Skip to content
Politică Video

Proiectele Cristinei Pocora pentru Sectorul 3. Cum îl poate învinge pe Robert Negoiță EXCLUSIV (VIDEO)

Cristina Pocora (care candidează din partea PNL pentru Primăria Sectorului 3) a fost prezentă, vineri, la interviurile video PSnews.ro.

Deputatul PNL şi-a prezentat proiectele pentru Sectorul 3 şi a explicat cum îl poate învinge pe principalul contracandidat, PSD-istul Robert Negoiță.

De asemenea, Pocora a dezvăluit principala problemă a Sectorului 3 şi soluţia pe care ea o va aduce, în calitate de primar al zonei.

Totodată, candidatul Partidului Naţional Liberal a făcut un scurt bilanţ al mandatului de primar pe care l-a avut până acum Negoiţă.

Cristina Negrilă: Ce v-a determinat să candidați și care sunt, concret, proiectele dumneavoastră petru Sectorul 3 al Capitalei și care ar fi, în momentul de față, principala problemă cu care se confruntă locuitrii acestui Sector?

Cristina Pocora: Intenția mea de a candida la alegerile locale din acest an era de mai mult timp și ea a fost exprimată în partid. Colegii mei o cunoșteau. Mi-am dorit să mă implic în alegerile locale pentru că, Executivul, fie el și administrația, că atunci când ești primar vezi foarte clar rodul muncii tale și-o vezi imediat. Adică, dom’le, vezi că e nevoie de o creșă aici, e nvoie de un program de afterschool sau e nevoie să faci o parcare, ai toate instrumentele ca într-un timp scurt, s-o rezolvi. Și la sfârșit, te uiți și spui: “da, uite, am făcut creșa asta”, “da, uite, am făcut parcarea asta”, “da, am ridicat spitalul acesta” – se văd lucruri concrete. Spre deosebire de Parlament unde, iată, trebuie să te lupți mut pentru o lege, până am trecut legea cu dublarea alocației, au trecut ani, până am trecut indemnizația pentru creșterea copilului, lege care intră în vigoare acum, la 1 iulie, de asemenea a trecut o bună bucată de vreme. Pe când, atunci când ești la Primărie, pot să fac lucruri concrete și poți să exporți binele ăsta pe care l-am făcut în Parlament, la nivelul administrației Sectorului 3. Lucruri concrete. Acesta a fost argumentul pentru care am zis: da, candidez! Da, candidez în București, la Sectorul 3, pentru că e o echipă de oameni tineri, ei au venit cu propunerea și imediat am identificat lucruri de care e nevoie în București și Sectorul 3 și lucruri care, din păcate, nu au fost făcute, deși au fost promise și deși au existat, practic, toate premisele pentru a fi făcute. Și acum, întorcându-mă la întrebarea dv. cu proiectele. Păi, de exemplu, a fost promis un spital. Și nu a fost făcut, deși existau toate datele, cum s-ar spune, toate premisele să se ridice acest spital. Ridicarea unui spital nou-nouț, un spital de urgențe, generalist, în Sectorul 3, este o necesitate pentru București, pentru Sectorul și, mai ales, în contextul discuției foarte actuale din spațiul public.  Pentru că avem nevoie să mergem la doctori, să ne vindecăm de ceea ce suferim, nu să ieșim mai bolnavi decât am intrat. Și vă spuneam că se putea face de multă vreme acest spital pentru că – din 2007, există studiu de fezabilitate și proiect. De asemenea, există 7, 23 de hectare pe care le are Primăria Sectorului 3, pe care s-au făcut acest studiu de fezabilitate. În Sectorul 3, există terenul, deci, pentru a se face acest spital. Acum aud că acest teren ar fi dat, cumva, la autoritatea pentru restituirea proprietății. Eventual, să fie dat la cei care au revendicat terenuri și să se piardă, deci există riscul să se piardă acest proiet cu spitalul. Așadar, avem studiul, avem terenul, domnul Robert Negoiță, bun prieten cu domnul Bănicioiu ar fi putut, în acei ani de mandat ai guvernării Ponta (și cu domnul Ponta, nu mai vorbesc) în mandatul domnului Ponta și în mandatul domnului Bănicioiu ar fi putut să obțină și banii pentru ridicarea acestui spital. Dar nu l-a interesat. Prin urmare, dacă avem toate aceste lucruri, printr-un parteneriat cu Primăria Generală a Capitalei și am vorbit foarte clar și deschis cu Cătălin Predoiu pe acest subiect și ne-a zis: “Categoric, este un proiect de susținut”. Este un proiect care, și el ca primar general, îl preia pentru că, să ridic un spital în Sectorul 3 poți să o faci, fiecare instituție cu atribuțiile ei. Primăria Sectorul 3 are rolul ei, Primăria Generală are rolul ei, Ministerul Sănătății, roul lui. Împreună, aceste instituții pot ridica în următorii doi ani un spital cu peste 400 de paturi, un spital multidisciplinar, de la maternitate, la obstetrică, ginecologie, la oncologie, la majoritatea specializărilor medico-chirugicale. Dar chiar și cu o aripă externlizată, am vorbit de geriatrie, pentru a acoperi nevoile sociale. Deci se pot face lucruri. Și chiar astăzi, într-o conferință de presă, am solicitat ministrului Sănătății să facă toate demersurile, pentru că de pe acum vorbim, ca în bugetul pe anul 2017, să intre bugetare pentru acest spital din București și din Sectorul 3. De fapt, făcut pe raza Sectorului 3. Ăsta este un proiect important. De aceea am și insistat să îl detaliez, pentru că este vital. Că ești tânăr, că ești copil, că ești viitoare mamă, că ești vârstnic, oricine are nevoie, mai devreme sau mai târziu, are o problemă la spital. Și ajunge la spital. Vreau să mergem la spital să ne tratăm, nu să ieșim mai bolnavi decât am intrat. Un alt proiect important, și este tot un proiect mare, pentru că eu sunt conștientă că trebuie să întreținem spațiile verzi, trebuie să amenajăm parcări, trebuie să continăm reabilitarea blocurilor, și voi face acest lucru. Toate aceste blocuri trebuie anvelopate, finalizată anveloparea, trebuie să ne asigurăm, însă, că lucrările sunt făcute de calitate. Și că blocurile intră în ordinea depunerii cererilor. Toate aceste proiecte trebuie continuate, dar pe lângă aceste proiecte, curente, cum le spun eu, ai nevoie de niște proiete mari de dezvoltare. Spitalul e unul, celălalt este rearea de locuri de muncă. Pentru că l-am auzit și pe actualul primar, Robert Negoiță, vorbind (când vorbește el singur în emisiune, când nu vrea să vină în dezbateri): „da, suntem totuși un sector cu un buget sărac”. Păi, da, pentru că nu ai făcut nimic să atragi investiții și să creezi locuri de muncă. L-am auzit pe același Robert Negoiță, spunând: „dar totuși am creat locuri de muncă, am creat locuri de muncă la anvelopările blocurilor”. Păi, astea nu sunt locuri de muncă create. Astea sunt niște munci sezoniere, niște oameni angajați pe maximum două-trei luni cât durează anveloparea, și nu e obligatoriu ca acei să fie din Sectorul 3 sau chiar din București, deci astea nu sunt locuri de muncă create. Eu când vorbesc despre crearea locurilor de muncă, vorbesc de valorificarea unei suprafețe cu un mare potențial. Și anume, zona Faur-Republica. Acolo Primăria are (a cumpărat) 14 hectare care sunt ale ei, plus, mai există încă la executor o suprafață însemnată, plus, mai există la persoane private o suprafață însemnată. În total, pe toată platforma, undeva la- de hectare, care, dacă vă duceți în momentul de față găsiți hectare de moloz, de hale de fier vechi, de buruieni. Asta înseamnă acum fosta glorie Faur-Republica. Or, noi trebuie să valorificăm acest potențial, mai ales că, iată că ne lăudăm, cum se laudă Negoiță, că avem un buget sărac la Sectorul 3. Acolo trebuie făcut urgent un pact industrial. Am văzut intențiile lui Robert Neoiță, că vrea să facă zonă rezidențială, cu nu-știu-ce-complex, cu nu-știu-ce zonă sportivă, de agrement. Nu, dom’le, acolo avem foarte clar toată infrastructura și putem crea parc industrial, laborar de dezvoltare a bussiness-urilor, un suport pentru tineri, un suport pentru investitori, și crearea de locuri de muncă, pentru că lucrurile astea ne ajută la dezvoltare. Există o mică problemă acolo și trebuie să fiu corectă și să o subliniez. Pe acel teren există Hala Laminor, care este un monument de clasă A. Monument de patrimoniu. Din punctul meu de vedere, și asta este o altă solicitare pe care o fac către ministrul Culturii: acel monument, de clasa A, Hala Laminor, trebuie declasat parțial, în așa fel încât, să recondiționăm și să întreținem și să valorificăm, să punem în valoare, elementul de patrimoniu, acea fațadă, acestea trebuie să le conservăm, dar toată zona să poată să fie, în rest, integrată și utilizată așa cum vă spuneam, pentru un parc industrial. În momentul de față, ministerul Culturii nu se îngrijește absolut deloc de monumentul de patrimoniu, Hala este dărâmată,e ste acoperișul căzut, este ruginită, este luat fierul vechi de acolo, este un pericol pentru cei care intră acolo, acolo nu se vede că ar exista un monument de patrimoniu, încă câțiva ani și monumentul de patrimoniu dispare, se risipește și nu-i păcat să piedem timp și investiții pe acele 45 de hectare? Că nu poți să te dezvolți într-un anumit perimetru de un monument de patrimoniu, nu pot săacționezi în acel perimetru. Prin urmare, îi cer foarte clar ministrului Culturii să vină acolo, chiar fac o invitație expresă către domnul ministru: Veniți pe platforma Faur-Republica, la Hala Laminor, să vedeți cum arată monumentul de patrimoniu de categoria A. Haideți împreună să declasăm parțial, să valorificăm ceea ce este acolo de patrimoniu și, în rest, să dezvoltăm zona în așa fel încât să creăm un parc industrial și să creăm locuri de muncă. Acesta este al doilea proiect major pe care îl am. Un alt lucru la care țin foarte mult sunt creșele. Sunt creșele pentru că este un Sector în care avem o populație feminină ridicată, ave multe familii tinere, o natalitate bună, și atunci trebuie să susținem în mod real familia. Sigur, eu am făcut un pas în Parlament, spre susținerea familiei, prin această lege care vine cu concediu pentru creșterea copilului de doi ani, creșterea indemnizației pentru creșterea copilului, lege care este în vigoare de la 1 iulie și acum sunt în dezbatere normele metodologice puse de minister pe site. Dar, trebuie trecut la lucruri concrete. Și-atunci, eu când mă duc dimineața cu copilul la creșă, să nu traversez tot Sectorul sau tot Bucureștiul să-l duc la o creșă, să am posibilitatea, să am dezvoltate creșe de tip rezidențial, creșe relativ micuțe, dar cât mai multe în Sector, în așa fel încât, ori să am lângă casă creșa, ori să am lângă locul de muncă și să nu-mi pierd 20 de minute, jumătate de oră, până las copilul la creșă și după aceea, când îl iau. Creșe cu program prelungit. Program de afterschool. Este o realitate. Suntem oameni moderni, suntem oameni de carieră, ținem să fim la serviciu, să ne urmăm planul de carieră, și-atunci trebuie să știm că sunt în siguranță copiii noștri. Și un sistem de afterschool, susținut de Primărie este un sistem în care eu chiar cred că s-ar putea face lucrui grozave și pentru susținerea familiei și pentru susținerea părinților și pentru dezvoltarea copiilor. Asta ca să punctez trei lucruri majore în care cred că am putea să vorbim până epuizăm timpul alocat emisiunii.

Cristina Negrilă: Actualul primar al Sectorului 3, Robert Negoiţă, este, în acest moment, lider în sondaje pentru câştigarea unui alt mandat. Cum este să te baţi cu un primar pe care toată lumea îl dă câştigător din start şi care este strategia dumneavoastră? Ce credeţi că puteţi să aduceţi în plus, astfel încât să-i convingeţi pe locuitorii Sectorului 3 să vă voteze în 5 iunie?

Cristina Pocora: E impropriu spus că mă bat, pentru că nu a existat nici măcar o confruntare, nici măcar o discuţie faţă-n faţă pe proiecte. Avem doar atacurile lui mincinoase prin interpuşi, absenţa lui – în timpul săptămânii, lumea spune că nici n-ar fi în ţară (vine aşa, din când în când). Ba mai mult: nici nu l-am întâlnit pe stradă, propriu-zis, însă am văzut că Primăria (ca instituţie, ca bani publici) e foarte activă în acţiuni, în perioada asta. Robert Negoiţă confundă şi amestecă statutul lui de primar în funcţie cu acela de candidat şi foloseşte instituţia, fondurile Primăriei, oameni ai Primăriei ca să facă diferite întâlniri, care au şi, bineînţeles, scopul electoral. Aceasta este maniera în care – iată – alege candidatul PSD-ului să se prezinte în această campanie. Pe de altă parte, eu chiar cred că oamenii s-au săturat de astfel de mizerii, de astfel de abordări, de lipsă de seriozitate şi merg pe o campanie pozitivă. Merg şi discut cu oamenii şi le spun: uite, eu vreau să fac un spital, eu vreau să fac locuri de muncă, eu vreau să finalizez lucrări de calitate (anveloparea blocurilor). Chiar vorbeam cu cetăţenii – au venit mai multe persoane în vârstă şi mi-au zis: „Doamnă, trebuie să amenajaţi, în staţiile de autobuz şi de tramvai (staţiile RATB), băncuţe şi copertine. Pentru că noi avem nevoie de acest lucru”. Mi se pare perfect corect şi adevărat. De asemenea, din punctul meu de vedere, trebuie, pentru a decongestiona traficul, trebuie valorificate transportul în comun şi, mai ales, metroul (care, în Sectorul 3, există), dar trebuie cumva găsite spaţii de a amenaja parcări în zonele staţiilor de metrou, în aşa fel încât toţi avem tendinţa asta: când plouă, când e zăpadă, când suntem pe fugă, luăm repede maşina. Dar ştim că trebuie să traversăm tot Bucureştiul sau să mergem mult, e trafic, întârziem. Nu-i mai bine: poate plecăm din faţa blocului cu maşina, mergem puţin, o parcăm la metrou în Sectorul 3 şi apoi plecăm cu metroul şi ajungem la destinaţie? N-ar fi mai uşor? Cred că ar fi mai uşor şi traficul ar fi mult mai liber. Dar aş vrea să punctez un element extrem de important, din punctul meu  de vedere, care mă diferenţiază foarte mult de contracandidatul meu de la PSD, ca abordare: dumnealui se ascunde, dumnealui… Chiar îmi povestea cineva că, până ajungi la o audienţă la primar, se schimbă primarul acesta, adică o să treacă alegerile – doar aşa o să ajungă şi ei la audienţă, că le-am garantat că uşa mea va fi întotdeauna deschisă. E vorba de transparenţă şi de relaţia cu cetăţeanul. Eu chiar cred că nu poţi să faci administraţie publică, stând în birou, în primărie, cu uşa închisă. Chiar cred că funcţionarii din Primărie trebuie să fie oameni speciali, care au o aplecare spre relaţia cu publicul, spre discuţii cu oamenii, care empatizează. Adică cine nu se simte pregătit – din punctul meu de vedere – să aibă o astfel de atitudine poate să aibă un alt loc de muncă, dar nu în relaţia cu cetăţeanul. Cred că lucrurile în Primărie trebuie să se mişte cel puţin cu viteza legală – şi mă refer aici la avize şi autorizaţii pe care trebuie să le dea Primăria. Mi-au spus oameni care intenţionau şi intenţionează să investească şi au spus: „Domn’e, dar până obţii un aviz sau o hârtie de la Primărie, durează luni de zile”. Or, nu: sunt nişte termene legale care trebuie respectate. Deci această relaţie cu cetăţeanul şi această deschidere pentru mine este foarte importantă. Apoi, transparenţa în cheltuirea banului public: din punctul meu de vedere, multe lucrări (cel puţin pe cartiere) trebuie să se facă cu consultarea locuitorilor din acel perimetru, pentru că, dacă tu hotărăşti să amenajezi un părculeţ sau să pui bănci sau să pui un copac sau să faci o parcare, influenţezi acel cartier. Trebuie să-i întrebi pe oameni: „Domn’e, sunteţi de acord? Este asta o necesitate? Nu este? Cheltuim banii sau…?” Asta înseamnă consultare. Şi apoi orice contract închei, păi la la 24 de ore el trebuie să fie pe site-ul Primăriei. Să fie cunoscut de toată lumea şi toată lumea să ştie exact pe ce s-au cheltuit banii lor. Deci transparenţă, consultare şi pilele şi relaţiile, din punctul meu de vedere, nu trebuie să mai fie un atribut de care să ai nevoie atunci când vii la Primărie. Nu; oameni profesionişti, care să lucreze pentru cetăţeni. Astea sunt lucruri pe care eu pun mare accent şi ele nu sunt un punct în programul meu, ci sunt un mod de lucru de la care toate celelalte pornesc. Este maniera în care eu cred că trebuie făcută administraţia.

Cristina Negrilă: Şi totuşi, e foarte greu să critici pe cineva care pare că face lucruri. Care e temeinicia lucrurilor făcute de administraţia lui Robert Negoiţă? Sunt făcute de mântuială sau sunt lucruri care vor dura în timp?

Cristina Pocora: Chiar am primit astăzi pe mailul pe care îl am un filmuleţ de la un domn (şi o să pun pe Facebook), unde scrie foarte bine cum se întâmplă cu anveloparea blocurilor, ce treabă de mântuială e făcută acolo, că deh! e campanie electorală şi trebuie să taie cât mai multe panglici. Ba mai mult: sunt mulţi oameni păcăliţi, cărora li s-au pus schelele şi stau cu schelele de 6-7-9 luni. Nu mai vorbesc de cei care păzesc lucrările şi ce-i pe-acolo şi multe, multe reproşuri. S-au anvelopat un număr de blocuri. Foarte bine! Era un lucru care trebuia făcut, e un lucru câştigat, cu care sunt perfect de acord. Dar trebuie văzut dacă lucrările au fost de calitate, trebuie văzută selecţia blocurilor… Pentru că mulţi oameni mi-au spus: „Domn’e, eu am cererea de nu ştiu când, dar văd alt bloc”. Şi am auzit tot felul de discuţii. Dar nu trebuie să faci discriminare între oameni. Deci asta e chestiunea cu anveloparea blocurilor. Eu o spun foarte clar: toate blocurile care au cereri trebuie să fie anvelopate, este un lucru normal, fonduri europene pentru acest fapt sunt şi atunci o voi face. Apoi, un alt lucru: spaţiile verzi: bune şi frumoase, dar cam scumpe. Cam mult prea scumpe. Ba mai mult: risipă şi bătaie de joc. Pentru că vedem, toată lumea vede în sector cum săracii copaci sunt bine betonaţi. Totul e betonat în Sectorul 3. E beton. Chiar la un moment dat glumeam – spuneam: „primarul-beton”. Acei copaci n-o să aibă o viaţă prea lungă şi fericită. Şi atunci te întrebi: de ce am cheltuit banii mei şi de ce am betonat copacii şi spaţiile verzi? Spaţiile verzi – ştiţi că exist norme europene care spun: în orice amenajare de spaţiu verde, aleile şi amenajările sunt undeva la 10%. Restul – spaţiu verde. Ei: dacă vă uitaţi la noi, e puţin cam inversat acest raport, adică spaţiile verzi sunt mai mult betoane, cu puţin spaţiu verde. Din punctul meu de vedere, ceea ce este făcut pe banii oamenilor trebuie continuat şi întreţinut, dar trebuie încetat cu aberaţiile de genul celor pe care le-am menţionat. Nu s-a întâmplat, cum spuneam, nu există acest spital (deşi a fost promis), nu există parcări. Păi, parcările… Se laudă domnul Negoiţă că a făcut parcări. Nu – domnul Negoiţă a desenat nişte parcări, adică le-a trasat. Problema e (şi sunt multe astfel de străduţe, c-am circulat pe străduţe): ai bordură înaltă la trotuar, ai maşina parcată acolo (strada, practic, îngustată), ai stradă, ai maşină, iar bordură înaltă! Sunt unele străduţe atât de îngustate, încât – Doamne, fereşte! – nu poate să-ţi intre pe-acolo o maşină de Pompieri. Ba mai mult: dacă eşti un părinte cu căruciorul şi nu încapi între gărduţ sau gardul viu şi maşină, trebuie să sari cumva bordura aia cu căruciorul. Adică bordurile astea chiar nu le-nţeleg! Chiar n-au niciun fel de raţiune. Sunt foarte înalte, mai sunt şi vopsite în roşu şi, când plouă, curg râuri roşii prin sector. Adică o risipă a banului public. Şi nu fac asta de dragul criticii – chiar sunt lucruri pe care oamenii mi le-au evidenţiat şi mai mult şi pe acelea vi le-am punctat.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *