Skip to content
Opinii & Analize

Radiografia liderilor politici în epoca Covid. De ce nu avem un mare proiect național

Istoria ne-a prins încă o dată pe picior greșit. La debutul crizei economice globale cauzată de Covid, României îi lipsesc liderii politici cu viziune, bărbații și femeile de stat, să fim politically correct.

Președintele Iohannis rămâne principalul pivot politic intern și extern dar este deja în scădere de forma după ce a fost obligat, asemenea lui Băsescu în 2010, să fie cel care anunța aproape zilnic măsurile drastice de izolare. Frica de Covid a trecut, dar stilul didactic al lui Iohannis prin care ne anunța restrângerea drepturilor, odată cu ridicarea profesorală a degetului arătător, a rămas în mentalul colectiv.

Iohannis a greșit prin lipsa de empatie. Percepția este că Iohannis ne-a băgat în case, ne-a forțat să renunțăm la viața obișnuită, economică și socială. Asta chiar dacă era pentru binele nostru. Ultima explicație însă este deja refuzată de o parte a societății. Cea care nu vrea să admită că dacă nu se luau măsurile dure situația sanitară, a morților până la urmă putea fi gravă. Aceștia nu cred în măsurile impuse pentru că apocalipsa nu a venit. E greu să convingi o masă importantă din populație cu argumentația: “gândiți-vă… ce ar fi fost dacă nu se luau măsurile de izolare și închidere parțială a economiei?!”

Premierul Orban este de departe cel mai ghinionist om politic al ultimei decade. A preluat mandatul într-un moment delicat, fără majoritate stabilă, și așa a rămas, în plin șah politic. Opozanții lui din PNL sunt acum mai puternici decât oricând, chiar mai eficienți decât opoziția PSD, după ce imaginea Guvernului și a PNL au suferit inevitabil în criza Covid. Lipsit de majoritate, obligat să ia măsuri economice pe care în mod evident România nu le poate lua (zeci de miliarde de euro pompate în economie) Orban trebuie să se lupte cu toți și să țină economia pe linia de plutire. În plus trebuie sa câștige alegerile locale și parlamentare. Singurul lui dram de noroc este lipsa de combustibil a PSD, care nu mai poate să fie o alternativă reală pentru guvernare după aproape 8 ani de stat la putere. Mai pe românește lumea s-a cam săturat de PSD și de același figuri. Însă asta nu îi face pe liberali niște adevărați campioni politici, cum ar avea nevoie România acum.

Marcel Ciolacu a stat în eșalonul doi al PSD vreo cinci ani. A fost perceput tot timpul ca fiind în opoziție față de Dragnea, cât putea sa existe în acele vremuri vreo opoziție reală în PSD. În guvernarea Dăncilă, Ciolacu a fost tras pe linie moartă. Când a preluat conducerea Camerei Deputaților era evident pentru toți cei avizați că va prelua șefia PSD. Ciolacu însă nu are cum să scape de baronii lui Dragnea, înșurubați în dreapta și stânga lui, chiar dacă nu se afișează public cu ei; discutăm de fapt de zecile de lideri creați în ultimii ani în laboratoarele jupânului din Teleorman. Ciolacu nu are puterea sa execute o epurare în masă a baronilor, că ar rămâne fără partid. De fapt, pragmatic vorbind, nici nu ar fi de dorit asta pentru că PSD s-ar prăbuși în alegeri. PSD putea fi reformat doar când se afla la putere, acum vrea sa supraviețuiască, și o poate face doar cu ajutorul liderilor locali, adică a baronilor. Cercul vicios nu poate fi rupt.

Oricât s-ar strădui Ciolacu lipsa de credibilitate cronică a acestor “puiuți ai lui Dragnea” trag în jos inevitabil PSD. De aceea PSD nu poate câștiga alegerile prezidențiale, pentru că îi lipsește reforma reală. Însă dacă reformezi PSD cu adevărat s-ar putea sa pierzi electoratul dur de circa 20 de procente. Care ar merge către un partid mai radical de stânga. De vreo 20 de ani se tot vorbește despre reforma PSD, un lucru utopic, PSD este și va rămâne partidul unor grupări și rețele locale de putere, formate prin clientelism și căpușarea banului public.

Pentru adevărul istoric singurele lucruri bune făcute de PSD în 7 ani de guvernare au fost stimularea fiscală a economiei (măsurile lui Ponta din 2014- 2015) și creșterea veniturilor și a puterii de cumpărare a populației (o creștere artificiala însă, fără grija față de dezvoltarea producției interne). Au băgat bani în economie cu forța, mărind deficitele, datoriile țării și ale populației, am trăit pe consum iar acum o dată cu instalarea crizei economice trebuie sa plătim factura. Iar factura o vor tăia pentru populație în mod tragi-comic tot cei de la PNL, pentru că sunt inevitabile mărirea de taxe și impozite, plus împrumuturile agresive începând cu 2021.

Liberalii au dreptate parțial când spun că România este în mare pericol după “petrecerea pe model grecesc, cu banii aruncați în aer întreținută de PSD”, însă pe oamenii dezorientați și îngrijorați de viitor, ieșiți buimaci din izolare direct în criza economice, chiar nu îi mai interesează de ce am ajuns aici. Ei vor bani și locuri de muncă. Speriați de falimentul personal.

Dan Barna și al lui USR nu merită niciun comentariu elaborat. Barna a îngropat practic partidul după figura penibila de la alegerile prezidențiale iar USR stă dezastruos la capitolul lideri. Figuri șterse cu ifose de oameni atotcunoscători. Luați la bani mărunți, liderii USR au CV- uri atât de subțiri încât îți dai seama de ce fac politică: nimeni nu i-ar angaja în mod real în mediul privat. V-ați da pe mâna lui Barna să va scrie un proiect european, știind ce nenorociri a făcut unor oameni implicați în “proiectele lui sociale”? I-ați da un job lui Ghinea, care nu a muncit real o zi din viața lui, fiind atârnător/ consultant/ analist pe la diverse ONG-uri și publicații cu parfum securistic?

Ponta și Tăriceanu fac jocul de supraviețuire bine cunoscut. Dacă nu intră la guvernarea cumva printr-o jonglerie sau nu preia PSD, Ponta nu are cum să reziste patru ani în opoziție. Ținta lui Ponta este o alianță cu PSD, iar dacă momentul o permite chiar preluarea partidului. Este greu de crezut însă că Gabriela Firea, cea care se profilează ca viitor șef PSD, îi va ceda puterea alunecosului ex- premier. Cert este un lucru: gașca de băieți veseli de la Pro România, aflați la a doua tinerețe, sunt puși pe făcut bani. Este culmea ipocriziei să îl vezi pe Ponta vorbind despre hoție când el stă la masă aproape zilnic cu Costi Iacov, omul cu bani și strategia de la Pro România. Dacă ar exista pe bune procuratura Costi Iacov ar fi trebuit deja sa fie în libertate după cel puțin zece ani de pușcărie, numai luând în considerare afacerile de la începutul anilor 2000.

Tăriceanu este interesat de o ultimă sinecură. Un ultim mandat de senator, și cam atât. Și când te gândești că omul este multimilionar în euro și are 24 de ani de politică la vârf. Ce i-o mai trebui, s-ar întreba un om întreg la cap?

Mai rămân în discuție Rareș Bogdan, Gabriela Firea sau Nicușor Dan. Sau poate se ivește o mare surpriză plăcută, greu de crezut însă în politica dâmbovițeană. Fiecare dintre cei trei în parte se poate impune ca lider în perioada următoare în funcție de rezultatul alegerilor locale. Întrebarea este dacă noii lideri care vor pune mana pe putere vor avea alonja necesară pentru a deveni cu adevărat liderii de forța de care are nevoie România acum. La Bruxelles, pe scena globală dar și în țară, unde românii așteaptă conducători care sa ne salveze la propriu, să ne scoată din băltire, care să dea drumul la un mare proiect de dezvoltare și renaștere națională. Suna bombastic, dar cred ca asta așteaptă majoritatea tăcută a României.

Dacă Iohannis însă insistă să promoveze tot felul de personaje create în laborator gen Vasile Siegfried Mureșan, sau alte personaje asemenea, gen “tehnocratul cu grade militare” atunci o să pățim mari necazuri, la propriu. Iohannis și băieții din serviciile de informații trebuie să accepte și să înțeleagă o dată pentru totdeauna că oricât ar detesta clasa politică și pe anumiți politicieni democrația are o singura regulă fundamentală: politicienii votați guvernează, conduc, funcționarii care sunt numiți în funcții, nu aleși, aceia execută. Ambele categorii se supun legii și muncesc în slujba oamenilor.

" "

1 comentariu la “Radiografia liderilor politici în epoca Covid. De ce nu avem un mare proiect național

  1. Pe vremea USL-ului si a lui Cacarau am jurat ca nu mai votez niciodata cu PNL, dar unul dintre putinii liberali care nu au marsat la ideea aceea stupida de a se alia cu PSD a fost Ludovic Orban. Venirea lui in fruntea PNL, dar si activitatea in opozitie si apoi la guvernare, m_au convins ca , cel putin in momentul de fata, sunt singura speranta reala. Si eu as vrea oun guvern combinatie intre Ileana Cosanzeana ci Fat Fumos, dar, din pacate nu candideaza. De aceea ma multumesc cu un guvern care sa tina tara pe directia occidentala, sa fie un partener acceptat in UE, care sa-si propuna sa faca spitale,, sa faca autostrazi, sa repare deraparile din justitie si care a si inceput sa faca aceste lucruri. Iar ca proiect de tara, in momentul de fata este unul singur: eliminarea din politica a PSD-ului si a acolitilor lor, o foarte tardiva lustrare, fara de care toata mocirla asta politica in care ne balacim de 30 de ani va continua la nesfarsit.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *