Invitata Mihaelei Tatu, psihologul Raluca Anton își continuă incursiunea în relațiile noastre, oprindu-se de data aceasta la suferințele pe care le provocăm, conștient sau nu, celuilalt.
„Creierul uman, spune aceasta, are nevoie de ceva ce noi, in psihologie, numim coreglare, adică nevoia de a împărtăși. În relațiile de cuplu se vede foarte bine asta, și în relațiile de prietenie. Am făcut ceva, fără să-mi dau seama, ceva ce te-a rănit în trecut. Eu sunt conștientă de faptul că nu mai pot întoarce timpul înapoi ca să schimb asta. Dar simplul fapt și nu e deloc atât de simplu, că tu ai posibilitatea de a-mi spune cum ai suferit, ce ai simțit, cum a fost pentru tine ceea ce am făcut eu, fără să mă învinovățești sau să mă blamezi, înseamnă enorm. Faptul că eu pot să stau cu tine și cu suferința ta, asta poate fi vindecător de fapt. Eu nu mai pot să schimb trecutul, chiar dacă eu am generat suferința aceea”, spune Raluca Anton.
La întrebarea Mihaelei: Cum să facem ca acest dialog să fie civilizat, să nu arate ca o învinuire, așa cum se întâmplă de obicei, referindu-se și la cel care a fost rănit și la cel care a fost generatorul suferinței, psihologul răspunde:
„Pacea, calmul sunt consecințele unui exercițiu constant. Nu prea se pot face lucrurile astea așa, dintr-o dată. Ne așezăm noi, două, aici și spunem: Haide, Mihaela să stăm aici și eu să-ți spun cum am suferit… Nu merge, este steril. Lucrurile astea vin într-un context emoțional. De fapt, ceea ce este important este să nu uităm că ceea ce auzim este despre suferința celuilalt, chiar dacă acolo apar și eu. E foarte greu să faci asta. Modul cum vii tu spre mine să-mi spui toate astea ține de felul cum ai gestionat tu lucrurile astea de-a lungul timpului. Fiecare are nevoie să fie văzut, auzit. Pentru ca eu să te ascult, văd, aud, trebuie ca eu să fiu capabil să-mi accept propria suferință trezită de ceea ce spui, în timp ce te aud. Este vorba despre un spațiu relațional între noi cu legături invizibile – care ne duc la comportamente imprevizibile: ridic vocea, te învinovățesc…”
De fapt, subliniază invitata, cea mai importantă intrebare este: oare, pot să înțeleg cu adevărat ce ți se întâmplă, să te ascult până la capăt, să te întrerup doar ca să văd dacă am înțeles cum trebuie?
„Momentul, spațiul acesta care se creează este unul de siguranță, în care fiecare știe că poate împărtăși, că va fi ascultat și auzit. Noi venim deseori și spunem: Dar nici tu nu faci asta. Sau: Tu, întotdeauna faci asta…, sau Tu, niciodată… facem aceste generalizări care vin dintr-o suferință. Nimeni nu se ceartă din bucurie. Discuțiile grele pe care le avem, le avem din suferință. Și asta nu arată decât că nu știm cum să gestionăm contextul acela care doare,” afirmă psihoterapeutul.
În ce privește posibilitatea de vindecare a rănilor de familie, Raluca Anton, doctor în psihologie, specialist în terapie cognitiv-comportamentală, spune că relațiile pot fi vindecate, dar și că vindecarea nu înseamnă neapărat a merge întotdeauna pe același drum, lucru care este de multe ori o iluzie.
„Vindecarea se bazează pe capacitatea de a asculta, de a înțelege și asta este extrem de dificil de făcut, dar nu imposibil”, subliniază invitata Mihaelei Tatu.
Urmărește ediția cu psihologul Raluca Anton, aici.
Emisiunea Sănătate, tuturor!, cu Mihaela Tatu, este prezentată de Team Dental Clinic Timișoara.
CITEȘTE ȘI: Primul pas: să nu mai dăm vina pe ceilalți.
Autor
Urmărește știrile PSNews.ro și pe Google News
