Tabăra pro-rusă, anti-europeană şi extremist-naţionalistă a pierdut partida odată cu eliminarea lui Călin Georgescu din cursa prezidenţială, afirmă profesorul Valentin Naumescu, expert în relaţii internaţionale. În interviul acordat News.ro, preşedintele think-tank-ului Iniţiativa pentru Cultură Democratică Europeană afirmă că Dan Dungaciu, preconizatul înlocuitor al lui Călin Georgescu, nu are puterea de hipnoză a predecesorului său şi nu mai există nici timpul necesar pentru ca Rusia şi susţinătorii săi din ţară să organizeze o campanie pe TikTok similară celei de astă-toamnă.
În acest context, partida extremist-naţionalistă se va sparge între mai mulţi candidaţi şi e posibil să nu aibă reprezentant în turul doi al alegerilor prezidenţiale din 4-18 mai. În finală va intra Nicuşor Dan, poate chiar de pe primul loc, al doilea loc fiind disputat de mai mulţi candidaţi. Chiar Crin Antonescu e posibil să prindă finala, deşi fără îndoială că va obţine un scor mult sub cel cumulat al partidelor guvernamentale care-l susţin. În schimb, Elena Lasconi se va prăbuşi şi nu va obţine mai mult de 5%, anticipează profesorul Valentin Naumescu.
„Elena Lasconi va intra într-o prăbuşire evidentă. Eu zic că, dacă ia 5%, va fi un succes pentru doamna. Crin Antonescu va lua mult sub jumătate din scorul cumulat al partidelor guvernamentale care-l susţin“
Matei Udrea: Bună ziua, domnule profesor Valentin Naumescu, vă mulţumesc că-mi acordaţi acest interviu într-un moment în care pe plan intern şi pe plan extern sunt în derulare evenimente deloc plăcute. Aş fi curios să ştiu la ce v-aţi gândit duminică seară, urmărind scenele din faţa Biroului Electoral Central, cu protestele pornite după eliminarea candidatului Călin Georgescu.
Valentin Naumescu: Într-adevăr, este un context extrem de agitat, de tulburat, un context revizionist pe plan extern şi intern. Şi, în acelaşi timp, dinamic şi volatil. Ceea ce vorbim astăzi, de exemplu, s-ar putea să nu mai fie valabil mâine sau peste câteva zile, să trebuiască să fie actualizat. După cum ceea ce am discutat, poate, cu câteva zile în urmă astăzi este deja depăşit. Deci, trebuie să înţelegem cât de dinamic este acest context. Practic, folosind expresia lui Raymond Aron, asistăm la o istorie în mers. Şi asta ne provoacă pe toţi deopotrivă. Unii sunt actori politici, alţi intelectuali publici, comentatori, jurnalişti. Dar un astfel de moment atât de încordat, un moment crucial, istoric, ne provoacă pe toţi la multă responsabilitate şi luciditate. Fiecare cuvânt contează! Nu ne putem juca aici cu populisme ieftine, nu e loc de câştigat voturi prin exploatarea unor situaţii sau a naivităţii oamenilor. Pentru că tot ceea ce spun oamenii politici acum contează! Şi eu sunt convins că va intra într-un fel de arhivă a acestei crize uriaşe prin care trece România sub atacul subversiv al Rusiei. Totul se va arhiva! Tot ce spun liderii politici, toate greşelile pe care le fac sau, dimpotrivă, momentele în care dau dovadă de responsabilitate, de luciditate, toate acestea vor rămâne la judecata istoriei, a timpului. Revenind concret la întrebare, mă aşteptam să se ajungă la momentul confruntării. Pentru mine era previzibil. Nu ştiam exact care va fi ziua, dacă va fi după decizia de la BEC sau după cea de la CCR, de miercuri. Sau şi după una, şi după cealaltă! Mă gândesc serios că este doar începutul acestui atac violent. S-a trecut, practic, de la atacul hibrid pe reţele sociale, din spaţiul virtual, care începuse anul trecut, la cel violent din stradă, care încearcă cu disperare în acest moment, când decizia deja a fost luată la Biroul Electoral Central, să destabilizeze societatea românească, să creeze haos, neîncredere şi – foarte probabil – să forţeze o atitudine, o poziţionare a Administraţiei Trump! Nu exclud şi această intenţie de a crea, în acest moment, premise pentru un anumit tip de intervenţie a Administraţiei Trump. Bine, dând la o parte deja numeroasele intervenţii pe reţelele sociale ale acestui personaj toxic, Elon Musk, care nu este, totuşi, membru propriu-zis al guvernului, aşa cum cum se ştie. Dar ne putem gândi din acest moment, mai ales că deja se prezintă lucrurile ca fiind cu proteste în România… Deşi am văzut că, totuşi, numărul de protestatari a fost mic în comparaţie, probabil, cu ce se aşteptau. Dar nu este exclus să avem în perioada imediat următoare reacţii ale ale Administraţiei Trump în sensul apărării lui Călin Georgescu, a populismului, a denunţării unui aşa-zis abuz împotriva democraţiei. Pentru că, din păcate, de data aceasta vedem că pare că se merge oarecum convergent între unii membri, deocamdată de nivel mai mic, ai Administraţiei Trump şi presa de la Moscova. Deci, la asta mă aşteptam, suntem în plin atac, este un moment de criză uriaşă în democraţia noastră şi mă bucur că rotiţele instituţionale ale statului român încep să se mişte, să se pună în mişcare mecanisme instituţionale, legale, constituţionale care ne-au lipsit atât de mult în lunile şi în anii trecuţi, în timpul mandatului preşedintelui Iohannis.
Matei Udrea: Credeţi că doar Rusia a fost băgată în povestea asta? Vă întreb pentru că, în ultima perioadă, am văzut în jurul candidatului Călin Georgescu numeroşi ofiţeri ai fostei Securităţi ceauşiste, poliţia politică a lui Ceauşescu de dinainte de 1989.
Valentin Naumescu: Dar nu se exclud! Lucrurile acestea nu se exclud! Sigur că el avea nevoie în ţară de o reţea de susţinători, pentru că în ţară nu există ruşi, în afară de diplomaţii Ambasadei. Deci, sunt două lucruri diferite: cine este în spate, cine instrumentează politic această tentativă de lovitură de stat, de insurecţie, şi cine sunt executanţii, cei care instrumentează pe plan local, în România. Şi este din ce în ce mai clar. Nu aveam aceste informaţii, dar am văzut multe observaţii pertinente în special de la o parte foarte competentă a presei care a avut răbdarea să vadă exact, cu nume, prenume, cine sunt cei care-l susţin. Şi cel puţin la vârf s-a văzut că este o reţea de foşti securişti, o reţea de foşti militari în rezervă, deci din zona acestor instituţii ale autorităţii, instituţii de forţă ale statului român, cum se mai spune. Şi sigur că asta este foarte grav din perspectiva securităţii României, pentru că ne putem pune întrebarea, în mod legitim, ce au păzit instituţiile statului atâta timp! Cum s-a putut ajunge la construcţia acestei reţele aproape paramilitare.
Matei Udrea: Dumneavoastră ce explicaţie găsiţi? Cum s-a putut petrece aşa ceva?
Valentin Naumescu: Mi-am pus de mai multe ori această întrebare, pentru că este una foarte gravă! Nu am pretenţia că deţin adevărul la această întrebare, dar sunt mai multe variante. Una este comoditatea celor aflaţi în funcţii, care nu vor să aibă probleme în timpul mandatului lor si se mulţumesc să facă lucrurile din inerţie. Deci lene, comoditate, formalism, „lasă că poate nu se întâmplă nimic în timpul meu, de ce să îmi fac viaţa complicată, să intru în dosarele astea tenebroase, să arăt ce putregai este aici, dedesubt, sau în zonele foarte apropiate de servicii, de Armată, când pot să promovez în continuare discursul că România este o ţară stabilă, pro-occidentală, aliatul de încredere, că toate lucrurile merg bine?“. Deci, aceasta este prima explicaţie care îmi vine în minte. Nu aş merge, sincer, mult mai departe. Nu i-aş bănui de rea-credinţă pe cei care s-au aflat până nu demult în poziţii de răspundere sau chiar şi pe cei care sunt acum în zona aceasta. De ce? Iată că, dacă există bunăvoinţă şi interes… Şi vedem o schimbare evidentă de când a venit preşedintele Bolojan. De aproape o lună, lucrurile s-au pus în mişcare! Sigur că nu toate i se datorează, dar e vorba şi de un anumit spirit care se transmite de la vârful statului. De ce acum lucrează Justiţia, Autoritatea Electorală Permanentă, Biroul Electoral Central, Parchetul? Dintr-o dată, vedem că este vorba de un dosar penal cu şase capete de acuzare dintre cele mai grave, începând cu cel de organizare de acţiuni împotriva ordinii constituţionale. Dacă nu mă înşel, aşa se numeşte primul din cele şase capete de acuzare. Păi, lucrurile astea nu au început ieri, alaltăieri! Este clar că o asemenea construcţie, o asemenea reţea a început cu ani în urmă! În fine, suntem aici, e o lecţie aspră pentru noi toţi, pentru cei care ne numim şi suntem pro-occidentali, democraţi. E un duş rece pentru democraţia noastră. Vedeam ce se întâmplă în jur şi cred că am scris de câteva ori pe tema asta: dar, oare, România e pregătită pentru aşa ceva? Nu e clar că valul acesta ne va lovi într-o zi şi pe noi? Cu puţin timp înainte, anul trecut, în octombrie, văzusem cu toţii ce s-a întâmplat în Republica Moldova! A fost un atac hibrid al Rusiei împotriva democraţiei şi stabilităţi Republicii Moldova la alegerile prezidenţiale şi la referendumul european. Aceste evenimente au fost în octombrie! Păi, era evident, era logic că urmăm noi la rând! Că vom fi o ţintă! Nu ştiu cum au putut trata autorităţile cu atâta superficialitate, cu atâta indolenţă, cu atâta comoditate şi inerţie alegerile prezidenţiale din 24 noiembrie!
