Skip to content
Politică

Președintele Uniunii Barourilor descâlcește ițele Protocolului SRI-Parchetul General-ICCJ EXCLUSIV

legalmarketing.ro

Președintele Uniunii Naționale a Barourilor din România (UNBR), Gheorghe Florea, descâlcește ițele Protocolului dintre Serviciul Român de Informații (SRI), Parchetul General și Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ).

CITIȚI ȘI: SRI a desecretizat protocolul încheiat cu Parchetul General și ICCJ. Amănuntul esențial

Chiar dacă la începutul declarației oferite luni pentru PSnews.ro juristul nu s-a arătat foarte îngrijorat de existența și mai ales de ținerea la secret a unui astfel de procuror, în partea a doua același Gheorghe Florea a admis posibilitatea ca documentul să fi fost folosit în scopuri nelegitime, în ipoteza în care cei care au acționat pe baza lui ar fi dat dovadă de rea-credință. Un lucru este cert, susține președintele UNBR: uniunea nu a primit vreo sesizare (nici din partea avocaților membri, nici din zona justițiabililor) cum că vreun proces judiciar ar fi fost afectat de un protocol secret sau altul.

„În primul rând: dacă documentul este un document care a fost dat publicității, evident că textul lui și eventualele efecte secundare (de orice natură: pe termen scurt, pe termen scurt) vor constitui obiect de analiză aprofundată a tuturor celor care sunt în temă cu privire la modul de aplicare efectivă a protocolului. De ce? Pentru că în realitate orice cititor este confruntat pentru prima dată cu un astfel de protocol de cooperare, cu implicarea Serviciului Român de Informații în ceea ce privește activitatea celor mai înalte instituții din sistemul judiciar (în special cea a Înaltei Curți de Casație și Justiție) – ceea ce poate crea la un moment dat impresia unui amestec nepermis în ceea ce privește activitatea specifică a acestei instituții.

În realitate, dacă s-au aplicat strict prevederile articolului 1, sub rezerva că noțiunea de «evaluare periodică a activităților prevăzute în protocol» și că activitățile de protocol au fost subordonate principiilor statului de drept, responsabilității și respectării atribuțiilor legale ale fiecărei părți, fiecare dintre cei care s-au implicat în aplicarea protocolului au responsabilitate și sunt prezumați de către toți cei care au încredere în justiție că au respectat strict legea.

Având în vedere însă că în realitate se prevede în mod expres faptul că au loc schimburi de informații, de documente și materiale relevante, utile pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice protocolului, toate astea subordonate asigurării unei protecții informatice în ceea ce privește schimbul de informații în sistemul informatic, față de data la care s-a încheiat protocolul și evoluția sistemului legislativ de protecție cibernetică a comunicațiilor prin sistemul informatic digital actual, lucrurile sunt foarte greu de judecat, pentru că una este situația din 2018 și alta e situația din 2009, când s-a semnat protocolul.

Este cert însă că în calitate de avocat am convingerea că pentru perioada de dezvoltare a sistemului informatic în 2009, toate cele trei instituții au încheiat un acord prin care s-a creat un sistem informatic sigur și stabil, acreditat de către cei competenți pentru ca securitatea și gestionarea informațiilor să fie de necompromis.

Situația este destul de delicată, pentru că limitele atribuțiilor pe care le are ORNISS-ul (despre care am acum cunoștință că este cel care a inițiat procedurile de încheiere a protocolului de cooperare pentru protecția cu prioritate a informațiilor clasificate – unele dintre ele interesând inclusiv procedura vizând apărarea securității naționale și prevenirea terorismului) fac ca în realitate lucrurile să fie destul de complicate din punctul de vedere al analizei făcute de un terț neimplicat în ceea ce privește aplicarea concretă a protocolului.

Nu mi se pare un lucru normal într-un stat de drept, dar nici un lucru dintr-acelea care să ne sperie, câtă vreme nu există nicio dovadă concretă din care să rezulte că obiectivele și principiile cooperării ar fi fost încălcate. Pentru că există responsabilități asumate de fiecare dintre autoritățile semnatare și de asemenea există obiective stricte de cooperare, care exclud posibilitatea unor influențe de alt gen în ceea ce privește îndeplinirea competențelor legale, specifice: fie pentru activitatea Parchetului de pe lângă Înalta Curte, fie pentru activitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru că practic protocolul este subordonat exclusiv îndeplinirii sarcinilor ce le revin celor două instituții – Parchetul și Înalta Curte – în domeniul securității naționale.

Sigur: securitatea juridică și judiciară, într-o anumită concepție a cetățeanului, ține de domeniul securității naționale, dar sunt absolut convins că responsabilitatea Înaltei Curți de Casație și Justiție și a celor care acționează în Parchet au făcut ca în realitate protocolul să nu poată să aducă prin el însuși prejudicii.

E adevărat că sunt situații în care e posibil ca zelul excesiv să fi creat și posibilitatea ca, în baza protocolului, să se facă schimburi de informații, de documente, de materiale relevante care în realitate depășesc limitele rezonabile ale necesității de a cunoaște între cei trei semnatari. Însă nu dețin nici informații, nici solicitări din partea avocaților, nici cereri din partea justițiabililor care să fi fost adresate Uniunii Naționale a Barourilor din România cu privire la suspiciuni legate de influența unor astfel de protocoale în ceea ce privește activitățile din domeniul justiției, a detaliat Florea.

VEDEȚI ȘI: UPDATE Se adâncește misterul / Un fost șef al ÎCCJ neagă că ar fi semnat protocolul cu SRI

Pe de altă parte, Gheorghe Florea a refuzat să comenteze afirmația judecătorului Nicolae Popa – fost președinte al ICCJ – conform căreia nu el ar fi semnat protocolul tripartit. În schimb, șeful UNBR s-a mulțumit să spună că va avea un punct de vedere doar după ce vor apărea mai multe detalii pe acest subiect.

În altă ordine de idei: confruntat cu prevederile articolelor 16 și 17 din protocol și întrebat în ce măsură acestea ar fi putut fi folosite abuziv, Gheorghe Florea nu a exclus această variantă.

Iată mai întâi ce stipulează respectivele articole:

„Art. 16 – Conducerile Părților pot conveni și asupra altor domenii de cooperare, cu respectarea prevederilor prezentului Protocol;

Art. 17 – Protocolul poate fi modificat cu acordul Părţilor, prin acte adiţi onale, care vor face parte integrantă din acesta”.

„Orice demers jurnalistic care își propune un răspuns la astfel de întrebări, prin interpretarea strict literală a celor două articole pe care le-ați invocat, este posibil și plauzibil. Asta este meseria jurnalistului. Personal, în lipsa unor informații certe din care să rezulte că s-a convenit efectiv și asupra altor domenii, și că protocolul a fost modificat prin acte adiționale, n-aș putea să ajung la concluzia că în realitate «portițele» pe care le-ați semnalat sunt dintre acelea care permit extinderea protocolului peste limitele obiectivelor, regulilor, principiilor sau domeniilor cooperării care fac obiectul unor prevederi exprese și în legătură cu care acele articole pe care le-ați invocat prevăd în mod expres că orice fel de convenții ulterioare ale altor domenii de cooperare sau orice fel de acte adiționale se vor face cu respectarea prevederilor protocolului de bază.

Dar este posibil orice; e posibil ca un astfel de protocol – rămas secret din considerente care țin, în opinia mea, de aspecte ce vizează protecția securității naționale – să dea naștere oricăror suspiciuni, în lipsa unor informații suplimentare.

Realmente, problema pe care o discutăm are o conotație politică în spațiul public, deja împărtășită de către cei care au rolul de a face activitate politică. Ceea ce pe mine mă interesează în mod deosebit este neafectarea încrederii în justiție, fără de care regulile statului de drept pot fi într-un pericol și mai mare decât distorsiunea posibilă prin demersuri jurnalistice inteligente. Din păcate, întârzierea desecretizării inițiate de către unele autorități poate să creeze în continuare posibilitatea de a se pescui uneori în ape tulburi, iar alteori în mod justificat – așa cum mi-ați pus ultima întrebare legată de cele două articole care ar putea să constituie «portițe», cu o condiție: oamenii care conduc instituțiile să nu fie oameni de bună-credință, a mai declarat președintele UNBR pentru PSnews.ro.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *