Înființată în 1583, Universitatea din Edinburgh este a patra cea mai mare universitate din Marea Britanie și a doua din Scoția. Printre absolvenții săi se numără celebrul inventator Alexander Graham Bell, naturalistul Charles Darwin, Sir Arthur Conan Doyle, Sir Walter Scott, dar și trei prim-miniștri britanici, 20 de laureați ai Premiului Nobel și patru câștigători de Premiu Pulitzer.

Libertatea a vorbit în exclusivitate cu Madeline Potter despre copilăria ei, despre discriminare, despre viața în Scoția și despre cât de interesați sunt studenții ei de România.
Înainte de a veni la Universitatea din Edinburgh, Madeline Potter a fost cercetător asistent la Edinburgh Napier University, a avut o bursă la Universitatea Durham, fiind, de asemenea, și bursier postdoctoral la Universitatea Edge Hill. Madeline Potter și-a luat în 2020 doctoratul la Universitatea din York.

În acest an, Madeline Potter a lansat cartea „The Roma”, apărută la Editura Penguin Books în Marea Britanie. Cartea este o incursiune fascinantă în istoria și cultura romilor, un volum ce combină elemente de istorie, memorii personale și celebrare culturală, oferind o perspectivă unică asupra unei comunități adesea marginalizate, vorbind despre istoria întunecată a romilor nomazi din 10 țări.

Deși dispersați geografic, romii și-au păstrat elemente culturale distincte. Limba romani, tradițiile și obiceiurile au supraviețuit secolelor de asimilare forțată în multe țări. Cartea se bucură deja de succes la nivel internațional, având parte de recenzii foarte bune în publicații de prestigiu, precum The Wall Street Journal sau Chicago Review of Books.

Străbunicii lui Potter aparțineau subgrupului Kalderash, unul dintre cele mai mari din regiune. Bărbații erau tradiționali căldărari. Cu toate că bunicul îi povestea despre trecut, tânăra originară din România a descoperit mai multe despre istoria romilor abia la vârsta de 20 de ani.

Episodul din copilărie ce a făcut-o să înțeleagă realitatea rasismului

Madeline Potter are mai multe amintiri speciale legate de România: „Vacanțele de vară erau tot timpul cele mai frumoase, când timpul parcă se oprea în loc; și acum mă gândesc cu drag la acele momente. Și iarna era frumos. Îmi aduc aminte când era prima ninsoare și noi copiii ne dădeam cu sania pe «pârtia» din spatele blocului, care era, de fapt, doar o șosea în pantă”.

Tânăra ajunsă acum profesoară la o mare universitate britanică a avut mai multe experiențe personale legate de rasism în România.

„Una dintre cele mai traumatizate experiențe a fost una pe care o relatez și în carte, când eram mică și niște fete se jucau «elastic». Când am vrut și eu să mă joc, ele au refuzat pentru că sunt de etnie romă. Au fost alte experiențe în mod obiectiv mult mai serioase și mult mai violente, iar în comparație, asta poate părea trivială. Dar acea experiență m-a marcat pentru că a fost un moment de realizare pentru mine: că nu eram la fel ca ele și că asta însemna că pot să mă excludă.

Am înțeles în acel moment că nu avea importanță nimic altceva decât culoarea pielii. Copilăria e o perioadă în care învățăm și înțelegem lumea în care trăim și în care ne formăm percepțiile – pe mine, episodul ăla m-a făcut să înțeleg realitatea rasismului și ce înseamnă să fii exclus.

Și acum mă gândesc cu tristețe la acel moment. Eu nu cred că copiii sunt în mod natural rasiști și probabil că fetelor acelea le-a zis cineva, poate din familie, să nu se joace cu copiii romi. De aceea cred că a fost o situație tristă și pentru ele, niște copii învățați să excludă, și sper că au învățat între timp să nu mai fie așa”, a povestit Madeline Potter pentru Libertatea.

Lucrul esențial învățat după ce a fost pălmuită de un polițist

Un alt episod, petrecut tot în copilărie, a marcat-o pe Madeline profund. Povestește ea că, la un moment dat, citea pe iarbă într-un parc și a avut o confruntare urâtă cu un polițist: „Am primit o palmă de la un polițist când citeam în parc. La timpul respectiv, m-a durut. Dar în timp am catalogat acea experiență ca una din care am învățat un lucru important: rasismul nu ține cont de ce faci. Dacă o persoană e plină de ură față de romi, te va urî indiferent de ce faci.

Discurile rasiste se bazează deseori pe o serie de stereotipuri: cum că majoritatea sau chiar toți romii fură, că romii nu se educă etc. Dar și când citești, când faci ceva chiar împotriva stereotipurilor, tot cu aceeași ură și violență te întâlnești.

Așa că acea situație m-a învățat că unii oameni nu se vor schimba și că ce pot eu să fac e să continui să fiu eu însămi, să nu îmi pese de ură și să mă axez pe rezistența proprie și pe dialogul cu cei pe care îi interesează dialogul”, precizează Madeline Potter, care adaugă că educația primită în România a format-o într-un mod fundamental.

Cumva, pentru Madeline Potter, rasismul de care s-a lovit a fost și un factor determinant pentru a reuși în viață.

„Pe de o parte, da, rasismul m-a făcut să lupt, să fiu mai rezistentă și mi-a creat o perspectivă asupra vieții, care îmi permite, de exemplu, acum să-mi sprijin studenții din diferite minorități etnice, care se confruntă și ei cu rasism.

Pe de altă parte, pentru mine, personal, ce m-a ajutat cel mai mult au fost oamenii care m-au susținut și m-au încurajat, mentorii și profesorii de la care am învățat și care au fost alături de mine.

Au fost situații în care îmi venea să renunț, pentru că simțeam că e prea dificil, că nu are sens. Și atunci a contat acest sprijin enorm. Deci nu, nu rasismul în sine, ci antirasismul, ca o reacție împotriva rasismului”, mărturisește Madeline Potter.

Avea 20 şi ceva de ani când a început mai sistematic să studieze istoria romilor. Madeline Potter știa dinainte lucrurile mai evidente, cum ar fi originile indiene, de exemplu. Dar trăind în Marea Britanie, a cunoscut și s-a împrietenit cu romi britanici.

A observat, printre altele, că grupul lor, numit Romanichals, avea istoria, obiceiurile, dialectul lor etc. De exemplu, la ei, tradiția nomadă este încă destul de răspândită. Și atunci a început să o intereseze să afle mai mult despre alte grupuri în alte țări și să înțeleagă istoria romilor mult mai detaliat.

Soțul său este britanic, din Birmingham. După ce s-au cunoscut, a mers din ce în ce mai des în Marea Britanie și treptat petrecea tot mai mult timp acolo. În cele din urmă, Madeline Potter a rămas acolo.

„România a devenit un fel de clișeu în mediul gotic și horror, fiind prezentată de cele mai multe ori neautentic”

Tânăra, care predă la Universitatea din Edinburgh, a povestit pentru Libertatea cum a fost adaptarea la Marea Britanie și cum decurge comunicarea cu britanicii comparativ cu comunicarea cu românii.

„Adaptarea a fost, în general, ușoară, mai ales soțul meu fiind britanic. Ce mi-a fost mai greu a fost să mă adaptez la vreme, mai ales după ce m-am mutat în nordul Angliei, unde am locuit vreo 10 ani, și acum mai recent în Scoția. În timpul iernii este foarte puțină lumină naturală.

Comunicarea e bună. Normele culturale de comunicare sunt destul de diferite între britanici și români, dar depinde foarte mult și de situație. De exemplu, în mediul universitar în Marea Britanie, studenții se adresează profesorilor folosind prenumele. Dar am observat din ce în ce mai mult ca la generațiile tinere, diferențele de comunicare culturală sunt mai puțin accentuate – poate ca efect al globalizării sau al rețelelor de socializare”, explică Madeline Potter.

Aceasta a vorbit și despre cum este văzută România în mediul academic la Edinburgh.

„Am observat că depinde foarte mult de context. Specializarea mea academică este în literatura gotică, deci foarte des studenții abordează subiectul când predau romanul Dracula, de Bram Stoker. Și astfel că studenții de multe ori mă întreabă despre istoria reală și despre tradiții și superstiții legate de strigoi.

Bram Stoker nu vizitase Transilvania niciodată, deci el se baza pe niște cărți citite. Cum Dracula este un roman foarte popular, România a devenit un fel de clișeu în mediul gotic și horror, prezentată în mod exotic și de cele mai multe ori neautentic.

Studenții înțeleg asta și vor să învețe și să combată aceste stereotipuri, deci de multe ori, discuțiile în seminar sunt axate pe asta.

Uneori mă întreabă despre diferența dintre «rom » și «român». Eu le zic tot timpul să mă întrebe orice vor, în mod deschis, pentru că nu există întrebări stupide. Așa învățăm toți, întrebând și comunicând. Dar depinde foarte mult și de student.

De exemplu, am avut chiar studenți din România, sau alții care aveau un părinte român și un părinte britanic, și atunci întrebările sunt de altă natură, de exemplu, cât de des merg în România.

România e văzută bine, în general, în mediul academic la Edinburgh și la alte universități la care am lucrat sau cu care am colaborat pe diferite proiecte. Am avut colegi care au vizitat România și le-a plăcut mult. În general, în experiența mea personală, și colegii, și studenții au fost curioși să afle mai multe despre România și în mare parte nu m-am lovit de atitudini negative”, spune Madeline Potter.

„M-am confruntat și eu personal cu acuzații de furt din supermarket”

Tânăra, care a lansat în acest an cartea „The Roma”, o incursiune fascinantă în istoria și cultura romilor, a rememorat cum s-a născut ideea cărții și cum a fost drumul de la idee până la produsul finit.

Madeline Potter precizează că la un moment dat începuse să vorbească mai activ despre problemele și drepturile romilor. Nu avea o platformă foarte mare, scria în mare parte pe rețelele de socializare, pe bloguri academice etc. Cam pe atunci a fost contactată de agentul său literar, Matt Turner, un om extraordinar, care i-a propus să scrie o carte.

După câteva conversații cu el, au decis împreună detaliile: titlul, formatul, mai ales că „The Roma” nu este o istorie spusă în mod tradițional, ci o istorie îmbinată cu autobiografie și biografie. Apoi Matt a fost cel care a prezentat cartea mai multor edituri, inclusiv echipei de la imprintul The Bodley Head de la Penguin în Marea Britanie, și Harper Collins în Statele Unite, cu care a semnat contractul de publicare.

„După ce am terminat prima versiune a manuscrisului, a început procesul de editare, împreună cu editorul meu, Jörg Hensgen. Jörg este un editor genial și am învățat foarte multe de la el.

A fost un proces luat capitol cu capitol, în care Jörg îmi trimitea sugestiile lui, eu lucram pe text, apoi ne întâlneam să discutăm cele mai bune soluții. A urmat apoi procesul de copyediting și citirea manuscrisului final.

Am apreciat foarte mult și munca echipei de design de la Penguin Vintage, deoarece pentru mine, coperta a fost foarte importantă.

În cultura romă, elementele vizuale sunt foarte importante și am vrut coperta să reflecte acest lucru. Echipa de design m-a rugat să le trimit prin pachet o fustă tradițională ca să o poată studia și în final au încorporat niște poze cu detalii de pe fustă în copertă”, adaugă Madeline Potter.

În carte, aceasta a descris atât experiențele personale de discriminare, cât și stereotipurile cu care se confruntă romii în diferite țări și a dezvăluit ce stereotipuri au frapat-o cel mai mult: „Stereotipul legal de furt este bineînțeles unul foarte frapant, mai ales că m-am confruntat și eu personal cu acuzații de furt din supermarket, de exemplu. Un alt stereotip frapant este cel cum că romii răpesc copiii neromilor. În Marea Britanie există un stereotip cum că toți romii ar fi nomazi. Au fost situații în care am fost întrebată dacă am copilărit în căruță cu coviltir și asta m-a surprins inițial”.

Citește mai mult AICI