„Această bulă se va sparge. Şi se va sparge foarte repede! După ce nu va mai candida Călin Georgescu, eu zic că în câteva luni-un an va părea efectiv o amintire tragicomică a democraţiei noastre“
Matei Udrea: Aveţi dreptate. Totuşi, e imposibil să nu mă întreb ce fel de protecţie a avut România la nivelul instituţiilor de securitate dacă avem acum rezervişti din serviciile secrete şi din Armată care îl susţin pe Călin Georgescu şi promovează toate narativele anti-occidentale, naţionalist-comuniste şi conspiraţioniste. Oamenii ăştia au fost ofiţeri activi în ultimii 35 de ani. Îi avem pe mercenarii lui Potra, care duminică seară voiau să se mobilizeze, chemau la răscoală. Armand Goşu observa că aceşti mercenari au operat în Africa într-o zonă unde acţionează ruşii. Acolo nu se intră dacă nu există o înţelegere prealabilă cu Rusia, cu GRU. Te întrebi pe cine au susţinut aceşti oameni care au fost sau încă sunt în servicii?
Valentin Naumescu: Mi-am pus de multe ori întrebarea aceasta! Nu neapărat faţă de militari, că nu era zona mea de expertiză, dar priveam uluit cum foşti oameni politici care au avut funcţii extrem de importante în statul român, foşti miniştri de Externe care, din mari campioni ai pro-occidentalismului, ai modernizării, ai democraţiei liberale în România, cum fuseseră în anii ’90, să ajungă într-o periferie atât de sordidă şi în compania atât de sulfuroasă a susţinătorilor Rusiei lui Putin. Deci, fenomenul acesta nu este numai la militari, ci şi la oameni politici. Şi avem câteva exemple importante pe care le ştiţi. Cred că sunt şi cauze de ordin uman aici. Ieşirea din ceea ce pare a fi mainstreamul societăţii le produce unora o frustrare atât de mare, o inacceptare a faptului că rolul lor în societate s-a încheiat. Ceea ce, până la urmă, nu e nicio dramă în viaţa unui om! Vine un moment în care eşti pensionar, e o fericire, poţi să plimbi căruciorul cu nepoţelul în parc. Asta se întâmplă în ordinea firească, în cronologia firească a vieţii unui individ. Ei bine, sunt oameni care nu acceptă ieşirea aceasta şi care încearcă să-şi atribuie un rol mai mare. Sigur, probabil că se produc şi modificări, inclusiv neurodegenerative, care-i fac să se vadă altfel, mai importanţi. Probabil că sentimentul ăsta le dă o anumită încredere în ei înşişi, că mai contează, că au un rol, că uneltesc, deţin informaţii, planuri, strategii. Unii sunt ridicoli, alţii extrem de toxici. Deci, nu i-aş pune pe toţi în aceeaşi categorie. Aceştia sunt cei foarte frustraţi şi care vor să revină cumva în atenţie. Ştiţi că se şi spune că, dintre toate nostalgiile, cea mai dureroasă este amintirea puterii pierdute!
Matei Udrea: Da.
Valentin Naumescu: Sunt oameni care au avut putere, hai s-o spunem! Putere politică, chiar şi cei din structuri, din instituţii militare, aveau sentimentul că sunt puternici, contează. Şi, dintr-o dată, nu mai au această putere. Dar nu sunt toţi aşa! În masa aceasta de georgişti, să spunem aşa, cu un nume general, nu sunt toţi la fel. Şi ar fi o greşeală să-i etichetăm pe toţi. Sunt cei din prima linie, organizatorii răzmeriţei, cei violenţi, cei purtători de ură foarte mare, cei cu agendă sau cei plătiţi chiar, aflaţi pe state de plată. Mai este o categorie, să spunem, a idioţilor utili, a naivilor care cad pradă unor teme facile. Li se pare că acolo e poporul, că e voinţa poporului şi că nu ştiu ce abuzuri s-ar fi petrecut împotriva poporului. Pe oamenii aceştia nu-i bănuim de rea-credinţă în niciun caz. Şi mai este şi o a treia categorie, a celor care nu sunt neapărat anti-occidentali. Sunt oameni obişnuiţi care au anumite nemulţumiri în viaţă, în profesie, sociale, care observă un lucru real, şi anume faptul că partidele politice tradiţionale româneşti sunt eşuate. Deci, cele care sunt în Parlament de cel puţin două legislaturi şi pe care le ştim. Cele patru partide ale României sunt partide eşuate. Clasa politică, cum se spune, este eşuată, este falimentară. Oferta politică la alegerile prezidenţiale din 24 noiembrie a fost foarte slabă şi asta a contribuit! Foarte slabă, mediocră şi submediocră! Acestea sunt lucruri reale şi, pe fondul de nemulţumire faţă de prestaţia clasei politice, s-a putut foarte uşor grefa acest discurs contestatar, antisistem şi chiar subversiv. Aşadar, sunt cel puţin trei nuanţe, trei categorii pe care le văd eu, din care una este sigur cea foarte toxică şi cea pe care o blamăm în mod evident, pentru că este cea cu agendă revoluţionară de la Kremlin, iar celelalte două sunt mai degrabă oportuniste sau naive.
Matei Udrea: De acord cu analiza dumneavoastră. Dar trebuie să observ că sondajele din acest moment îl arată în continuare pe Călin Georgescu la o cotă foarte mare, de 40-45% intenţie de vot. Asta, în pofida tuturor dovezilor care au ieşit la lumină în ultimele săptămâni. Pare că nimic nu contează. Nici legăturile cu extremiştii, nici minciunile, nici relaţia cu aceşti mercenari care au fost găsiţi cu un arsenal acasă şi cu bani zidiţi în pereţi, nici legăturile cu Rusia, nici discursul violent anti-occidental nu-i fac pe oameni să-şi schimbe opinia. Ce se întâmplă, totuşi, în interiorul poporului român?
Valentin Naumescu: Eu nu cred, şi asta o spun cu tărie, nu cred că în acest moment Călin Georgescu ar mai avea 40%! Sunt convins că este în scădere şi sunt oameni care încep să se trezească. Deci, din punctul ăsta de vedere, eu sunt optimist că această bulă se va sparge. Şi se va sparge foarte repede! După ce nu va candida, eu zic că în câteva luni, un an va părea efectiv o amintire tragicomică a democraţiei noastre. Dar mai este, într-adevăr, ceva. Există un nucleu de susţinători duri, nucleul dur, care va rămâne pentru o perioadă ceva mai lungă. Dacă îi dăm la o parte pe cei care, repet, sunt cu agendă, au anumite beneficii, sunt plătiţi, sunt chiar „mercenari politici“, mai există şi oameni care cad într-o capcană, în ceea ce se numeşte „confirmation bias“. „Confirmation bias“ este acel mecanism mental prin care, odată ce ţi-ai format o opinie şi ai apucat să o susţii şi mai ales ai fost contrazis de cei din jur la un moment dat, toate informaţiile care vin ulterior nu fac decât să-ţi întărească părerile, pentru că tu le citeşti în cheie subiectivă, le iei selectiv, le alegi pe cele care ţi se par că te confirmă. De asta se numeşte „confirmation bias“: confirmarea părtinitoare a propriei opinii. Tocmai pentru că oamenilor, în general, le vine foarte greu să recunoască că au greşit. Deci, e o chestiune de natură umană. Dacă ai avut controverse în familie, în mediul tău profesional, cu prieteni şi aşa mai departe, care ţi-au spus de la început că te înşeli, iar tu ai susţinut cu tărie propria părere, ei bine, tocmai apariţia dovezilor irefutabile că te-ai înşelat cumplit te înrăiesc şi mai mult! Vei căuta cu disperare false argumente, false informaţii care să-ţi dea dreptate. Pentru că tu nu poţi, de fapt, să recunoşti franc că ai greşit, că te-ai înşelat, că ai fost păcălit. Aici este şi o chestiune de educaţie! Şi atunci nu faci decât să-ţi sapi în continuare groapa în care te afli. Asta se întâmplă cu mulţi, din păcate, dintre aceşti georgişti. La un moment dat au fost captaţi într-un anumit mod, fie pe reţeaua TikTok, fie pentru că erau ignoranţi politic, nu prea-i interesa şi le-au spus unii-alţii că ăsta e candidatul ideal şi au început să-l susţină. Au fost la un moment dat contrazişi, şi-au susţinut opinia, au obţinut o anumită recunoaştere intrând în bulele acestea de susţinători şi li s-a părut că au validarea opiniei. După care acum, când încep să apară informaţiile, poate undeva, în subconştient, ei realizează enormitatea greşelii lor, dar nu pot să o mai facă nici măcar în raport cu ei înşişi, să-şi recunoască faptul că au greşit, pentru că asta ar fi, pentru ei, o dramă a propriei conştiinţe. Şi atunci nu fac decât să-şi întărească discursul, să spună că totul este o minciună, că nu e adevărat ce a apărut şi se radicalizează, intră într-o etapă a negaţiei complete: nu e adevărat, totul e o minciună! Pentru că ei nu mai au, de fapt, argumente şi se simt încolţiţi.
„Nu îmi dau seama dacă mai au resurse pentru o supraexpunere şi o manipulare de aceleaşi proporţii a reţelei TikTok cu numele acestui eventual candidat înlocuitor, Dan Dungaciu, în mai puţin de două luni rămase, dar din start cred că nu va avea acelaşi potenţial de «hipnoză» pentru masa de susţinători“
Matei Udrea: Acum, vorbind concret despre ce s-a întâmplat, din punctul dumneavoastră de vedere, este acoperită juridic decizia de duminică? Şi dacă da, cine consideraţi că, în lipsa lui Georgescu, devine noul favorit la câştigarea alegerilor?
Valentin Naumescu: Sunt două întrebări aici. La prima, răspunsul este foarte simplu: da, decizia BEC este corectă, este legală şi în deplin acord cu decizia Curţii Constituţionale din 6 decembrie. Aici nu încape discuţie şi avem o dovadă foarte simplă: uitaţi-vă că toţi cei cinci judecători, deci magistraţii – haideţi să zicem că unii membri sunt reprezentanţii partidelor, dar pe lângă ei sunt şi magistraţi în Biroul Electoral Central! – au votat la fel, pentru respingerea candidatului. Deci nu avem nicio îndoială. Decizia este corectă.
Matei Udrea: În lipsa lui Călin Georgescu, cine devine noul favorit la a câştiga alegerile?
Valentin Naumescu: În acest moment, opţiunea extremist-naţionalistă şi izolaţionistă a României a pierdut partida politică! Nu mai există favorit din acest curent politic. Niciunul nu va putea prelua rolul simbolic pe care îl avea Călin Georgescu. Deci, au pierdut bătălia şi vom avea un preşedinte pro-occidental, raţional, care va îndrepta lucrurile în direcţia corectă! Eu nu mai am mari emoţii, din acest moment. Sigur că discuţiile în ceea ce priveşte această opţiune – care se va sparge în mai multe oferte electorale mai mici şi neinteresante la nivelul pe care-l avusese această hipnoză cu Călin Georgescu – vor continua. Cine sunt aceştia care pot încerca? Sigur că mulţi vor dori să rupă măcar o felie din acest potenţial electoral. Ştim că se agită Victor Ponta să pară el că este…
Matei Udrea: Candidat antisistem.
Valentin Naumescu: Moştenitorul… Deci, omul care vine din măruntaiele sistemului. Bine, că şi Călin Georgescu venea, de fapt, tot din interiorul sistemului, dar cel puţin pentru naivii care erau în bula lui era sentimentul acesta că vor vota împotriva clasei politice. Ori, la Victor Ponta e clar că nu stă în picioare niciun argument. Este fostul preşedinte al PSD, fost prim-ministru, fondator de USL şi aşa mai departe. Deci, sigur că va avea voturi, dar nu cred că este un candidat serios la câştigarea alegerilor.
Matei Udrea: Credeţi, de exemplu, că Simion nu va reuşi să absoarbă bazinul electoral al lui Călin Georgescu, dacă intră în cursă?
Valentin Naumescu: Da! Dacă va fi presat de partid, că am văzut cu toţii că există nemulţumiri că AUR rămâne fără candidat, va obţine voturi. Dar să nu uităm că el a candidat în 24 noiembrie şi a obţinut 14%.
Matei Udrea: Da, a luat sub scorul partidului.
Valentin Naumescu: Este un scor mediocru şi tot pe zona aceasta va fi, dacă va candida. Cu siguranţă sub 20%, ca şi Victor Ponta.
Matei Udrea: Şi atunci se profilează un duel Crin Antonescu – Nicuşor Dan?
Valentin Naumescu: În momentul de faţă, sigur, mie mi se pare – şi sunt mai multe indicii – că Nicuşor Dan are un culoar foarte bun pentru turul al doilea. Aş spune că e posibil să vină chiar pe prima poziţie după turul întâi, cu peste 20%. Dar, în fine, asta contează mai puţin pentru turul întâi şi va fi o competiţie pentru al doilea loc în finală între Crin Antonescu, Victor Ponta, George Simion… Cine mai e?
Matei Udrea: A apărut informaţia că polul suveranist îl pregăteşte pe Dan Dungaciu în locul lui Călin Georgescu. Va reuşi să preia rolul acestuia?
Valentin Naumescu: Mi se pare un profil diferit de candidat. Nu îmi dau seama dacă mai au resurse pentru o supraexpunere şi o manipulare de aceleaşi proporţii a reţelei TikTok cu numele acestui eventual candidat înlocuitor – dacă se confirmă informaţia dumneavoastră – în mai puţin de două luni rămase, dar din start cred că nu va avea acelaşi potenţial de „hipnoză” pentru masa de susţinători. Nici pentru cei radicali şi îndoctrinaţi cu discursul urii, nici pentru cei mai oportunişti sau moderaţi. Probabil, această masă de potenţiali votanţi care ajunsese la 35-40% se va sparge între mai mulţi candidaţi, iar unii vor sta acasă. Se va vedea că aceşti susţinători ai lui Călin Georgescu erau, de fapt, destul de diferiţi între ei. Unii erau anti-sistem politic, alţii naţionalişti-protecţionişti, alţii conspiraţionişti anti-ştiinţă şi lunatici, alţii anti-occidentali şi pro-ruşi, unii legionari radicali, alţii nostalgici ai ceauşismului şi comunismului, alţii erau doar nemulţumiţi de oferta partidelor tradiţionale la alegerile de anul trecut etc. Şi nu va mai exista o figură care să-i unească. Partida pro-rusă, anti-europeană şi extremist-naţionalistă a pierdut deja alegerile prezidenţiale. Este posibil să nici nu fie reprezentaţi în turul al doilea.
„Crin Antonescu e clar că nu va fi votat de PSD-ul profund. Dar nu aş exclude să intre în turul al doilea“
Matei Udrea: Elena Lasconi?
Valentin Naumescu: A, nu, nu, nu! Elena Lasconi va intra într-o prăbuşire evidentă, că asta se întâmplă în acest moment în care oamenii şi-au cristalizat deja opţiunile. Şi eu zic că dacă ia 5% va fi un succes pentru doamna. Nu intră în categoria aspiranţilor la turul al doilea şi va fi foarte departe. Deci, cei trei pe care i-am menţionat: Crin Antonescu, Victor Ponta, Simion. Vor mai fi voturile lui Gigi Becali. Nu-mi dau seama cât de multe, dar vor fi, va lua şi el din opţiunea aceasta venind un pic altfel, pentru că toţi aceştia sunt diferiţi. Fiecare vine cu o altă amprentă. Va fi în jur de 10%, aşa încât, practic, se va intra într-o derută. Unii o vor lua pe un drum, aţii o vor lua pe alt drum. Candidatul susţinut de coaliţia de guvernare, deşi e clar că nu va fi votat de PSD-ul profund, să zicem aşa, de poporul PSD-ist, cum se numea pe vremuri…
Matei Udrea: Vorbiţi de Crin Antonescu!
Valentin Naumescu: Da! Nu cred că va fi votat la baza PSD-ului. Şi cu siguranţă, n-am nicio îndoială, va avea mult sub suma celor trei partide! Mult sub jumătate din suma celor trei partide. Dar nu aş exclude să intre în turul al doilea.
Matei Udrea: Foarte interesant. O observaţie aş face. Exact susţinătorii lui Putin şi ai Rusiei invocau duminică seară faptul că în România nu mai e democraţie şi că s-a instaurat dictatura. Şeful Sputnik, de exemplu, striga că gata, s-a terminat, s-a încheiat democraţia în România şi acum e dictatură.
Valentin Naumescu: Era previzibil! Asta era clar. Începuseră deja de la anularea alegerilor.
Matei Udrea: Păi, da, dar dacă îl admiri pe Putin şi admiri ce se întâmplă în Rusia, de ce te-ai plânge că nu mai e democraţie în România? Ar trebui să-ţi placă, pentru că instaurarea dictaturii ar însemna apropierea de Rusia.
Valentin Naumescu: Vai de mine, dar ei nu spun asta! Ei spun că în Rusia este democraţie! Ei spun că au preşedinte ales… N-aţi văzut? Ei spun că e dictatură în Ucraina, că Zelenski nu este ales. Dar susţin că în Rusia este democraţie şi că poporul l-a votat cu 90% pe Vladimir Putin. N-au scrupule să spună asta!
„E clar că asta se gândesc americanii că vor reuşi, decuplarea Moscovei de Beijing, dar în sens invers: atrăgând Rusia, de data aceasta, de partea Statelor Unite. Este o iluzie! Este o naivitate! Rusia şi China nu se vor decupla! Eu cred că se şi distrează ruşii şi chinezii când vorbesc între ei despre eforturile lui Trump de a-i câştiga bunăvoinţa lui Putin“
Matei Udrea: Aş avea şi două întrebări legate de politica externă. Lămuriţi-ne ce vrea Trump, în momentul ăsta, de la Europa şi de la lume! Că nu mai înţelege nimeni nimic.
Valentin Naumescu: În afară de prietenia lui veche cu dictatorul Putin şi în afara faptului că vrea să apropie Statele Unite de Rusia, ceea ce este deja cert, nu mai avem nicio îndoială aici, mă tem că nu are niciun plan, de fapt! S-a vorbit mult de planul de pace pentru Ucraina. Care-i planul de pace? Lumea nu înţelege în ce a constat planul de pace al lui Trump. Acum vedem că încearcă schimbarea lui Zelenski şi forţarea capitulării Ucrainei. Acesta era planul de pace? Acesta nu-i plan de pace, e un plan pentru capitularea Ucrainei. Deci, cel puţin un plan de pace pe Ucraina este clar că nu are. A trecut deja o lună şi jumătate de la preluarea mandatului. În rest, mă tem că nu are nicio viziune foarte închegată cu privire la scară globală. Bun, vorbim de revizionism în sistemul relaţiilor internaţionale, asta este clar, pentru că vine pe acest curent revizionist. Dar mă tem că nu are o viziune foarte coerentă, articulată, asupra a cum ar trebui să arate. Pentru că unele din acţiunile pe care le întreprinde acum sunt incompatibile între ele, sunt paradoxale, sunt divergente. Se apropie de Putin, de Rusia, pare să nu-l intereseze că-şi pierde aliaţii europeni, că transformă ţări care erau tradiţional pro-americane în unele anti-americane. Iar România este unul din aceste cazuri, ţara noastră era, poate, una dintre cele mai pro-americane societăţi din Europa. Aceste ţări riscă să devină acum anti-americane. Ori, asta este una din marile victorii ale lui Putin, de fapt! Dincolo de războiul din Ucraina – care rămâne de văzut cum se va încheia –, dacă finalitatea va fi fractura relaţiilor transatlantice şi transformarea unor societăţi cum ar fi cele de pe flancul estic NATO din pro-americane în anti-americane tocmai din cauza apropierii SUA de Rusia, atunci asta ar fi adevărata mare victorie a lui Putin. Dar de ce spun că nu mi se pare un plan foarte serios? De această strategie, „Reverse Nixon“, se vorbeşte de multă vreme, am scris şi eu de multe ori, era clar că vine strategia asta…
Matei Udrea: Puteţi lămuri publicul despre ce e vorba în strategia „Reverse Nixon“?
Valentin Naumescu: Pe scurt, această strategie a aplicat-o Administraţia Nixon în 1971-72, când Henry Kissinger a făcut vizita secretă de la Beijing. De ce secretă? Pentru că Statele Unite şi Republica Populară Chineză nu aveau relaţii diplomatice la vremea respectivă. A fost trimis Kissinger în aşa-zisa vizită secretă în care s-a întâlnit cu Mao şi au discutat cum va avea loc apropierea Chinei comuniste a lui Mao de Statele Unite. Şi invers. De ce? Pentru că la vremea respectivă inamicul numărul unu al Statelor Unite era Uniunea Sovietică şi scopul era decuplarea Beijingului de Moscova. Şi acum, scopul este acelaşi! E clar că asta se gândesc ei că vor reuşi, decuplarea Moscovei de Beijing, dar în sens invers: atrăgând Rusia, de data aceasta, de partea Statelor Unite. Este o iluzie! Este o naivitate! Rusia şi China nu se vor decupla, pentru că nu suntem în acelaşi context de la începutul anilor ’70, pentru a pune în aplicare strategia „Reverse Nixon“. La vremea respectivă, China şi Uniunea Sovietică aveau relaţii foarte proaste. Fuseseră chiar pe buza războiului…
Matei Udrea: Da, au fost conflicte de frontieră.
Valentin Naumescu: Exact! În anii ’60 au fost la un pas de război! Dar acum au alianţă strategică destul de solidă. Eu cred că se şi distrează ruşii şi chinezii când vorbesc între ei despre eforturile lui Trump de a-i câştiga bunăvoinţa lui Putin. Sigur că Rusia va profita la maxim de toate beneficiile şi oportunităţile pe care i le oferă gratuit Trump, de ruperea relaţiilor transatlantice, de oprirea manevrelor militare NATO în Europa, de decredibilizarea NATO, de oprirea colaborării în domeniul informational, de susţinerea candidaţilor extremişti pro-ruşi în democraţiile care erau pro-americane până mai ieri şi aşa mai departe. Le va folosi pe toate! Dar asta nu înseamnă că Putin şi Rusia vor iubi America. Dimpotrivă! Putin urăşte profund America. Şi este o apropiere conjuncturală dată de o imensă naivitate a guvernării MAGA în raport cu relaţiile internaţionale, ei crezând că aceste schimbări le vor aduce beneficii economice sau de altă natură. Nu le vor aduce beneficii! Se vede deja că la unele măsuri trebuie să renunţe, aşa cum este războiul comercial cu Mexicul. S-a renunţat la tarifele mari, sunt scăderi pe bursele americane, sunt deja plângeri ale companiilor mari americane. Lucrurile nu merg aşa cum îşi imaginau băieţii de la MAGA în campania electorală! Şi mă tem că nu au, de fapt, un plan dincolo de ceea ce am spus până acum, de această dorinţă de apropiere de Rusia care are la bază prietenia şi admiraţia lui Trump pentru Putin, sentimentul că poate avea încredere în Putin, că Rusia va ajuta America să fie mare şi puternică din nou. Este îngrozitoare această naivitate! Ea nu va fi permanentă, nu va fi nesfârşită! Am deplina convingere că America se va trezi la un moment dat. Dar nu ştim când şi nu ştim cât de departe merge înţelegerea între preşedinţii Trump şi Putin. Asta m-ar preocupa pe mine în acest moment!
Matei Udrea: Credeţi că va rezista Europa atacului conjugat dinspre SUA şi Rusia? Sau ar trebui să spun Uniunea Europeană, unii interlocutori mi-au atras atenţia că Uniunea Europeană nu înseamnă Europa.
Valentin Naumescu: Acum, haideţi un pic să clarificăm şi termenii. Nu-i chiar greşit, iar cei care folosim termenul „Europa“ avem în vedere şi faptul că există Marea Britanie acolo, în acest efort de construcţie, să spunem, a unui pol european al apărării şi securităţii europene. Marea Britanie nu este în Uniunea Europeană. Deci, nu e vorba numai de Uniunea Europeană singură. Este şi Marea Britanie. Foarte interesant este că vedem dorinţa Turciei, şi ea membru non-UE al NATO cu forţă militară importantă, de a se alătura acestui pol sau pilon european al NATO care se va constitui. Dacă va rezista Uniunea Europeană politic? Eu cred că da! Cred că va rezista. Am văzut la recentul consiliu că a rămas doar Ungaria lui Orban care a votat împotrivă şi numai pe un punct, adică împotriva trimiterii de ajutor militar pentru Ucraina, nu şi pentru măsurile de consolidare militară europeană. Cred că va rezista pentru că nu e vorba de o ţară importantă a Uniunii Europene. M-aş teme însă mult mai mult dacă s-ar întâmpla ceva rău la alegerile prezidenţiale din Franţa, în 2027! Să nu uităm că peste doi ani Franţa are alegeri prezidenţiale! Eu spre acele alegeri mă uit acum o îngrijorare reală! Marine Le Pen este deocamdată în fruntea opţiunilor electorale ale francezilor. Deocamdată, polul centrist al lui Macron nu a identificat un candidat credibil la alegerile prezidenţiale, care să aibă tracţiune electorală. Iar dacă s-ar întâmpla ceva rău la alegerile prezidenţiale din Franţa, atunci cu adevărat cred că trebuie să ne punem întrebarea pe care mi-aţi spus-o adineauri. Deocamdată, dacă e vorba doar de Ungaria, nu cred că va da peste cap întreaga construcţie europeană. Eventual, se poate izola în continuare, vor fi formule de a ţine deoparte Ungaria. Deci, Europa se va consolida în continuare, mai încet însă decât cred mulţi, mai lent! Nu avem deocamdată un Plan B, trebuie să recunoaştem! Era bine să fie existat acum, în această criză, un Plan B, dar el nu există. Se vorbeşte despre el că ar putea să apară, dar noi nu avem, în acest moment, din păcate – trebuie să fim lucizi şi să admitem – o alternativă la garanţiile de securitate americane prin intermediul NATO. Adică, practic, angajamentul Statelor Unite faţă de Articolul 5 din Tratatul NATO. Nu există! Vedem cât de greu se formează voinţa politică, financiară, militară. Iar discuţia aceasta cu armata europeană sau cu federalizarea europeană este deocamdată o discuţie pur teoretică şi foarte-foarte departe de realizat.
Citeste mai mult AICI
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
