Skip to content
Politică

Prăbuşirea mitului Volkswagen şi învrăjbirea PSD de către Băsescu

Sociologul Marius Pieleanu a comentat, în cea mai recentă ediţie a rubricii „România sub lupă”, principalele subiecte ale săptămânii: scandalul de la Volkswagen, cursa cu cântec pentru conducerea PSD, intrigile lui Băsescu în PSD şi campania scandaloasă a lui Marius Rogin, co-preşedinte al PNL Sector 4.

 

  1. Volkswagen

Cumpărătorii de maşini Volkswagen n-au niciun fel de vină în chestiunea asta şi firesc ar fi să nu se pună problema unei plăţi suplimentare pe care posesorii de autoturisme Volkswagen ar trebui s-o facă. Mai mult decât atât, nu cred că va scădea consumul de maşini Volkswagen, pentru că brandul ca atare este renumit în România şi chiar un indicator de status pentru mulţi şoferi români. Drept urmare, nu anticipez o scădere a vânzărilor Volkswagen şi a produselor auxiliare în ţara noastră. Dincolo de asta, nu pot să nu remarc faptul că, deşi frauda se ridică la multe zeci de miliarde de euro, totuşi niciun oficial al grupului Volkswagen nu a fost arestat preventiv, ceea ce spune multe despre atitudinea ţărilor şi a legislaţiei europene în raport cu astfel de situaţii. Mai mult decât atât: directorul general al grupului Volkswagen, care şi-a dat demisia, a plecat cu o sumă compensatorie de 28,6 milioane de euro. E o filosofie a muncii şi a vieţii, în general, pe care Germania o are, spre deosebire de România, unde, pentru sume cu mult mai mici, sunt arestaţi preventiv oameni, duşi prin instanţe, plimbaţi prin faţa camerelor de luat vederi. Eu cred că, decât să arestăm preventiv oameni care ar putea să fie dovediţi nevinovaţi la final, mai bine îi înlăturăm din funcţie şi, dacă e cazul, prin contractul de muncă individual, să le dăm şi sumele compensatorii, până când instanţa va spune dacă ei în mod real se fac sau nu vinovaţi. Regulile sunt reguli. Dacă nu ne convine, trebuie să schimbăm regula, nu omul. Mitul german în niciun caz nu se prăbuşeşte, pentru că, în continuare, nemţii sunt cel mai normativ popor din Europa, au cel mai înalt grad de onoare şi de comportament conform. Sigur că mitul poate fi pus la îndoială doar conjunctural, pentru că există această excepţie, a trustului Volkswagen. Dar asta nu înseamnă că, dacă o pădure are un singur copac uscat, întreaga pădure este uscată.

 

  1. Alegerile din PSD

Este o situaţie specifică Partidului Social Democrat. E o luptă intestină care s-a mai întâmplat şi când a fost schimbat Adrian Năstase, şi în cazul lui Mircea Geoană… Luptele interioare ale partidului au fost unele la baionetă. Rămâne, totuşi, să vedem modalitatea prin care Liviu Dragnea va fi ales, pentru că dacă, de pildă, dreptul de a alege al membrilor de partid se mai întâlneşte în Europa, dreptul simpatizanţilor de a vota mi se pare o exagerare. Nu poţi verifica un simpatizant dacă este întotdeauna un apropiat al partidului. Mascaradă nu este – în general, alegerile în partidele din România sunt pline de ambiguităţi, de sforăraie trasă în spatele cortinei, de lucruri netransparente… Evident, nu e bine, dar aşa-i ţara – trebuie să ne obişnuim.

 

  1. Intrigile pe care Băsescu vrea să le creeze în PSD

Traian Băsescu are modalităţile lui de a se băga în seamă şi de a-i incita pe ceilalţi, prin afirmaţii oarecum şocante. Asta e una dintre metodele lui de a-şi face simţită prezenţa în spaţiul public. În mod evident, Cătălin Ivan are calităţi incontestabile, dar, pentru a fi ales de PSD, trebuie să fii extrem de bine preţuit de coloana vertebrală a partidului, adică de şefii de organizaţii locale, de preşedinţii de consilii judeţene… Fără ei, nimeni nu poate avea sorţi de izbândă pentru o funcţie înaltă în PSD-ul central. Dincolo de asta, Cătălin Ivan poate, la un moment dat, va avea o şansă. Dar, atâta vreme cât este îndepărtat de partid şi câtă vreme nu trăieşte şi simte alături de partid, nu cred că va avea o şansă la şefia formaţiunii.

 

  1. Campania scandaloasă a lui Marius Rogin

În mod evident, campania nu este cinstită în sensul etic al cuvântului, dar este eficientă. Şi, atâta vreme cât ea a fost făcută pe bani transparenţi, albi şi facturabili, e-n regulă. A, bun: că preşedintele Iohannis ar putea să se supere pe chestiunea asta (pentru că Marius Rogin a abuzat de imaginea sa), ori că alţi lideri ai Partidului Naţional Liberal ar putea să-l tragă de urechi (pentru că nu era un moment oportun, la mitingul acela cu alt scop), asta e o altă discuţie. Dar, atât timp cât nu am văzut în spaţiul public reacţii ale liderilor PNL, cred că a fost o acceptare tacită. Noi, cei din afara vieţii de partid a PNL-ului, nu putem decât să constatăm că limita eticii a fost forţată, dar etica şi politica nu sunt întotdeauna un corp comun, ci, mai degrabă, separat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *