mai mult: Mihai Daraban a subliniat avantajul unor astfel de proiecte pentru Polonia.

12

Nu în ultimul rând, Daraban a precizat că soluția PPP-urilor (cooperarea dintre autoritățile publice și mediul de afaceri) este adoptată în numeroase ţări, pentru dezvoltarea infrastructurii.

11 (1)

Redăm mai jos discursul integral al lui Mihai Daraban, susţinut joi:

14

„Bună ziua şi bine aţi venit la dezbaterea „Parteneriatul Public Privat, în contextul noii  legislaţii privind achiziţiile publice”, organizată în premieră de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin intermediul Comitetului Naţional al International Chamber of Commerce.

Avem alături de noi membri ai Guvernului şi Parlamentului, reprezentanţi de prim rang ai instituţiilor care reglementează domeniul achiziţiilor publice, împreună cu specialişti în domeniu, precum şi ai instituţiilor financiare naţionale şi internaţionale, cărora le mulţumesc că au dat curs invitaţiei noastre.

Doresc să adresez Băncii Naționale a României o mulțumire specială pentru prezenţa la acest eveniment.

Dacă în urma evenimentului, parteneriatul public-privat va fi perceput ca o opțiune reală pentru dezvoltarea economică a țării, atunci scopul dezbaterii va fi atins.

Am ales, pentru reprezentarea vizuală a demersului nostru, „un mecanism din roți dințate”, deoarece ne-am dorit să evidențiem faptul că parteneriatul public-privat trebuie să acționeze asemenea unui mecanism logic, eficient și, în egală măsură, simplu, pentru a stimula și a consolida cu adevărat inovarea și competitivitatea industriei în sectoarele cu potențial de creștere economică și de creare de locuri de muncă.

Am subliniat cu logica, eficienţa şi simplitatea pentru că avem un pachet de legi al achiziţiilor publice care numără 676 de articole şi încă 344 de articole ca norme de punere în aplicare. Cu alte cuvinte, fiecare agent economic este condamnat la o armată de avocaţi.

Înainte să vorbim despre România, vă propun să facem un salt imaginativ și să mergem peste hotare. La nivelul Uniunii Europene (UE), din care facem parte de aproape 10 ani, este unanim acceptat că parteneriatele public-privat (PPP) pot genera o valoare adăugată suplimentară în cazul proiectelor-cheie care vizează realizarea unor obiective comune, precum combaterea schimbărilor climatice, promovarea resurselor alternative de energie, a eficienței energetice și a folosirii eficiente a resurselor, a transportului durabil, asigurarea unor servicii medicale accesibile și calitative, împreună cu realizarea unor proiecte de cercetare importante, precum inițiativele comune în domeniul tehnologiei, menite să confere Europei un rol important în domeniul tehnologiilor strategice.

Între 1990 şi începutul anului 2009, în UE au fost încheiate aproximativ 1400 de tranzacţii în sistem PPP, reprezentând o valoare capitalizată de aproximativ 260 miliarde de euro. De la debutul crizei financiare, în 2008, estimările arată o scădere cu mai mult de 40% a numărului de tranzacţii PPP.

Trebuie să remarcăm faptul că, la nivelul UE, politicile publice care vizează parteneriatul public-privat sunt foarte bine reglementate.

În Irlanda, spre exemplu, la fel ca în România, există în cadrul Ministerului de Finanțe o unitate centrală pentru parteneriatul public-privat, cu rol de coordonare. De asemenea, există structuri și în cadrul Ministerului Mediului și Administrației Publice Locale, Ministerului Întreprinderilor Publice, Autorităţii Naționale a Drumurilor precum și în cadrul Ministerului Educației.

Polonia a reușit, prin parteneriat public-privat, să construiască sute de km de autostrăzi. Acolo există două acte normative care reglementează acest domeniu, unul care se axează strict pe parteneriatul public-privat, iar celălalt – pe concesiunile de lucrări de construcţii şi servicii.

Soluția parteneriatelor public-privat, respectiv cooperarea dintre autoritățile publice și mediul de afaceri, este adoptată în majoritatea statelor, pentru dezvoltarea infrastructurii, pentru construcția de spitale, școli și nu numai.

În 2015, Conform Raportului European PPP Expertise Center (EPEC), cele mai active piețe din spațiul european în ceea ce privește parteneriatul public-privat au fost Turcia, Marea Britanie, urmate de Franţa şi Olanda.

Turcia fost în top datorită valorii proiectelor PPP care şi-au încheiat exerciţiul financiar, în timp ce Marea Britanie a finalizat un număr record de proiecte. În 2015, douăsprezece țări au încheiat cel puțin un proiect de parteneriat public-privat. Transporturile reprezintă sectorul cu cea mai mare valoare a proiectelor, în timp ce, în educație, s-a înregistrat cel mai mare număr de proiecte, iar peste 85% dintre tranzacțiile încheiate au fost subvenţionate de către instituţiile guvernamentale.

Conform aceluiaşi Raport EPEC, valoarea cumulată a tranzacțiilor PPP care au ajuns în 2015 la încheierea exercițiului financiar în piaţa europeană a fost de 15,6 miliarde de euro, înregistrând o scădere de 17% faţă de 2014 (18,7 miliarde de euro).

Rolul UE, al guvernelor naționale și al instituțiilor financiare publice (naționale sau internaționale) a rămas la fel de important şi în 2015. În acest sens:

  • Un proiect pentru înregistrarea digitală a procedurilor judiciare din Grecia, a implicat fonduri semnificative ale UE;
  • Banca Europeană de Investiții a finanțat 11 proiecte cu un volum de împrumut de 1,2 miliarde de euro;
  • Alte instituții financiare internaționale, precum Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, au fost implicate în finanțarea tranzacțiilor mari (de exemplu, în campusul de sănătate Etlik-Ankara, în Turcia).

Problema utilizării PPP ca mecanism care generează o valoare adăugată economiei, apare în țările mai puțin dezvoltate, unde lipsa de reguli, norme și proceduri detaliate poate crește riscul de inadvertențe pentru autoritățile contractante. În aceste cazuri, principiile general aplicabile, cum sunt egalitatea de tratament și transparența în procesul de achiziție nu sunt respectate.

Cerinţele-cheie pentru un proiect PPP de succes includ:

  • o politică sustenabilă şi stabilă, împreună cu un cadru legal şi instituţional pentru PPP;
  • o viziune strategică şi o susţinere politică fermă, în special atunci când PPP pot implica reforma proceselor şi pieţelor existente, împreună cu angajamente pe termen lung;
  • un client competent din punct de vedere tehnic, pentru sectorul public, care este, în egală măsură, conştient de abilităţile tehnice necesare şi capabil să acceseze aceste resurse, atât din sectorul public, cât şi din cel privat;
  • o guvernanţă și un management de proiect eficiente din partea sectorului public, pentru a exista siguranța că proiectele selectate sunt potrivite pentru structurile contractate în cadrul PPP, pregătite cu atenţie înainte de lansarea procedurii competitive şi că etapele de pregătire, achiziție și contractare sunt bine gestionate;
  • stabilirea unui ciclu de proiect credibil şi coordonat;
  • un sector privat receptiv, capabil şi interesat să susţină un program PPP, care asigură astfel un mediu competitiv;
  • un management şi o susţinere ferme din partea tuturor părţilor implicate în proiect;
  • o comunicare eficientă.

În categoria ţărilor mai puţin dezvoltate se situează şi România, unde birocraţia şi lipsa unei legislaţii clare împiedică realizarea unor astfel de proiecte.

Deşi Legea nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, intrată în vigoare la 26 mai a.c., reglementează modul de atribuire a contractelor de concesiune de lucrări şi a contractelor de concesiune de servicii, regimul juridic aplicabil acestor contracte, precum şi anumite aspecte specifice în legătură cu executarea acestora, există numeroase opinii specializate care susțin că legea nu stabilește în mod clar și coerent modalitățile de conlucrare efectivă și eficientă între sectorul public și cel privat pentru implementarea proiectelor care au ca obiect lucrări sau servicii publice.

Legea nr. 100 abrogă în mod explicit reglementarea anterioară a PPP, şi anume legea 178/2010. În prezentările noului pachet legislativ privind achiziţiile publice se fac afirmaţii în sensul că legea 100 conţine suficiente prevederi privind PPP. În opinia noastră, afirmaţia anterioară este neadevărată. Două articole de lege nu au cum să substituie un domeniu atât de complex şi toate implicaţiile care decurg din acesta. Problema PPP e pe agenda de lucru a fiecărei delegaţii importante care trece pragul CCIR. Nu se poate susţine că actuala reglementare asigură cadrul pentru implementarea proiectelor de PPP întrucât:

  • dpdv al mecanismelor contractuale, PPP reprezintă o categorie mai extinsă în care se încadrează concesiunea;
  • un PPP poate produce, dpdv contabil, aceleaşi efecte financiare ca şi achiziţia publică, însă, ca şi construcţie contractuală este similar concesiunii;
  • legea 98/2016 a achiziţiilor publice nu reglementează nici măcar cele mai elementare aspecte specifice contractului de PPP cum ar fi: condiţiile în care se poate realiza finanţarea de operatorul economic; dacă se permite combinarea finanţării publice cu cea privată înainte de finalizarea investiţiei, inclusiv prin co-finanţarea prin fonduri europene; mecanismele de protecţie a drepturilor finanţatorului proiectului; aspectele legate de drepturile şi garanţiile specifice raporturilor care se creează în cadrul PPP; efecte specifice în cadrul încetării contractului înainte de ajungerea la termen ş.a.

Prin viabilizarea reală a sectorului parteneriatului public-privat se urmărește atât atenuarea presiunii imediate asupra finanțelor publice, prin realizarea unor proiecte de investiții publice necesare, într-o primă etapă exclusiv cu finanțare privată, cât și creșterea eficienței serviciilor publice ca urmare a valorificării expertizei din sectorul privat.

În opinia CCIR, proiectele în sistem public-privat ar trebui direcționate în câteva domenii esențiale, care generează efecte puternice în economie: în industrie (prin investiții în inovare, cercetare, dezvoltare și tehnologia informației și comunicațiilor), în sectorul energetic, în infrastructura de transport şi în cea de turism.

Dacă privim din nou spre proiectele finalizate în anul 2015 în UE, observăm că unele din cele mai mari tranzacții de finanţare încheiate au fost:

  • Al treilea aeroport din Istanbul (6 miliarde de euro), din Turcia;
  • Centrul de sănătate Etlik-Ankara (1,1 miliarde de euro), din Turcia;
  • Centrul de sănătate Bilkent (1,1 miliarde de euro), din Turcia;
  • Porturile Calais și Boulogne-sur-Mer (863 milioane euro), din Franța;
  • Sistemul de ecluze la marea Ijmuiden (508 milioane euro), în Olanda.

În calitate de președinte al Camerei de Comerț și Industrie a României, dar și din rolul de cetățean al României, îmi doresc să devenim o țară atractivă pentru investitori, deoarece avem nevoie de inovație în toate sectoarele esențiale ale României.

Prin intermediul proiectelor de tip parteneriat public-privat, resursele financiare private vor completa eficient efortul administrațiilor publice, iar riscurile se vor valoriza între partenerul public și cel privat în mod eficace și benefic ambelor părți, ceea ce ne-ar asigura o dezvoltare economică rapidă și sustenabilă.

O legislație coerentă în favoarea proiectelor în regim public privat oferă măsura capacității Guvernului de a lua decizii care să sprijine dezvoltarea economică a României. Pentru Guvern, este un test al viziunii și al capacității de a acționa.

Vă mulțumesc”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *