Skip to content
Politică

Profilul viitorului președinte PNL. Cine pacifică partidul? EXCLUSIV

Facebook.com

PNL a cunoscut de-a lungul timpului, conduceri diverse din punct de vedere al profilului liderului, activul de partid uitându-se permanent către un lider puternic, capabil, să ducă PNL acolo unde își doresc cu toții: guvernarea.
Din acest punct de vedere, perioada de referință, rămâne “Epoca Tăriceanu”, acesta fiind de altfel, singurul președinte PNL care a condus un executiv, eminamente liberal. Cu toate acestea pentru foarte mulți dintre vechii lideri, este evident faptul că managementul partidului și al guvernului din aceea perioadă a fost asigurat de o garnizoană de lideri secundari, dar care știau mult mai bine nevoile partidului, decât cel care a ajuns printr-un joc al sorții, premier.

Totuși întruchiparea liderului mesianic pentru liberali rămâne Crin Antonescu, omul de al cărui nume, s-au legat cele mai frumoase vise ale PNL. Incapabil să coordoneze un management de partid eficient și măcinat de obsesia carotării liderilor secundari ai partidului, Crin a murit speranță căci nu a reușit să aducă liberalilor, fotoliul de președinte al României.

Acesta a fost obținut însă de către Klaus Iohannis, produs de import al liberalilor, membrii partidului având o slabă empatie cu cel care urma să devină președintele PNL pentru o scurtă perioadă de timp și mai apoi președintele României.
Experimentele blonde Alina Gheorgiu și Raluca Turcan și-au dovedit și încă își dovedesc fragilitatea și lipsa de consistență . Cele doua doamne ce au ocupat și încă ocupă fotoliul de președinte sunt cu greu recunoscute ca adevărați lideri de către cei care muncesc la talpa partidului.

Starea de fapt

PNL se află acum în fata celei mai importante perioade electorale interne și anume un nou Congres care ar trebui, nu doar să aleagă președintele, dar și o echipa suficient de sudată ca simbol al finalului fuziunii dintre PNL și PDL. Situația PNL din momentul de față nu este comparabila cu niciuna dintre stările în care s-a aflat partidul, în perioada președinților menționați mai sus.

În schimb găsim similitudini izbitoare cu ce trăiau liberalii în perioada 1998-2000: o dreapta fragmentată, un PNL împins către un scor minimal, lideri compromiși de ultimele evenimente politice și aparent, o lipsă de soluții pentru viitor.
Atunci soluția s-a numit Valeriu Stoica, președinte deloc carismatic al PNL, dar cu o viziune și cu o proiecție strategică ce nu doar a salvat partidul de la dispariția de pe scena politică, în urma guvernării CDR, dar a reușit să unească toate formațiunile liberale și de dreapta, sub sigla galben-albastră.

Valeriu Stoica a fost la aceea vreme, omul care a pus mai mult preț pe gândirea inteligentă și strategică a partidului, decât pe propria sa promovare. Capacitatea de a uni formațiunile fragmentate de dreapta sub sigla PNL au făcut din Valeriu Stoica, un nume pe care și azi, liberalii îl rostesc cu respect, chiar dacă acesta a ales la un moment dat să își despartă drumurile de PNL.
De altfel, proiecțiile sale de atunci, precum unirea PNL cu PDL sau accesul în PPE s-au dovedit a fi soluții pe care liberalii le-au îmbrățișat 10 ani mai târziu. În momentul de față PNL se află în aceeași ecuație, în care este sufocat de formațiuni ce “aleargă” pe același culoar ideologic.
În egală măsură lipsa de credibilitate a liderilor fac imposibilă apariția peste noapte a unui conducător mesianic, care prin charisma personală și girând cu propriu său renume să devină locomotiva formațiunii liberale.

Diferența majoră este însă dată de faptul că PNL este partidul care a dat președintele în funcție al României, având astfel un nume suficient de important la care să se raporteze. Marea provocare a liberalilor este tocmai găsirea unei formule perfecte pentru ca construcția de susținere a unei noi candidaturi a președintelui Iohannis să poată fi făcută pe baze solide .
Astfel, liberalii ar trebui din start să elimine din opțiunile lor liderii compromiși, pe cei prea gălăgioși și prea preocupați de propria statură pentru a mai avea timp de reconstrucția partidului.

PNL ar trebui să caute în rândurile sale un nou Valeriu Stoica , un lider al cărui profil să arate potențialul de a pacifica atât taberele interne, cât și de a formula un plan pe termen mediu de unificare a dreptei sub sigla partidului istoric pe care îl reprezintă.
Marea provocare a PNL este în momentul de față abandonul fugii după liderul providențial și structurarea unei soluții de construcție și parteneriat serios și pe termen lung.

