Skip to content
Opinii & Analize

Putin și fereastra de oportunitate din Ucraina. De ce anexarea celor patru teritorii ucrainene reprezintă o dovadă de slăbiciune

Președintele rus, Vladimir Putin, a semnat vineri decretele de anexare ale celor patru regiuni ucrainene – Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie, după ce în zilele trecute a organizat în aceste regiuni așa-zise referendumuri, ilegale sub aspectul dreptului internațional. Putin a spus ca cele patru regiuni ucrainene vor fi încorporate teritoriului Federației Ruse, iar oamenii din aceste regiuni vor fi “cetățenii noștri pentru totdeauna”. Liderul de la Kremlin a amenințat din nou Occidentul și Kievul în mod indirect cu arma nucleară, spunând că „o să ne protejăm oamenii cu toate mijloacele pe care le avem”.

O mutare disperată

Această nouă mutare a lui Putin demonstrează faptul că președintele rus este disperat. După ce toate obiectivele majore ale invaziei lansate pe 24 Februarie (cucerirea Kievului, înlăturarea de la putere a președintelui Zelenski și instalarea unui guvern marionată controlat de Moscova care să mențină Ucraina în sfera de influență a Rusiei) au eșuat, Putin s-a concentrat pe consolidarea câștigurilor militare de pe teren. Menținerea podului teritorial care leagă Crimeea de Rusia este singurul lucru pe care Putin speră să-l mai poată obține din acest război. Pierderile rușilor în aceste 7 luni sunt greu de estimat, însă  ucrainenii estimează că aproximativ 50.000 de militari ruși au pierit deja în acest conflict. Ar putea urma și alții după mobilizarea parțială anunțată de Putin în Rusia.

Ca un jucător de poker care mizează totul pe un bluff, Putin amenință Ucraina și Occidentul cu arma nucleară în cazul in care ucrainenii își vor continua contraofensiva în cele patru regiuni acum așa-zise rusești. Statele Unite l-au avertizat oficial pe decidentul politic de la Kremlin că un atac nuclear ar schimba datele problemei și ar atrage consecințe devastatoare pentru Rusia. Dar Putin știe că fereastra sa de oportunitate se închide rapid. În Ucraina, forțele militare ale Kievului, sprijinite de armele și intelligence-ul Occidentului, eliberează tot mai mult teritoriu din mâinele unei armate ruse demoralizate și cu o conducere inaptă.

În Rusia, Putin a distrus contractul social cu rușii odată ce a ordonat mobilizarea parțială. Practic, în ultimii 20 de ani acest contract social putea fi descris în linii mari sub următoarea formă: cetățenii stau departe de politică în timp ce kleptocrații de la Kremlin continuă să facă bani, redistribuind mai apoi o mică parte din câștigiri către populație sub forma unor minime politici sociale. Indiferența publicului era crucială pentru Putin și putinism. Dar odată decretată mobilizarea parțială, războiul din Ucraina a devenit o realitate cotidiană și în rândul clasei de mijloc din Rusia care a fost ferită în bună măsură până în prezent de efectele conflictului. Ca urmare, au început să apară primele nuclee de rezistență și deci un pericol pentru regimul lui Putin. Nimic nu îl înspăimântă mai mult pe liderul de la Kremlin decât protestele masive de stradă din Rusia. De aici și brutalitatea cu care acestea sunt înăbușite adesea de forțele de ordine loiale regimului.

Ce vrea de fapt Putin

Așadar pentru Putin fereastra de oportunitate se închidea rapid. Președintele rus nu se poate întoarce cu mâna goală din acest conflict. Așa că pe modelul referendumului din 2014 privind anexarea peninsulei Crimeea, Putin speră acum să își consolideze câștigurile teritoriale și să constrângă Occidentul să le accepte sub amenințarea armei nucleare. Totodată Putin speră că odată înspăimântat de această perspectivă și cu iarna bătând la ușă, Occidentul va presa Ucraina să ceară un armistițiu și negocieri de pace. Rusia, speră Putin poate ieși din acest conflict cu un câștig minim – 4 regiuni ucrainene și un pod teritorial care să lege Crimeea de Rusia. Putin mizează de asemenea și pe oboseala cetățenilor din Occident. Sătui de inflația generate de criza preturilor la energiei, un efect direct al războiului din Ucraina, aceștia ar putea pune presiune pe guvernele naționale în acesta iarnă. La rândul lor, acestea vor pune presiune pe Kiev să se așeze la masa negocierilor și să accepte condițiile Moscovei.

Aceasta ar putea fi logica după care se ghidează acum Putin. Totuși, Occidentul pare în continuare determinat să sprijine Ucraina, iar Kievul nu se lasă intimidat de șantajul nuclear al Moscovei. În final, mutarea lui Putin este cea a unui jucător care simte că poate pierde totul și din acest motiv reprezintă mai degrabă o dovadă de slăbiciune decât de putere. Ucraina și Occidentul pot câștiga partida. Dar asta doar dacă vor avea răbdare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *