Întrebarea privind un posibil atac direct al Iranului asupra României a devenit o temă centrală de dezbatere, având în vedere poziția strategică a bazei de la Kogălniceanu.
Vasile Dîncu recunoaște existența unui „scenariu pesimist”, însă temperează temerile printr-o analiză a capacităților tehnice. Deși Iranul deține rachete cu o rază de acțiune de 2.500 km, ceea ce plasează România la limita extremă a razei lor de acțiune, europarlamentarul consideră că un succes al unui astfel de atac este improbabil din cauza straturilor defensive succesive.
„Pentru a ajunge în România, o rachetă din Iran, o rachetă balistică ar trebui să treacă peste Turcia, peste zona legată de bazele din Cipru, americane, peste radare”, a afirmat Vasile Dîncu, în cadrul emisiunii Puterea Știrilor.
Eficiența scutului antirachetă de la Deveselu și prezența sistemelor NATO în regiune transformă un atac balistic într-o tentativă cu șanse infime de reușită. Dincolo de radarele din Turcia și Cipru sau de flotele americane din Mediterană, infrastructura defensivă de pe teritoriul românesc este proiectată special pentru a intercepta astfel de traiectorii.
„Este foarte puțin probabil ca o rachetă să nu fie interceptată, să nu fie lovită. Între timp este și scutul de la Deveselu, care este defensiv într-adevăr, dar este tocmai pentru asta pregătit”.
Totuși, Dîncu avertizează că atenția publicului nu ar trebui să se concentreze doar pe rachetele vizibile pe radar, ci pe amenințările asimetrice. Adevărata provocare pentru siguranța națională rezidă în războiul hibrid, unde China și Rusia, partenerii strategici ai Iranului, ar putea interveni pentru a-și proteja interesele economice și politice afectate de conflict. În acest scenariu, România devine o țintă mai expusă din cauza vulnerabilităților din spațiul cibernetic. Atacurile invizibile asupra infrastructurilor critice — energie, comunicații sau sisteme medicale — reprezintă forme de represalii mult mai greu de contracarat decât un proiectil balistic, neexistând un „scut” echivalent pentru virușii informatici.
În ce privește România, riscurile se ramifică și în zona diplomatică și simbolică. Dincolo de agresiunea cibernetică, țara ar putea suferi din cauza unor atacuri asupra reprezentanțelor diplomatice din străinătate sau prin campanii masive de dezinformare și blocaje comerciale. Statutul de „co-beligerant”, perceput astfel de tabăra adversă din cauza facilităților oferite trupelor SUA, atrage după sine necesitatea unei vigilențe sporite nu doar la frontiere, ci și în protejarea intereselor economice și a stabilității informaționale. În acest context tensionat, echilibrul între cooperarea strategică și securitatea internă devine testul suprem de reziliență pentru statul român.
Urmărește ediția integrală a emisiunii Puterea Știrilor, invitat europarlamentarul Vasile Dîncu.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