Scurt istoric al liderilor PNL după Valeriu Stoica

ERA Tăriceanu
Călin Popescu Tăriceanu a fost cel care a reușit să readucă PNL-ul în prim-planul vieții politice, astfel pentru mai bine de patru ani de zile liberalii au ținut frâiele guvernării. La momentul respectiv, Tăriceanu a fost văzut ca un veritabil lider PNL. Însă cum nimic nu este pentru veșnicie, anul 2014 a reprezentat pentru politician ruperea definitivă de partidul pe care l-a adus în fruntea țării, lucru realizat doar de familia Brătianu.

Revenind la momentul 2014, Tăriceanu a fost inițial dat afară din ședința conducerii PNL, la propunerea liberalilor Mircea Ionescu Quintus și Ludovic Orban, iar delegația Permanentă a PNL a votat în unanimitate de voturi scoaterea lui Tăriceanu din sala de ședințe. După acest episod nefast, Tăriceanu și-a înființat propria formațiune de dreapta, ALDE – o replica/clonă a PNL. Imediat după apariția ALDE, Tăriceanu i-a chemat și pe membrii din PNL, declarând că partidul și-a pierdut din principii și a mai rămas doar numele, partidul devenind “golit de conținut.”
După plecarea din PNL, Tăriceanu nu a părăsit scena politică – au contraire – a candidat la alegerile prezidențiale din 2014, ocupând poziția 13 pe buletinul de vot și s-a bucurat după înființarea ALDE de susținerea PSD.

Deși nu s-a poziționat drept lider mesianic, Călin Popescu Tăriceanu nu a ascuns nici orgoliul și nici vanitatea ce l-au mânat în luptele politice, PSD fiind partidul care a știut să profite din plin de aceste atribute ale liderului ALDE și să taie orice punți înapoi către liberali.

Crin Antonescu- speranța vie a PNL

Crin Antonescu a preluat președinția PNL în 2009 și a fost desemnat de către partid, candidatul la alegerile prezidențiale, când a ocupat locul trei, în urma votului românilor.
În 2012 a preluat funcția de președinte interimar al României, în urma demiterii lui Traian Băsescu, acel moment le-a dat încredere liberalilor în faptul că Antonescu reprezintă un candidat viabil pentru alegerile prezidențiale din 2014, însă lucrurile au luat o turnură neașteptată. Între speranța liberalilor de a-l vedea pe Crin Antonescu președinte și visul politicianului de a deveni primul om în stat, au fost alegerile europarlamentare din 2014, moment ce a însemnat eșafodul politic pentru acesta.

Politicianul își propusese în campania pentru parlamentare să obțină un scor cât mai mare pentru partid, însă lucrurile nu au stat așa cum a dorit, iar PNL a înregistrat un scor doar de 15%. Astfel, după acest rezultat, Crin Antonescu și-a anunțat demisia din funcția partidului și părăsit definitiv scena politică.
Este interesant ce s-a întâmplat după această decizie a liberalului, deoarece în urma Congresului din vară din 2014 al partidului, desemnat pentru șefia PNL a fost Klaus Iohannis, propunerea lui Crin Antonescu pentru fotoliul de premier, în cazul în care ar fi câștigat alegerile prezidențiale.

Astfel, cel pe care l-a sprijinit din punct de vedere politic, a fost cel care l-a trădat, chiar Antonescu arătându-se dezamăgit de această rocadă a PNL-ului. Liberalul declara în 2014 faptul că retragerea sa a fost pregătită de de Ludovic Orban și Teodor Atanasiu, în tandem cu Iohannis. Antonescu a declarat că Iohannis nu era deloc străin de faptul că o să fie numit în fruntea PNL, „Klaus Iohannis nu era luat pe nepregătite, de vreme ce unii oameni deja umblau prin oraș vorbind că nu mai pot traversa că-i prind cetățenii și-i spun să-l pună pe Iohannis și nu pe Antonescu. Klaus Iohannis era în temă cu asta,”potrivit dcnews.ro

Klaus Iohannis- un liberal pe termen scurt, dar câștigător la prezidențiale

Actualul președinte al României a apărut în atenția publicului larg în 2009, când după căderea primului guvern Boc, a fost propunerea PNL și PSD pentru funcția de prim-ministru, însă a fost refuzat de Traian Băsescu. Iohannis nu a uitat eșecul încasat atunci și a acceptat după un timp invitația lui Crin Antonescu de a intra în PNL, cu condiția să devină prim-vicepreședinte.
După demisia lui Antonescu din fruntea PNL, Iohannis și-a anunțat dorința de a candida pentru conducerea partidului, intrând în competiție chiar cu cel care l-a adus în partid.

La alegerile prezidențiale din 2014, Iohannis nu s-a bucurat doar de susținerea PNL, ci și de susținerea PDL-ului, care voia să țină cu dinții de putere. Iohannis a fost și dirijorul fuziunii dintre cele două mari partide de dreapta.
După câștigarea alegerilor prezidențiale, Iohannis a părăsit funcția de președinte al PNL pentru fotoliul de la Cotroceni și a scos-o din joben pe Alina Gorghiu, desemnată de acesta să conducă destinele liberalilor .

• Blonda de la Drept- prima femeie la cârma PNL

Gorghiu a condus noul PNL, obținut în urma fuziunii cu PDL, alături de Vasile Blaga, cei doi trebuind să gestioneze două momente cheie: alegerile locale și alegerile parlamentare din 2016 – momente electorale ce s-au încheiat dramatic pentru PNL.
În timpul conducerii bicefale hotărâtă prin statut, Alina Gorghiu părea că ține mai degrabă frâiele partidului, față de colegul său Vasile Blaga.

Aceasta a fost atacată dur de susținătorii PNL, dar și de membrii ai partidului că a condus PNL-ul spre un drum înfundat. Principalele acuze au fost centrate pe managementul defectuos care a dus la pierderea alegerilor, dar și pe faptul că nu a reușit să ducă la bun sfârșit fuziunea dintre cele două partide, ba chiar, a pus paie pe foc în conflictele interne. Mulți consideră că a prin deciziile luate a decredibilizat PNL-ul, un astfel de moment fiind jonglarea candidaților la alegerile locale .
• Raluca Turcan- Școlita Moscovei

Alegerile parlamentare din 11 decembrie au reprezentat punctul care a determinat umplerea paharului, iar Alina Gorghiu și-a anunțat demisia, în locul ei venind o nouă blondă, Raluca Turcan. Singurul fapt care o face remarcabila este funcția de consilier a lui Theodor Stolojan pe vremea când acesta era președinte al PNL, în rest având un parcurs anost și lipsit de performanțe notabile. Turcan la urmat pe acesta și când s-a înființat PDL-ul și a obținut trei mandate de parlamentar în județul Sibiu.

Raluca Turcan a reprezentat soluția de urgență luată de liberali după demisia Alinei Gorghiu și tot ea este cea care trebuie să se ocupe de organizarea Congresului din vară. Din păcate, pentru președintele interimar, PNL-ul nu a găsit în aceasta vreo soluție salvatoare, cu toate că liberalii îi recunosc buna intenție în depășirea acestei perioade tulbure.

Face PNL rost de un nou Valeriu Stoica?

PNL este în momentul în care ar trebui să își contureze profilul viitorului candidat.
Incontestabil acesta trebuie să fie un vechi liberal, astfel încât să se poată estompa cât mai mult din ADN-ul PDL-ului lui Traian Băsescu. În egală măsură și fără a fi acuzați de misoginism, viitorul președinte trebuie să fie bărbat – experimentele doamnelor tinere și lipsite de experiență fiind eșecuri totale. Poate doar ipoteza în care Mona Muscă și-ar anunța candidatura, ar mai fi luată în calcul o candidatura feminină, de către marea masă a membrilor PNL.

Pentru a pune capăt frământărilor interne și luptelor intestine Președintele PNL trebuie să aibă capacitatea de a pacifica, de a fi unificatorul liberalilor și cel care pune capăt procesului dureros de fuziune a PNL și PDL. Un liberal cu experiență, care a condus la vremuri bune, dar și în vremuri tulburi filiale PNL, un om care poate demonstra că știe să depășească obstacolele opoziției.

De asemenea, pentru a rămâne consecvent propriului cod al onoarei, PNL trebuie să îl găsească pe acela care este departe de suspiciuni legate de respectarea legii. Altfel, sacrificiul unor oameni competenți și extrem de iubiți în rândul liberalilor, precum și îndepărtarea acestora din funcțiile de conducere ale partidului pare să fie în zadar.
PNL poate învăța din propria sa istorie, dacă este dispus să o facă. Întrebarea fundamentală este însă legată de abilitatea liberalilor de a alege o soluție pragmatică pentru partid, ultimii ani arătând că liberalii au o impresionantă capacitate auto-distructivă, fapt care a lăsat întreg jocul politic în mâna PSD.

Astfel, PNL nu trebuie să găsească un lider mesianic, ci mai degrabă un constructor al partidului.

1 comentariu la “Profilul viitorului președinte PNL. Cine pacifică partidul? EXCLUSIV

  1. Cel care a scos PNL-ul din ruina ,l-a ridicat din cenusa ,l-a disciplinat singura data dupa 1989, a fost TEODOR STOLOJAN .A renuntat la partid si la lupta ,datorita masinatiunilor facute de TRAIAN BASESCU ! Restul comentariilor nu sunt decat „gargara ” !

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *