Skip to content
Politică

Pr. Cristian Popa: Abundența de iepurași desacralizează momentul Învierii lui Hristos EXCLUSIV

psnews.ro

Redacția PSnews.ro vă prezintă mai jos un interviu-eveniment cu părintele dr. Cristian Popa, preotul paroh al Parohiei Sfântul Fanurie – Mihai Bravu.

Fostul consilier patriarhal ne-a vorbit despre semnificațiile Sfintelor Paști (subliniind necesitatea ca omul să tindă spre Iisus Hristos ca model de desăvârșire), despre obiceiurile acestei perioade (atât cele religioase, cât și cele desacralizate), precum și despre curajul pe care trebuie să ni-l facem ca să mergem la spovedanie.

Reporter PSnews: Care este atmosfera din parohia dumneavoastră? Cum decurg pregătirile pentru Sfintele Paști?

Pr. Cristian Popa: Pregătirea pentru Sfintele Paști, de fapt, începe odată cu postul. Credincioșii încep să postească cele 40 de zile, să se desprindă de lumea obișnuită, de îndeletnicirile zilnice, și să dedice mai mult timp sufletului și apropierii de Dumnezeu. De aceea, participarea la sfintele slujbe (cele speciale, din prima săptămână, la Canonul cel Mare de Pocăință – acele din săptămâna a cincea) și la slujbele din Săptămâna Patimilor este o participare intensă și dorită de către credincioși, pentru că aceasta face parte din sensibilizarea și interiorizarea omului pământesc. Adică ne rupem de cele obișnuite, de cele zilnice, și încercăm să facem trecerea în această atmosferă duhovnicească, în a găsi liniștea, pacea, interiorizarea, apropierea de Dumnezeu. De aceea, ceea ce se întâmplă în Săptămâna Patimilor este, de fapt, încununarea întregii pregătiri de 40 de zile de post, pentru că oamenii vin la biserică, primesc Sfintele Taine ale Spovedaniei și Împărtășaniei, adică se apropie în chip deplin de Dumnezeu, pentru că în Taina Sfintei Împărtășaniei Se împărtășește Însuși Hristos, Cel înviat din morți. Și de aceea în aceste zile foarte muți credincioși trec pragul bisericii pentru a desăvârși pregătirea lor de 40 de zile de post.

Reporter PSnews: Pentru că ați adus vorba despre spovedanie și împărtășanie: ce îi puteți spune cuiva mai puțin familiarizat cu fenomenul creștin-ortodox despre importanța acestor taine într-o astfel de perioadă?

Pr. Cristian Popa: Trebuie să înțelegem un lucru: apropierea de Dumnezeu se face cu pregătire. Așa cum, din punct de vedere social, atunci când ne întâlnim cu cineva important, despre care credem că face parte din viața noastră, începem să ne gândim (să ne facem un plan asupra a ceea ce discutăm, asupra întâlnirii, să ne facem o anumită imagine, să avem o ținută potrivită etc.), în plan sufletesc lucrurile se întâmplă la fel: pentru un om care nu s-a pregătit niciodată pentru Taina Sfintei Spovedanii, mai întâi de toate trebuie să aibă curaj, credință, ca să poată să vină și să își asume înaintea lui Dumnezeu statutul și starea pe care le are în momentul acela, în care hotărăște să se spovedească. Și atunci orice credincios care încă n-a descoperit calea către Dumnezeu are prilejul – auzind, printr-o mărturisire de la un cunoscut, de la un prieten, de la o rudă din familie, ce se întâmplă în Taina Spovedaniei – poate se trezește în el dorința de a încerca, de a veni să se spovedească. Pregătirea bineînțeles că se face pe parcurs, dar în noi se trezește dorința aceasta de a trăi altfel, de a avea și experiența duhovnicească (pentru că toți avem o nevoie sufletească, duhovnicească) și atunci fiecare, la momentul potrivit, poate să se apropie de Dumnezeu.

Ca să înțelegem Taina Spovedaniei și pe cea a Împărtășaniei, în mod normal noi ar trebui să înțelegem Sfânta Liturghie, pentru că Taina Sfintei Împărtășanii este miezul Sfintei Liturghii: credinciosul care participă la Sfânta Liturghie, acela are și chemarea de a se împărtăși cu Hristos, cu Dumnezeu, în timpul Sfintei Liturghii. Și de aceea, ca să înțelegem ce înseamnă Taina Împărtășaniei, ar trebui să participăm la Sfânta Liturghie. Aceasta este esențială pentru orice creștin: experiența Sfintei Liturghii, experiența aceasta a comuniunii. Acolo unde se manifestă în relația cu ceilalți care împărtășesc aceeași credință și unde se manifestă iubirea lui Dumnezeu în taina liturgică, începem să înțelegem care este de fapt sensul nu numai al Sfintei Euharistii, ci sensul existenței noastre, care nu este un sens material (așa cum credem noi sau cum suntem obișnuiți să fim ancorați mai mult în ceea ce se vede decât în taina Împărăției lui Dumnezeu, dar, rupându-ne de la lucrările obișnuite ale vieții, putem să pătrundem în această lume spirituală și să primim deplinul sens al vieții noastre).

Reporter PSnews: Apropo de Sfânta Liturghie – particularizând un pic: ce importanță ar trebui să reținem din simbolistica pascală (mă refer la partea de ritual – cele șapte Denii, pâinea cu vin etc.)?

Pr. Cristian Popa: Pâinea stropită cu vin (denumită Sfintele Paști) este semnul participării și al sfințirii noastre în sărbătoarea Învierii, dar împărtășania este altceva decât acea pâine stropită cu vin pe care o luăm noi în noaptea de Înviere, pentru că este însăși esența Sfintei Liturghii. Or, în Săptămâna Patimilor, noi avem înțelesul Euharistiei din Joia Mare – atunci când este instituită, la Cina cea de Taină, Sfânta Euharistie. De aceea, Joia Mare este o zi specială; de aceea, foarte mulți credincioși țin să se împărtășească în Joia Mare, adică să fie părtași la Cina cea de Taină a Mântuitorului, cea care reprezintă Sfânta Împărtășanie și pe care noi o repetăm la fiecare Sfântă Liturghie. Aceasta este Taina Euharistiei, când Hristos spune: „Luați, mâncați – acesta este Trupul Meu care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”. Ca să ne putem apropia de Dumnezeu, să intrăm în iubirea Lui, trebuie să ni se ierte păcatele. Și după aceea, de asemenea, și paharul – a zis Mântuitorul: „Beți dintru acesta toți. Acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi și pentru mulți se varsă din nou spre iertarea păcatelor”. Deci aceasta este, de fapt, Taina Euharistiei. Și Hristos spune: „Acesta este Trupul Meu”, „Acesta este Sângele Meu”. Deci noi ne împărtășim cu Trupul și Sângele lui Hristos în chip real. Și această împărtășire de Dumnezeu ne aduce nouă deplinătatea sfințeniei și a prezenței lui Dumnezeu în viața noastră și nu numai într-un chip simbolic, ci în chip real. Aceasta este taina liturgică pe care trebuie s-o înțelegem și ea ni se revelează, așadar, în chip deplin în această Săptămână a Patimilor, atunci când noi retrăim momentul Cinei celei de Taină, în care Hristos – iată – ne pune în față Trupul și Sângele Său în chip real.

Reporter PSnews: Mutându-ne acum pe un plan ceva mai mundan: cum vedeți dumneavoastră faptul că, an de an, simbolurile pascale creștine sunt înlocuite de unele desacralizate? Mă refer, bineînțeles, la celebrii iepurași de Paști, dar nu numai.

Pr. Cristian Popa: Tendința aceasta a desacralizării și a sincretismului religios este o tendință a lumii moderne care a pierdut sensul spiritual profund. Pentru că sensul spiritual profund presupune efort, presupune participare. Oamenii se plâng că slujbele sunt prea lungi și că nu pot să participe, oamenii se plâng că postul este prea lung și că nu pot să postească, având în vedere că e o abundență de lucruri și de oferte alimentare, culinare ș.a.m.d. Oamenii nu își mai asumă faptele și se feresc să vină la Taina Sfintei Spovedanii, pentru că toată lumea vrea să fie perfectă, dar nu în raport cu modelul perfecțiunii, care este Hristos, ci în raport cu modelele acestei lumi. Și de aceea lumea modernă tinde să reducă momentele de înălțare sufletească, momentele spirituale, la alte simboluri care țin de viața imediată. De aceea, abundența de iepurași și de celelalte lucruri desacralizează momentul principal, al Învierii lui Hristos.

Așa cum vedem, e o tendință comercială – cum la Crăciun avem Moși Crăciuni, Crăciunițe și tot felul de reprezentări dintr-acestea, pentru Paști nu exista un simbol. Și atunci au luat iepurașul, l-au pus acolo ca simbol al Paștelui și toată lumea acum nu-L mai vede în centrul sărbătorii pe Hristos, pentru că – așa cum spuneam – Hristos este modelul desăvârșit și atunci când conștiința ta se află în fața modelului desăvârșit, este cam apăsătoare conștiința că n-ai făcut ceea ce trebuie. Și atunci, din cauza aceasta, omul relativizează și celelalte simboluri ale prezenței și lucării lui Dumnezeu și încearcă să le dea un alt sens. Nu este sensul firesc – creștinul adevărat, cel care a înțeles sensul credinței, își asumă și postul, și nevoința, și asceza, și toate celelalte stări care, de fapt, ne duc la sensibilizarea simțurilor, la perceperea tainei lui Dumnezeu și a lucrării lui în viața noastră.

Reporter PSnews: Ați rostit mai devreme un cuvânt-cheie („comercial”), care mă duce la următoarea întrebare: ce putem face în fața asaltului mercantilismului? Cum îl putem contracara?

Pr. Cristian Popa: Așa cum spuneam, creștinul care încearcă să se pregătească intră deja într-o stare de asceză și nu ia decât ceea ce îi trebuie: adică nu face excese. Ceea ce se prezintă din punct de vedere comercial sunt excesele acestea – ați văzut: de fiecare dată după o sărbătoare, sunt prezentate excesele: că se umplu spitalele de oameni cu indigestii etc. Or, creștinul știe că trebuie să se ferească de exces, pentru că el a trecut printr-o perioadă de reținere, și-a întărit voința, și-a pus în lucrare forțele sufletești, și atunci el se ferește de asaltul comercial. Ceilalți, care n-au făcut nevoința postului, bineînțeles că sunt atrași de lucrurile acestea, dar o conștientizare creștină a sărbătorii și înțelegerea sensului autentic al Învierii pot să ne ferească de excesele comerțului, care stăpânește cea mai mare parte din viața noastră.

Reporter PSnews: Dumneavoastră, personal, cum sărbătoriți în familie Sfintele Paști? Ce tradiții ați păstrat?

Pr. Cristian Popa: Sunt tradiții obișnuite: a oului roșu, cozonacul, vinul, celelalte legate de pregătirea mielului… Ăsta este simbolul creștin. De fapt, Hristos se prezintă ca Mielul lui Dumnezeu, Care se jertfește pentru păcatele lumii. Și atunci, mielul fiind o ființă smerită, avem sentimente deosebite pentru faptul că noi sacrificăm mielul, dar ne gândim la Mielul Hristos, la Cel Care s-a jertfit pentru viața lumii, din iubire. Și atunci facem legătura între jertfa lui Hristos și jertfirea mielului care se petrece în perioada Paștelui. Dar primim toate cu smerenie. Bineînțeles (altă tradițe – n.r.): bucuria cântării pascale „Hristos a înviat”, a rugăciunii nu lipsește… Deci, în afară de lucrurile acestea obișnuite, nimic deosebit. Întâlnirea cu cei din familie, urarea de bucurie, îmbrățișarea frățească și faptul că se creează o atmosferă în care toată grija cea lumească rămâne deoparte. În perioada aceasta (câteva zile), încercăm să dăm sens bucuriei depline a Învierii lui Hristos și atunci nu ne mai gândim la lucrurile obișnuite, ci trăim bucuria sărbătorii. Și de aceea bucuria Învierii este bucuria comuniunii și a mărturisirii Învierii lui Hristos.

Reporter PSnews: În încheiere, vă rog să transmiteți un mesaj pentru creștini, dar și pentru cei care nu au obișnuința trăirii creștine.

Pr. Cristian Popa: Bineînțeles că îndemnul duhovnicesc este acela ca fiecare să se poată bucura de Învierea lui Hristos și să-L descopere pe Dumnezeu în starea de iubire, pe care El ne-o împărtășește. Vedem că lumea este o lume frământată, o lume care își caută sensul, cu toate că sensul Hristos există în lume – prin Întrupare și prin toate celelalte sărbători, noi avem sensul lumii prezent aici în existența noastră… Însuși faptul că Hristos înviază din morți dă sens veșnic existenței noastre și atunci nu ne mai împiedicăm de relativitatea morții, de tragedia care ne așteaptă pe toți, dar care, prin Înviere, depășește pragul acesta. Și atunci, în lumea aceasta, în care vedem că lipsește pacea, lipsește bunăvoința, lipsește iubirea, mesajul nu poate fi decât un îndemn la întoarcerea către Dumnezeu, întoarcerea către sensurile pe care spiritualitatea creștină și cea creștin-ortodoxă le descoperă.

Vedem că se întâmplă tragedii în lume și sunt tragediile întregii lumi – să știți că acolo unde, de exemplu, sunt încercați creștinii (atentate și alte întâmplări nefaste), lucrul acesta ne afectează, pentru că e vorba de existența fraților noștri și de dreptul de a fi, de a duce o viață pașnică. Dar creștinul întotdeauna trebuie să înțelegem că în lume n-a avut o viață ușoară, că lucrurile acestea s-au întâmplat de-a lungul secolelor în comunitățile creștine, dar noi trebuie să ne păstrăm credința și conștiința creștină curată.

Nu ne împiedicăm să ne manifestăm iubirea și să încercăm să aducem pacea în această lume prin rugăciune, prin exemplul personal de viață, prin conștiința morală care (aici este o problemă) începe să dispară din viața multora. Dacă nu ai reperul moral înalt, atunci conștiința morală scade până la desființare. Și atunci oamenii nu mai găsesc reperele morale. Or, reperul moral al creștinului este Hristos – modelul de desăvârșire. Și, chiar dacă omul are conștiința că n-o să ajungă niciodată la desăvârșire, cel puțin tinde către ea. Dacă avem această conștiință și tindem să urmăm acest model, cel puțin împlinim și noi câte ceva din el și atunci societatea pe care noi o resimțim în diverse feluri va fi o societate sănătoasă și primitoare. Dacă noi ne îndepărtăm de Dumnezeu și de valorile morale, creștine, sufletești, duhovnicești, atunci nu vom mai avea repere. Vor dispărea reperele din viața noastră și tot ceea ce este relativ în jurul nostru va fi privit cu ușurință și vor scădea percepția noastră și sensurile duhovnicești pe care noi ar trebui să le descoperim.

De aceea, îi îndemnăm pe credincioși – așa cum spune Hristos după Înviere: „Pace vouă!” – să regăsim pacea. Și al doilea cuvânt pe care îl spune Hristos după Înviere este: „Bucurați-vă!” Așadar, pacea și bucuria să fie în sufletele credincioșilor, să descoperim din iubirea jertfelnică a lui Hristos propriile noastre sentimente, care să ne ducă dincolo de egoismul, individualismul și toate celelalte lucruri care încearcă să se înfiripe în viața noastră, și, căutând valorile creștine, să putem să dăm exemplu celor din jur, să putem să fim noi înșine cei care împărtășim iubirea, pacea, bucuria și să trăim deplin sărbătoarea Sfintelor Paști în conștiința creștină și în bucuria pe care Hristos o aduce în mijlocul nostru, a faptului că moartea este învinsă și că omul este veșnic. În această veșnicie trebuie să zidim întreaga noastră viață, începând de aici. Taina lumii acesteia este ca să începem să realizăm Împărăția Cerurilor încă din această lume, din această viață, ca să putem să fim deplin împreună cu Hristos cel Înviat în Împărăția Cerurilor, acum și pururea și în vecii vecilor.

Reporter PSnews: Amin. Vă mulțumesc mult, părinte, pentru amabilitate.

Pr. Cristian Popa: Doamne, ajută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *