Analistul Radu Magdin plasează criza politică din România într-un context global: de la Paris la Washington, încrederea în instituții este în cădere liberă, iar extremele politice câștigă teren peste tot.
Realitatea globală s-a schimbat foarte mult: noi am fost educați că Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania și țări din liga aceasta sunt țări aproape perfecte: administrație bună, sector privat vibrant, politică de calitate, a explicat analistul Radu Magdin, în cadrul emisiunii Puterea Știrilor.
Prăbușirea mitului democrațiilor perfecte
Însă imaginea idealizată a democrațiilor occidentale nu mai corespunde realității. Potrivit sondajelor, nu doar România are probleme cu încrederea în instituții, în partide, în guvernare. Astfel, tot ce se întâmplă la noi face parte dintr-un fenomen global de erodare a încrederii în instituțiile democratice tradiționale. În plus, a crescut foarte mult apetitul față de extreme, indiferent că vorbim despre candidați din dreapta sau stânga eșichierului politic.
De la Marine Le Pen în Franța, la Alternative für Deutschland în Germania, de la Nigel Farage în Marea Britanie la fenomenul Trump în SUA, extremele politice câștigă teren în toate marile democrații occidentale.
Paris: Macron și criza de încredere
Cazul Franței este emblematic. Președintele Emmanuel Macron, ales inițial ca un reformator pro-european, se confruntă cu o criză profundă de legitimitate. Protestele Vestelor Galbene, reforma pensiilor au generat manifestații masive și creșterea constantă a extremei drepte conduse de Marine Le Pen demonstrează că stabilitatea instituțională nu garantează încrederea populației.
Considerată mult timp un pilon al democrației europene, Franța se confruntă acum cu o fragmentare politică severă și cu un deficit major de încredere în instituțiile republicane.
Berlin: Sfârșitul erei Merkel
Germania, vechiul model de stabilitate și prosperitate europeană, trece prin propria sa criză. După plecarea Angelei Merkel, coaliția semafor condusă de Olaf Scholz se confruntă cu rate de aprobare extrem de scăzute. AfD, un partid de extremă dreaptă, a devenit a doua forță politică din Germania în unele sondaje, un lucru de neimaginat în urmă cu doar câțiva ani. Criza economică, dependența energetică de Rusia și gestionarea imigrației au erodat încrederea germanilor în partidele tradiționale.
Londra: Haosul post-Brexit
Marea Britanie reprezintă poate cel mai dramatic exemplu de instabilitate politică din Occident. După referendumul Brexit din 2016, țara a avut cinci premieri în opt ani: David Cameron, Theresa May, Boris Johnson, Liz Truss și Rishi Sunak. Fiecare schimbare a adâncit criza de încredere, iar promisiunile făcute în campania Brexit s-au dovedit în mare parte false. Economia britanică a suferit, serviciul național de sănătate este în criză, iar nivelul de trai al clasei mijlocii este în declin.
Washington: Polarizarea extremă
Statele Unite, considerate multă vreme un bastion al democrației, trec prin cea mai profundă criză de încredere din istoria recentă. Polarizarea politică a atins nivele fără precedent, iar încrederea în instituțiile federale, Congres, justiție, presă, este la minime istorice. Fenomenul Trump, fie că vorbim de prima sau de a doua sa președinție, reflectă exact apetitul pentru extreme menționat de Magdin. O parte semnificativă a americanilor nu mai crede în sistemul tradițional și caută soluții radicale.
Ce înseamnă asta pentru România
Comparația cu alte state are implicații importante pentru modul în care înțelegem criza politică românească. Fenomenul Georgescu-Simion, creșterea AUR, nemulțumirile față de coaliția de guvernare – toate acestea nu sunt semne de excepționalitate românească, ci manifestări locale ale unei crize globale a democrației reprezentative. România nu este mai prejos față de democrațiile occidentale – este pur și simplu parte din aceeași criză globală de încredere în instituțiile tradiționale și în elitele politice.
Lecția pentru clasa politică
Dacă nici Paris, nici Berlin, Londra, Washington nu au reușit să mențină încrederea populației în instituții și în guverne, înseamnă că problema este sistemică, nu conjuncturală.
Clasa politică românească nu poate continua să folosească scuza potrivit căreia suntem o democrație tânără sau că avem moștenirea comunismului. Chiar și democrațiile mature, cu tradiții seculare, se confruntă cu aceleași probleme: erodarea încrederii și creșterea extremismelor. În concluzie, soluțiile trebuie căutate nu în negarea problemei sau în invocarea specificității locale, ci în recunoașterea caracterului global al crizei și în adaptarea strategiilor politice la noua realitate în care cetățenii nu mai au încredere automată în elitele tradiționale, indiferent de țară.
Urmărește ediția integrală a emisiunii Puterea Știrilor, în care este invitat analistul Radu Magdin.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
