Skip to content
" "
Opinii & Analize

Protejarea drepturilor minorităților, o rațiune de stat pentru România

" "

De o bună perioadă de timp, asistăm la o creștere nefirească a intensității cu care este ridicată în spațiul public problema drepturilor minorităților. Spun nefirească pentru că fenomenul nu este provocat de eventuale deteriorări bruște ale sistemului nostru de protejare a drepturilor minorităților etnice, unul dintre cele mai avansate din Uniunea Europeană. Putem intui mai multe cauze ale acestei agitații.

Una dintre ele este politica agresivă a Ungariei, marcată în ultimii ani atât de intervenționism în afacerile interne ale țărilor vecine, cât și de o retorică retrogradă care amintește de discursurile încărcate de ură ale unor policieni din perioada interbelică sau de abordările arogante ale clasei politice maghiare de la finalul secolului XIX și începutul secolului XX. Altă cauză ar putea fi ralierea completă a UDMR la acest curent și transformarea Uniunii într-o simplă organizație internă a FIDESZ. Fenomen ampificat probabil și de faptul că Uniunea nu a mai fost participant direct la guvernare, prin urmare întreaga sa energie a fost absorbită de proiectele provocatoare ale regimului de la Budapesta. Nu pot să nu remarc aici ironia tristă a faptului că o formațiune politică atât de respectată în România anii `90 și 2000, care și-a făcut din autonomie port-drapelul său identitar, și-a pierdut complet tocmai propria autonomie; autonomia față de Budapesta. Constatările amare ale lui Marko Bela, fostul lider al Uniunii, sunt mai mult decât relevante în acest sens: ”Trebuie să fim o comunitate de sine stătătoare, dacă vreți. Și în direcția Budapestei și, bineînțeles, în ceea ce privește relațiile minoritate-majoritate în România (…) Eu nu am acceptat încercările unor partide din București de a ne subordona. (…) În direcția Budapestei, la fel. A trebuit să clarificăm acest lucru, că așteptăm susținere, așteptăm sprijin, sfaturi și idei, dar nu indicații (…) În UDMR se face un fel de campanie privind participarea maghiarilor la alegerile din Ungaria, inclusiv la solicitarea celor de la Budapesta de a avea o participare cât mai mare la vot. E ok, e legal, e în ordine, dar, după părerea mea, nu acesta este scopul nostru (…) după părerea mea, maghiarii din România trebuie să voteze în primul rând pentru Parlamentul României, trebuie să încerce să se implice în viața politică din România.” [1]

" "

Evident, nu putem exclude nici unele cauze obiective legate, de exemplu, de dezvoltarea economică inegală a unor regiuni locuite etnicii maghiari, situație pe care statul român are obligația să o îndrepte pentru a nu mai oferi argumente facile agitatorilor care abia așteaptă să justifice intervenționismul Budapestei în județele Harghita și Covansa prin abandonul Bucureștiului.

În acest context, centenarul Tratatului de la Trianon a adăugat destul de mult combustibil emoțional care a fost aprins, din păcate, tocmai de liderul-superm la Ungariei, premierul Viktor Orban care s-a lansat recent într-un delir discursiv ce amintește de extremiștii de toate naționalitățile ai perioadei interbelice: ”Vom îzbândi. Vom face mare Bazinul Carpatic. Vestul ne-a violat granițele…. Vom fi prezenţi la înmormântarea celor care au vrut să ne bage pe noi în mormânt.”

Mi se pare bsolut îngrozitor discursul extremist al lui Viktor Orbán, demn de un politician medieval rătăcit in secolul XXI. Am sperat că la mijloc a fost o greșeală de traducere, pentru ca altfel, chiar e de neînțeles. Nicio eroare însă. Discursul lui Orbán nu e doar antieuropean, ci exprima un dispreț profund fata de umanitate. Cum poti sa spui așa ceva și apoi sa pretinzi ca ești parte a lumii civilizate? Nu cred că maghiarii, oamenii de bun simț, din Ungaria, din România, Slovacia, Serbia, Ucraina, din Europa sau din SUA, pot rezona la asemenea enormități.  Primul meu instinct a fost sa ignor asemenea discursuri provocatoare, încărcate de otravă. Dar de la un punct, cred ca ignorarea lor nu face decât sa încurajeze impostura si să permită răspândirea răului. E bine să cunoaștem cu toții derapajele retorice, pentru a putea reacționa cu înțelepciune și a le combate la timp. Chiar dacă Viktor Orbán nu are forță, este izolat în Europa și doar țipă neputincios în pustiu, putem și trebuie să răspundem urletelor sale războinice cu un scut solid al păcii. Și să o facem împreuna, maghiari, români, europeni deopotrivă, toți cei care gândesc ca în secolul XXI nu au ce caută monștrii din secolul XIX,

Poate că acum, în al doisprezecelea ceas, UDMR va înțelege imensul deserviciu pe care și-l face sieși ca organizație politică și comunității maghiare din România în ansamblu, prin transformarea sa într-o simplă anexa a lui Viktor Orbán și a ideilor sale profund anti-democratice. Riscurile sunt mari și au fost relevate inclusiv de nefericitul incident din Ditrău, unde o comunitate maghiară de oameni așezați, dar conectată exclusiv la propaganda oficială a regimului de la Budapesta care cultivă masiv ura față de străini și imigranți, a ajuns să se ia la trântă cu trei nefericiți srilankezi angajați la o brutărie locală. Nu e rolul meu său dau lecții UDMR. Au în rândul lor suficienți oameni inteligenți și cu simțul măsurii. Sunt însă de părere că legitimitatea Uniunii e zdruncinată puternic și va fi făcută franjuri dacă, în loc să revină la rolul său firesc de organizație de sine stătătoare, implicată activ în guvernarea treburilor publice din România și care promovează prin dialog drepturile minoritățiilor, va continua să se afunde în mocirla anti-europeană, iliberală a regimului de la Budapesta care cultivă doar iritare și ostilitate în toate statele vecine Ungariei.

În acest context, e cu atât mai important pentru Romania sa protejeze drepturile minorităților și sa ofere o lecție de civilizatie politica lui Viktor Orban și cămărilei sale care fac atât de mult rău cooperării, bunei înțelegeri dintre popoarele Europei Centrale și de Est și culmea, comunităților maghiare în ansamblu.  Țara noastră are în acest moment un sistem modern de protejare a minorităților, dar care care trebuie păstrat și întărit. Este o obligație istorică și morala a națiunii noastre, precum și o rațiune de stat pentru România. Buna conviețuire cu naționalitățile de pe teritoriul nostru este, înainte de toate, și o garanție a prosperității. În plus, România are șansa de a genera un model pozitiv, prin contrast cu politica retrogradă a liderilor de azi ai Ungariei, ca o națiune generoasă și un stat modern, perfect adaptat secolului XXI în care naționalismul de grotă trebuie să rămână  doar o curiozitate a istoriei. Datele din sondajele de opinie realizate de INSCOP Research susțin o asemenea abordare în condițiile în care cam 90% dintre respondenți se declară mândri că sunt români, aceași 80% și 90% din populația țării având, simultan, o atitudine progresistă și considerând că România trebuie să protejeze drepturile minorităților de pe teritoriul său. Rețeta mândriei naționale și a respectului față de drepturile minorităților este în mijlocul nostru, o găsim în echilibrul și bunul simț evidente în gândirea imensei majorități tăcute a locuitorilor aceste țări. Prin urmare, să trăim liberi, în pace, împreuna și să respingem ferm extremiștii de toate culorile care răspândesc astăzi veninul conflictului.

P.S.

Tratatul de la Trianon este un reper istoric pentru multe națiuni. A pus capat ideii nerealiste, cu irizații rasiste în care maghiarii ar fi trebuit să fie națiunea conducătoare, aflată deasupra unor națiuni considerate inferioare, a unei Ungarii istorice în care majoritatea populației era nemaghiară. Pe de altă parte, Tratatul de la Trianon a dus la nașterea multor state central și est europene care au pe teritoriul lor importante minorități maghiare. Revenirea la situația de dinainte de Trianon este o utopie pentru ca ne-am întoarce la epoca inegalității formale și informale dintre națiuni. Sigur că orice națiune are dreptul să fie nostalgică după o epocă din trecut. Însă prietenii și vecinii noștri maghiari pot să înțeleagă, la rândul lor, că acea perioadă de glorie a fost întemeiată pe nefiricirea prea multor alte națiuni, români, cehi, slovaci, polonezi, sârbi, corați, majoritare împreună, dar prizoniere într-un stat multietnic impus cu forța. Tocmai de aceea, pentru a fi perene, realitățile de după Trianon trebuie sa mențină, astăzi și în viitor, obligația statelor succesoare de a proteja și consolida drepturile minorităților de pe teritoriile lor.

Remus Ioan Ștefureac, este politolog, coordonator al think-tankului STRATEGIC Thinking Group (www.strategicthinking.ro) și director al companiei de cercetare a opiniei publice INSCOP Research (www.inscop.ro). Anterior, a activat în diplomație. A publicat articole în jurnale din România și din străinătate, precum și sute de analize și editoriale pe teme politice și sociale.

[1] Interviu Marko Bella – Markó Béla: ”Nu sunt de acord ca noi, UDMR, să facem campanie pentru alegerile din Ungaria” , acordat PressOne, 18/02/2018

" "

3 comentarii la “Protejarea drepturilor minorităților, o rațiune de stat pentru România

  1. Foarte adevărat. Dar fi va ignorată de către UDMR și această opinie motivată de o foarte bună cunoaștere a realității.

    Plecarea lui Markó a însemnat și dispariția Transilvanismului ca principală idee călăuzitoare a existenței UDMR.

  2. Banii udmr-ului vin de la Budapesta si…Bucuresti prin HG in fiecare an. Despre ce independența vorbea Marko Bela? Noi ne plătim trădătorii. Vezi art. 394 C. penal si Constitutia Romaniei art. 54 si 55. In rest mai lucrează la limba română.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *