Skip to content
Opinii & Analize

Răceala cătușelor. De ce mă doare-n cot de penitenciare

A venit momentul să plătiți, dragi politicieni corupți! Frustrările unui popor se nasc, mai presus de orice, din bogățiile voastre ilegale decât din incompetența de care ați dat dovadă.

Deci nu mă judecați pentru faptul că mă doare-n cot de condițiile din penitenciare. Aș putea să vă scot ochii că și pe voi vă doare-n cot de un lucru sau altul, dar e firesc să se întâmple astfel. Până la urmă suntem cu toții oameni, iar problemele le rezolvăm doar atunci când ele devin parte din viața noastră.

Și acum când penitenciarul a ajuns să fie a doua voastră casă, ce v-ați gândit: să luăm de la fraierii ăștia ca să ne construim niște condiții în penitenciare. Scuzați-mă că sunt nesimțit, dar tot eu sunt cel care vă plătește și locul confortabil din Parlament, căldura, mașina, deplasările, hotelul. Mai vreți? Până și campania tot din banii mei e făcută. Și tot eu sunt ăla rău, că nu-mi pasă de penitenciare?

Chestiunea cu drepturile omului în penitenciare este irelevantă. Fiecare individ își merită drepturile și libertățile atât timp cât le respectă pe ale celorlați. Sau cel puțin așa a fost gândită societatea, dacă aruncați ochii peste scrierile lui Hobbes.

Băieți, treziți-vă! Vouă trebuie să vă pese de mine, adică pentru asta vă plătesc. Dreptul meu e să mă doară-n cot de voi și de toți infractorii. Vă rog, renunțați la textele patetice și fiți băieți mari. Adaptați-vă, că tot voi sunteți cei care ați transformat societatea într-o junglă în care eu și generația mea trebuie de fiecare dată să ne adaptăm la măsurile voastre absurde pe care le adoptați, culmea, pentru binele personal. Tot eu sunt ăla rău?

Aș fi de acord să vă dau bani ca să stați confortabil în penitenciare, voi și toți infractorii, dacă s-ar face o analiză prin care să demonstrați cu ce ați fost utili societății. Tocmai așa funcționează societatea, sigur nu înțelegeți nici aspectul ăsta – fiecare trebuie să contribuie la dezvoltare, nu la ruinarea ei. Autostrăzi n-avem, fabricile au fost vândute și distruse, agricultura e praf și pulbere, la propriu chiar, sistemul de sănătate se prăbușește peste pacienți, școlile și-au pierdut sistemul de valori, cultura subfinanțată.

Înțelegeți de ce mă doare-n cot de penitenciare? Asta ca să fiu politicos.

Deci nu vreau ca nici un leu să se ducă spre modernizarea penitenciarelor atât timp cât se mențin problemele de mai sus. Această ipocrizie a politicienilor de a deschide astfel de subiecte nu face decât să-mi sporească indiferența și aroganța pe care o manifest pentru aceștia și pentru penitenciarele în care-și petrec zilele. Nici măcar problemele de sănătate ale lui Sorin Oprescu nu mă impresionează, în condițiile în care atâția pacienți au fost nevoiți să îndure aroganța doctorului Oprescu, apoi superioritatea primarului Oprescu.

De remarcat că în 26 de ani de la căderea regimului comunist nu s-au purtat discuții despre modernizarea penitenciarelor, deși acestea au fost dintotdeauna supraaglomerate și s-au confruntat cu condiții dificile. Deci nu i-a păsat nimănui despre infractorul de rând, ci doar de cel de lux.

Să recapitulăm: ați furat de la mine, v-ați îmbogățit pe seama mea, ați beneficiat de un salariu plătit de mine, v-am oferit condiții ca să vă faceți datoria și acum tot eu să vă creez condiții bune pentru ca voi să vă ispășiți pedepsele?

De ce să fiu eu mereu prostul care plătește? Acum plătiți voi – cu propria sănătate, cu propria integritate psihică, cu averea ilegală. Puțin îmi pasă de modul în care o faceți, dar plătiți. Eu voi mai plăti câteva decenii incompetența și corupția voastră.

1 comentariu la “Răceala cătușelor. De ce mă doare-n cot de penitenciare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *