Skip to content
Politică

Protest masiv la Istanbul. Erdogan, contestat de opoziția turcă și de Austria EXCLUSIV

Telegrafonline.ro

Câteva sute de mii de oameni au ieșit în stradă la Istanbul, duminică, pentru a protesta împotriva politicilor de restricționare a libertăților civile din Turcia, puse în practică după tentativa de lovitură de stat din 2016. Noul val de mitinguri de protest reunește cei mai mulți protestatari din 2014 încoace, atunci când actualul președinte Recep Tayyp Erdogan a fost contestat în parcul Gezi din Istanbul, cel mai mare oraș al Turciei.

Protestatarii l-au acuzat pe președintele turc, Recep Tayyp Erdogan, de instaurarea dictaturii. Mulțimea a fost scoasă în stradă de principalul partid de opoziție, în urma arestării unui parlamentar.

Unii dintre manifestanții care au luat parte la mitingul de duminică se află la finalul unui marș de trei săptămâni prin toate capitalele de provincii ale Republicii Turce de pe traseul Ankara (capitala țării) – Istanbul (cel mai mare oraș). ”Marșul pentru Justiție” s-a întins pe 450 de kilometri. Mișcarea de protest a luat amploare după ce opoziția a contestat rezultatul referendumului din aprilie, care i-a oferit puteri sporite președintelui Erdogan, conform Digi24.

Președintele Turciei devine rapid un indezirabil în Europa, ceea ce-l va face și mai radical în Turcia

Liderul de la Ankara i-a acuzat pe manifestanţii din opoziție că susţin terorismul şi că incită la ură împotriva statului de drept, aflându-se în Istanbul duminică. El nu a comunicat în mod direct cu contestatarii săi, fiind la o întâlnire cu secretarul de stat al SUA, Rex Tillerson, în timpul manifestației de protest.

Acuzațiile președintelui turc fac parte din retorica vânătorii de vrăjitoare pe care regimul Erdogan le-a pus în practică după ce un grup de militari a încercat să dea o lovitură de stat, pe 15 iulie 2016. Peste 50.000 de oameni, atât militari cât și profesori și reprezentanți ai altor profesii fuseseră concediați, mulți dintre aceștia fiind arestați pentru că ar fi susținut puciul în spatele căruia ar fi stat, conform versiunii oficiale a guvernului de la Ankara, controversatul cleric turc Fethullah Gulen, refugiat în SUA.

Pe lângă necesitatea de a face față valului de proteste din țară, oficialii de la Ankara sunt puși în fața unei dileme, fiind nevoiți să dea un răspuns frecventelor interdicții de transport la adresa reprezentanților Guvernului turc. Luni, 10 iulie, Austria i-a interzis ministrului economiei din Turcia accesul pe teritoriul ei, acesta fiind invitat la o întâlnire cu diaspora turcă din această țară, conform sursei citate.

Austria devine astfel a treia țară din Uniunea Europeană, după Olanda și Germania, care impune interdicții de circulație membrilor guvernului de la Ankara.

În cazul în care Ankara și Berlinul vor perpetua politica de confruntare dintre Turcia și țările Uniunii Europene, efectul ar putea fi invers față de ceea ce-și doresc să obțină atât reprezentanții forțelor de opoziție și ai grupurilor pentru apărarea drepturilor omului de la Ankara și Istanbul.

Ca răspuns la presiunile pe care Uniunea Europeană le exercită asupra regimului de la Ankara pentru a se democratiza, președintele Erdogan ar putea să strângă și mai mult șurubul pentru a forța o reacție tranșantă a SUA.

Însă SUA nu-și poate permite să-l deranjeze prea mult pe Erdogan deoarece Turcia deține a doua forță terestră, ca mărime, din țările membre NATO, și reprezintă un actor-cheie în criza din Siria. În plus, Ankara a manifestat semnale că dorește să-și construiască o politică de securitate proprie pentru întregul Orient Mijlociu atunci când și-a apărat în iunie baza militară dintr-un Qatar izolat diplomatic de țările vecine.

Fie că sunt în opoziție cu Erdogan sau îl susțin, turcii ar putea vedea în curând cum libertățile civice le sunt luate, rând pe rând, în schimbul stabilității și a capabilității de a apăra Turcia de dușmanii ei externi și interni. Acum putem anticipa direcția pe care o va lua această țară dacă noul val de proteste va fi calmat – autoritarism și declin al democrației, ceea ce o poate apropia, pe termen lung, mai mult de Iran decât de Europa Occidentală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *