PSnews

Opinii

Pro România, ca indiciu al disfuncționalităților instituționale ale democrației autohtone

Incapacitatea anumitor actori politici de a învăța din erorile trecutului este gravă și are drept consecință proasta guvernare făcută în detrimentului interesului public. Potrivit informațiilor apărute în mai multe surse deschise, fostul premier Victor Ponta intenționează să înființeze un “grup parlamentar”, folosindu-se de nou-creatul partid, Pro România și de fenomenul “traseismului politic”.

Citiți și Ponta vrea grup parlamentar: Avem 10 deputati. Am refuzat colegi din PSD, nu vreau baroni

Dacă se va concretiza, acest lucru va da dureri de cap partidelor politice și ar putea modifica majoritatea parlamentară.

Fenomenul nu este nou și scoate în evidență anomaliile instituționale ale democrației autohtone. Precedentul este reprezentat de înființarea în 2010 a partidului UNPR. Atunci, în cadrul puterii legislative s-a constituit o pseudomajoritate, lipsită de legitimitate electorală şi de reprezentativitate, pe baza căreia a funcţionat o putere executivă abuzivă. Modalităţile în care au acţionat Preşedintele de atunci al României, Traian Băsescu, premierul Emil Boc și principalul partid de guvernămînt, PD-L, pentru crearea unei noi formaţiuni politice (UNPR), apărută în afara procesului democratic şi al alegerilor și complet subordonată scopurilor politice ale forţelor enumerate, au reprezentat atunci dovezi ale acestor anomalii.

Analiza modului în care a apărut acest partid scoate în evidență anumite similarități cu actuala situație politică din România. În 2008, cele două partide desprinse din FSN erau situate declarativ la “stânga” (PSD) şi la “dreapta” (PD-L) spectrului politic. La Camera Deputaţilor, Alianţa PSD + PC obţinuse 114 mandate (33,09% din voturile populare), iar la Senat 49 mandate (34,16% voturi). PD-L obţinuse 115 mandate la Cameră (32,36% din voturile populare) și 51 de mandate la Senat (33,57% din voturi). Coaliţia executivă şi legislativă avea 329 de mandate dintr-un total de 471. Opoziția era formată din PNL, care avea 93 de mandate (65 la Cameră și 28 la Senat) și UDMR, care avea 31 de mandate (22 la Cameră şi 9 la Senat). În ciuda existenţei celor trei partide mari, în Parlament a mai apărut un partid, care nu trecuse prin testul alegerilor, dar a afectat într-un mod greu de anticipat echilibrul politic, respectiv UNPR.

După pierderea alegerilor prezidenţiale din 2009 de către Mircea Geoană, s-a repetat istoria luptelor interne din Partidul Social Democrat. Alegerea surprinzătoare a lui Victor Ponta ca preşedinte al PSD a determinat plecarea din partid a unuia dintre contracandidaţii săi, Cristian Diaconescu. Acesta a fost urmat la scurt timp şi de alţi membri PSD, inclusiv deputaţi, senatori și primari. Ulterior, au început negocierile cu Gabriel Oprea, iar în aprilie 2010, s-a format noul partid, Uniunea Naţională pentru Progresul României. Cu toate că nu a participat niciodată la alegeri, UNPR a reuşit să capete statutul de “partid parlamentar”, avînd grupuri parlamentare atât în Camera Deputaţilor, cât şi în Senat. Înfiinţarea şi consolidarea UNPR poartă amprenta personalizării politicii româneşti. Încercarea de a crea în Parlament o altă majoritate politică decât cea rezultată în urma exprimării votului cetăţenilor, a fost un exces al voinţei politice subiective, individuale şi de grup, care a avut efecte nefaste asupra gestionării bugetului de stat și a politicilor de dezvoltare regională şi locală, toate acestea făcându-se în ultimă instanță pe bază de clientelism și corupţie.

Alegerile legislative din 2016 au confirmat o serie de tendințe și au scos în evidență câteva fenomene interesante. PSD, singurul partid mare de până atunci (potrivit teoriei partidelor, un partid mare este acela care obţine, de unul singur, în trei alegeri parlamentare consecutive mai mult de 15% din vot) a obținut cel mai bun scor din istorie, primind 154 de mandate la Cameră și 67 la Senat cu peste 45% din voturile populare. Noua coaliție executivă și legislativă, PSD-ALDE controla la început 174 de mandate dintr-un total de 329, dacă nu punem la socoteală și mandatele UDMR (21 la Cameră și 9 la Senat), care a refuzat să intre la guvernare, dar a susținut coaliția în anumite ocazii, prin intermediul unui parteneriat parlamentar. Opoziția a fost alcătuită din PNL (69 de mandate la Cameră și 30 la Senat), USR (30 mandate la Cameră și 13 la Senat) și PMP (18 mandate la Cameră și 8 la Senat). Acum, ca și în trecut, istoria riscă să se repete prin apariția în Parlament a unui partid care nu a trecut testul alegerilor, dar care poate afecta grav echilibrul politic. Fenomenul “traseismului politic” din ultimele zile, de la PSD spre Pro România reprezintă un prim indicator în acest sens. Momentan, Comisia de Regulament și-a exprimat punctul de vedere în acest sens, sesizând Biroul Permanent al Camerei Deputaților.

Citiți și Cum poate fi impiedicat Ponta sa-si faca grup parlamentar – decizia a fost luata azi de Comisia pentru Regulament

Totuși, dacă Pro România va obține statutul de “partid parlamentar” în afara alegerilor, a procesului democratic, lipsindu-i deci legitimitatea electorală și reprezentativitatea, atunci putem spune că actorii politici nu au învățat nimic din erorile trecutului, iar acest lucru demonstrează în ultimă instanță incapacitatea acestora de a corecta marile disfuncționalități instituționale ale democrației autohtone. Testul se dă chiar în aceste zile.

 

Comentarii

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Inapoi