Organismul uman știe cum să reacționeze la agresiunea unor factori externi, cum ar fi bacteriile sau virușii, prin inflamații.
Tot ele par să fie sursa tuturor bolilor cronice. De exemplu, prea multă mâncare poate produce inflamație cronică în organele vitale.
Hormonul insulină reglează cantitatea de zahăr, care circulă în sânge. Și o introduce în celule. Insulina este, de asemenea, mesagerul chimic, care instruiește ficatul să stocheze zahăr. Ficatul îl împachetează pentru depozitare – sub formă de glicogen.
După ce mâncați, organismul nu folosește toată această glucoză. În același timp. Ci gândește economic, adică, gândește să facă depozite. De ce? Pentru că organismul uman respectă toate regulile macro-economiei. Permanent. De fapt, invers macro-economia a fost gândită după regulile vieții.
Când organismul are nevoie de energie, un alt hormon produs de pancreas, numit glucagon, transformă depozitul din ficat, înapoi în glucoză. Din ficat, glucoza intră în sânge. Acolo, hormonul insulină îi permite glucozei să plece spre celule și să furnizeze energie pentru toate funcțiile organismului.
Dar ce înseamnă prea multă mâncare? Zilnic.
Ficatul. Depozitează ușor excesul de mâncare sub formă de celule grase, între celulele lui funcționale. Așa arată ficatul gras – o masa difuză de grăsime. Vorbim despre o agresiune. E comparabilă cu agresiunea făcută de virusurile hepatitice.
Citește mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
