Skip to content
Politică

Probleme grave în partidul lui Cioloș. Scandalurile se țin lanț: Raluca Prună se desparte de PLUS

Continuă scandalul din PLUS declanșat după ce Oana Bogdan, membru în conducerea formațiunii, a pledat pentru renunţarea la dreptul de proprietate, precum şi la traiuri în cupluri, în favoarea traiului în grupuri. Fostul ministru Raluca Prună, membru marcant al partidului, a transmis că nu poate fi sub nicio formă de acord cu afirmațiile colegei sale și că se desparte categoric de PLUS, pe care nu îl înțelege de ce intră captiv într-un astfel de subiect.

”A insista și a repeta acest lucru e o persistare încrâncenata in greșeală, pe care din respect pentru oamenii din PLUS nu o voi califica. In ultimele săptămâni am fost întrebata dacă sunt de acord cu cele susținute de PLUS, prin Oana Bogdan. Evident ca nu pot fi de acord. Ma despart categoric de PLUS pe care nu îl înțeleg de ce intra captiv intr-un subiect ales de Oana și care nu e ceea ce trebuie rezolvat in România. Problema României nu este renunțarea la proprietate, ci in primul rând repararea efectelor naționalizării – neterminata la aproape 30 de ani de post comunism”, a scris Raluca Prună, pe Facebook, scrie b1.

Ea a insistat că e păcat că PLUS se lasă târat într-un asemenea subiect.

Postarea integrală a Ralucăi Prună:

”Cred ca in România alunecăm in mod periculos in zone in care punem in discuție subiecte serioase, proprietatea de exemplu, prin discursuri neserioase și nesusținute de vreo statistica. 

Poți fi Dragnea și poti propune azi ca soluție aprozare. Maine poate și Gostat’uri, alimentare și eventual prețuri controlate de stat. Nu intru in detalii. E in logica PSD sa alunece intr-o deriva etatista in care aprozarul e răspunsul la provocările satului global.

Mai surprinzător este sa fii Oana Bogdan și sa vorbești in numele PLUS despre provocările viitorului. Amestecarea primelor idei din Sapiens (vânători-culegători, care viețuiau in grup care le asigura de fapt supraviețuirea prin optimizarea accesului la resurse necesare in imediat – hrana, apărarea), cu forme de share ecomony de tip Uber e cel puțin surprinzătoare. A spune ca Uber ar fi o forma de renunțare la proprietate este o greșeală. Una de cunoaștere, dar una și mai mare de politica. A insista și a repeta acest lucru e o persistare încrâncenata in greșeală, pe care din respect pentru oamenii din PLUS nu o voi califica.

In ultimele săptămâni am fost întrebata dacă sunt de acord cu cele susținute de PLUS, prin Oana Bogdan. Evident ca nu pot fi de acord. Ma despart categoric de PLUS pe care nu îl înțeleg de ce intra captiv intr-un subiect ales de Oana și care nu e ceea ce trebuie rezolvat in România. Problema României nu este renunțarea la proprietate, ci in primul rând repararea efectelor naționalizării – neterminata la aproape 30 de ani de post comunism. Asta as fi vrut sa aud de la PLUS in materia proprietații, ca jurist și ca votant. Apelul la statistici din Occident unde din ce in ce mai mulți oameni ar renunța la proprietate este de neidentificat in vreo statistica. Țara pe care Oana Bogdan și cu mine o cunoaștem bine, fals invocata ca exemplu de schimbare de paradigma asupra proprietații, este una in care procentul de proprietari a crescut mereu in ultimii ani. Peste 70% din belgieni sunt proprietari.

E păcat ca PLUS se lasa tarat intr-un asemenea subiect. E păcat de sutele de oameni care fac imaginea PLUS in moduri discrete și profesioniste, de tot efortul celor care am făcut cu putința PLUS și care nu ne putem regăsi in noua lui arhitectura. E păcat ca oamenii noi in politica nu înseamnă in primul rând sa ne ocupam fiecare de ceea ce ne pricepem sa facem. Un program politic este o oferta electorală. Și e bine sa fie clară, cu o viziune pe termen lung, cu argumente care sa țină și cu soluții credibile. Chestia cu Uber si belgienii care ar justifica un fel de renunțare la proprietate in România, printr-o alta maniera de a locui un spatiu, e atât de inexacta ca nu poate fi considerată o oferta serioasă. Colocuirea este mai degrabă despre respectul celor care locuiesc împreuna un spațiu, nu despre renunțarea la proprietate. Ba mai mult, colocuirea presupune ca toți sa ne purtam ca niște ‘buni proprietari’ cu spațiul pe care îl locuim împreuna.

PS A pune in discuție idei emise de o persoana, nu înseamnă a ataca persoana. A arata ca argumente și idei nu sunt fără fisura tine de o gândire critica, de un mod de a dezbate pentru a sublima idei care sa reziste criticii.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *