Skip to content
Editorial

Ratingul de după rating

Incontestabil, întoarcerea deciziei analistului Standard & Poor’s pentru România, de scădere a perspectivei ratingului de la stabil la negativ și menținerea calificatului de țară ca ,,economie cu grad moderat de risc’’ și perspectivă stabilă, este o etapă câștigată pentru guvern.

Pentru această etapă a fost nevoie de inițierea unei proceduri neobișnuite: apelarea deciziei Standard&Poor’s care își manifestase intenția față de plătitorul ratingului, România, de a descalifica cu o treaptă perspectiva.

Această etapă nu trebuie însă să îi facă pe decidenți să desfacă șampania. Ea a venit doar după ce guvernul a dat asigurări ca va fi modificată Ordonanța 114. Cum și în ce fel, este încă neclar, inclusiv pentru ministrul finanțelor. Prin ,,apelul’’ acceptat de S&P, guvernul român a cumpărat timp. Cât timp? Așa cum spune analistul S&P – între 12 și 24 de luni pentru ,,a modifica părți esențiale ale Ordonanței 114’’, modificări care vor combate ,,efecte negative iminente asupra eficienței politicii monetare și vor ajuta la recuperarea încrederii în perspectiva de creștere a economiei pe termen mediu și lung’’.

În termeni simpli, S&P a raportat ratingul suveran (BBB-, păstrat la cea mai scăzută treaptă dinaintea recomandării de investiții cu grad ridicat de risc – BB) la mersul economiei, iar perspectiva, la OUG 114. ,,Am putea scădea ratingul în următoarele 12-24 de luni dacă așteptările pe care le avem privind inversarea setului de politici va fi insuficient pentru a evita o încetinire pronunțată a economiei, care va aduce venituri mai mici, creșterea datoriei publice și o factură de dobânzi mai ridicată’’, mai spune analistul S&P.

Ceea ce nu spune S&P este că aceste lucruri se vor întâmpla cu grad ridicat de certitudine în perioada următoare iar mai degrabă decizia de menținere stabilă a perspectivei are legătură cu o anumită jenă a agenției de a retrograda o economie care încă a crescut cu 4,1% și cu grad de îndatorare mic (sub 40% – ceea ce îi asigură pe cei care folosesc ratingurile pentru a lua decizii de a plasa într-o economie că România mai are încă loc de făcut prostii). Dealtfel, pe lângă supradimensionarea PIB-ului, aceasta a fost principala supapă a politicii fiscale: majorarea de salarii și pensii, fără restructurare în sectorul bugetar și prin majorarea inclusiv a pensiilor speciale, pe datorie.

În paragraful următor S&P ne spune și ceea ce ar trebui să se întâmple pentru a crește ratingul României în următoarele 24 de luni: ,,dacă se stabilizează mediul instituțional, dacă guvernul va reuși consolidarea bugetară și va pune datoria publică netă pe o traiectorie fermă, descendentă’’. Încă o dată, în anii electorali 2019-2020 este imposibilă stabilizarea mediului instituțional, consolidarea bugetară este în mod cert imposibilă cu actualele politici (deficitul bugetar continuă să crească) și ca urmare, datoria publică va crește. Cu alte cuvinte, S&P ne transmite foarte clar că deși economia României crește din 2013, doar datoria publică încă mică (adică avem de unde plăti noi prosti) este cea care ne ține la categoria ,,recomandat pentru investiții’’.

Dacă o scădere a perspectivei de rating, evitată de guvern, s-ar fi tradus prin mesajul agenției de rating către piețe în sensul următor: ,,Vă place riscul? Investiți în România!’’, păstrarea perspectivei se traduce astfel: ,,Investiți în România. Are încă de unde plăti, pe datorie’’.

Cu perspectivă înrăutățită sau nu, ceea ce este important, este că economia României se comportă ca și când deja ar fi retrogradată. Leul s-a depreciat față de Euro dinspre 4,6 spre 4,8 lei, fiind folosite, în opinia mea ineficient, consistente arderi de valută din rezerva valutară pentru ca moneda unică europeană să nu atingă 4,8 lei (nivel pe care îl va atinge). Aceasta a condus deja la majorarea prețurilor și a facturilor pentru tot ceea ce înseamnă comunicații, energie sau importuri.

Ratele de dobândă pe termen lung pentru țările din UE și zona Euro arată că România are cele mai mari costuri de împrumut din toată Uniunea Europeană, ajungând la 4,69% pe an, în creștere față de în urmă cu un an când se împrumuta cu 4,49% pe an. Spre comparație, Grecia se împrumută în scădere acum față de un an în urmă, cu 3,84% pe an (4,14% în urmă cu un an), deși are o datorie publică semnificativ mai mare decât România.

Ratele de dobândă pe termen lung sunt chiar un indicator mai bun decât ratingul pentru a vedea cât de riscant percep investitorii, pe termen lung, investiția într-o economie. Or, la acest indicator, România se detașează față de toate statele din Uniunea Europeană, spre exemplu cele mai riscante țări după România și Grecia fiind Polonia și Ungaria, care se împrumută similar la 2,68 la sută, aproape la jumătate de preț față de România. Spre comparație, Bulgaria se împrumută pe termen lung la doar 0,68% pe an, de 7 ori mai ieftin decât România.

Concluziv, deși perspectiva de rating a fost păstrată, contrar intenției inițiale a S&P, efectele asupra economiei României pe termen mediu și lung sunt aceleași ca și când economia ar fi fost retrogradată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *