Skip to content
Politică

Război diplomatic Rusia-SUA: Putin și-o caută cu lumânarea EXCLUSIV

theconversation.com

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat, duminică, 30 iulie, într-un interviu acordat jurnalistului rus Vladimir Soloviov afiliat Companiei de Stat de Televiziune și Radiodifuziune din Rusia, că personalul misiunilor diplomatice ale SUA din Rusia va fi redus cu 755 de oameni. În noile condiții, SUA va mai avea 455 de reprezentanți în Rusia – exact atâția câți lucrează în misiunile diplomatice ruse din SUA. Până acum, numărul diplomaților americani și al colaboratorilor acestora era de 1210 persoane.

Departamentul de Stat a SUA a calificat decizia Rusiei de reducere a numărului membrilor misiunii diplomatice ”nelalocul ei”. Potrivit declarațiilor lui Putin, acesta a girat personal decizia Ministerului de Externe al Rusiei de a-i expulza pe cei 755 de membri ai personalului diplomatic al SUA ca urmare a recentei reînnoiri a sancțiunilor împotriva Rusiei de către Congresul SUA.

În interviu, Putin a spus că relațiile dintre SUA și Rusia nu se vor schimba în bine prea curând, însă, în același timp, a subliniat importanța continuării colaborării bilaterale pe arena internațională – în special în sfere precum lupta cu proliferarea armelor de distrugere în masă și cu terorismul.

Liderul rus a subliniat, de asemenea, și rezultatele pozitive în interacțiunea dintre Moscova și Washington în chestiunea reglementării conflictului armat din Siria, conform Currenttime.tv.

Valeriu Turcan despre ”principiul reciprocității” în relația dintre Statele Unite și Rusia

O opinie avizată privind ultimele dezvoltări din relația bilaterală Rusia-SUA vine din partea jurnalistului Valeriu Turcan, consilier prezidențial în perioada 2007-2012. Duminică, 30 iulie, acesta a comentat decizia de ultimă oră a lui Putin într-o postare pe Facebook”(…) Faptul că Federația Rusă a cerut reducerea prezenței diplomatice americane arată ca nervozitatea(la Moscova, n.r.) e maximă (…)”.

Jurnalistul român a mai abordat, în aceeași postare, subiectul așa-zisului ”Russiagate”, adică presupusa implicare a Rusiei în schimbarea rezultatelor alegerilor prezidențiale din SUA, din 2016, în favoarea candidatului republican, actualul președinte al SUA, Donald Trump. Specularea legăturilor dintre cercul interior al lui Donald Trump și cetățeni ruși aflați în serviciul Guvernului Rusiei, pentru compromiterea candidatei democrate Hillary Clinton, s-a transformat în ultimele 6 luni în subiectul mediatic care însoțește, practic, în fiecare zi mandatul prezidențial al lui Donald Trump.

Turcan a venit cu precizări în acest sens:

Ca om care a studiat teoria propagandei în Marea Britanie, întotdeauna am fost de părere că propaganda rusă ocupă locul 1 ca flexibilitate. O incredibilă capacitate de adaptare la un context un evoluție. Am descoperit azi un articol excepțional de clar al unui fost șef de stație CIA în Rusia. Argumentația lui este foarte clară: Federația Rusă, cunoscând filtrele de protecție în fața spionajului rus, a ales varianta maximă – compromiterea întregului proces electoral și distrugerea legitimității noului președinte. Au știut foarte clar că orice contacte între reprezentanți cunoscuți ai statului rus vor provoca alerta FBI, ulterior a comisiei pentru servicii secrete și de acolo, a presei. Cum scrie și autorul articolului, au lăsat peste tot urme care să fie văzute. Democrația autentică e susținută de instituții, proceduri juridice, audieri parlamentare. Știind ce mecanisme politice și instituționale se vor declanșa, au obținut ceea ce în comunicarea politică se cheamă „serializarea” poveștii. 

După sloganul nicio masă fara pește, s-a ajuns ca în America, nicio zi să nu fie fără o discuție despre legăturile Trump-Rusia. În toată dezbaterea au ieșit la lumină chiar și perspectivele diferite între cele două agenții principale, FBI și CIA. Probabil că primii au perceput un pericol iminent, iar ceilalți o acțiune golănească de un tupeu maxim. Citind presa americană cred că toată lumea s-a convins de manevră și acum încearcă să o închidă. Plecând de la principiul reciprocității, ne putem aștepta la o nervozitate crescută și la Moscova. Desigur, sistemul politic fiind unul controlat, nu vom vedea vreo comisie parlamentară rusă să discute ceva negativ pentru conducătorii ruși. (…) Dacă au știut să exploateze atât de bine punctele forte ale sistemului politic american, liderii ruși știu că și reciprocitatea a devenit o obligație pentru SUA. Și o chestiune de timp.

Daniel Hoffman, autorul articolului publicat vineri, 28 iulie în The New York Times  la care face referire Valeriu Turcan, invocă expresia ”Cașcaval pe gratis se găsește doar în capcana de prins șoareci”, devenită proverbială și utilizată pe larg în societatea rusă – într-o asemenea măsură încât puțini ruși mai cunosc astăzi faptul că autoarea zicalei este fostul prim-ministru al Marii Britanii Margaret Thatcher – pentru a ilustra modul în care guvernarea de la Moscova percepe, în sistemul ei de valori, legătura dintre ”recompense” și ”pedepse”.

Daniel Hofmann vorbește despre cum au încercat în trecut sovieticii să corupă potențialii președinți ai SUA

Având în vedere puterea analitică a textului lui Hoffman, intitulat ”Rușii au fost implicați. Dar n-a fost vorba de o înțelegere secretă” (The Russians Were Involved. But It Wasn’t About Collusion), redăm fragmentar, în cele ce urmează, câteva aprecieri ale fostului angajat al CIA, relevante pentru subiectul declanșării războiului diplomatic ordonat de Putin al Federației Ruse împotriva SUA.

Daniel Hofmann:

Considerând de mult timp Statele Unite drept principalul său dușman, Kremlinul folosește o tolbă plină cu arme de spionaj împotriva Americii și agențiilor ei de securitate națională, partidelor politice și partenerilor din domeniul Apărării. Serviciile de informații ale Rusiei, deși cunoscute cel mai bine pentru operațiunile clandestine de recrutare a spionilor, pun de asemenea în practică ”operațiuni de influență” care folosesc adesea dezinformarea pentru a încerca să afecteze decizii sau evenimente în țări rivale. Un instrument central al acestor operațiuni este este ”Kompro-mat”, ”materialul compromițător”: lucruri care par de mare valoare, atârnate în fața țintelor neavizate aparent fără a cere nimic în schimb. Acestea reprezintă ”cașcavalul gratuit” care ademenește victimele într-o capcană.

Cunosc aceste lucruri pentru că mi-am petrecut o mare parte din cariera mea de 30 de ani în serviciul guvernului, inclusiv în C.I.A. (Central Intelligence Agency, Agenția Centrală de Informații, principalul serviciu de informații externe al Statelor Unite, n.r.), observând operațiuni de spionaj sovietice și, ulterior, ruse. Mi-am dat seama că președintele Vladimir Putin, care și-a petrecut anii de formare în K.G.B. (Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnosti, Comitetul Securității Statului, serviciul de informații interne și externe al URSS, n.r.), și a fost director al succesoarei acestei agenții, F.S.B (Federal’naia Slujba Bezopasnosti, Serviciul Federal de Securitate, cu competențe informative și contrainformative de activitate în interiorul Rusiei, astăzi existând o instituție separată pentru informații externe, SVR (Slujba Vneșnei Razvedki, Serviciul de Informații Externe, n.r.), își dorește în mod real, să destabilizeze procesul politic din SUA. În pofida tuturor vorbelelor sale despre faptul că-și dorește relații prietenești, domnul Putin favorizează o stare de animozitate între națiunile noastre. Caracterizând SUA și NATO ca dușmani ai Rusiei, el poate ataca în interiorul propriilor sale frontiere ceea ce-l amenință cel mai mult – idealurile drepturilor omului, libertății și democrației, ale căror apărătoare sunt Statele Unite.

Dacă toate acestea sună neconvingător, aveți în vedere că rușii au o lungă istorie a unor asemenea operații, inclusiv în Statele Unite. În campania prezidențială din 1968, ambasadorul sovietic Anatoly Dobrynin a încercat fără succes să ofere asistență financiară candidatului democrat la funcția de președinte al SUA, Hubert Humphrey, după mărturiile unui arhivist al K.G.B., Vasili Mitrokhin. De asemenea, Mitrokhin a devoalat o campanie sovietică de spionaj pentru răspândirea atacurilor denigratoare la adresa senatorului Henry Jackson, candidatul democrat pentru președinția SUA cunoscut pentru viziunile sale antisovietice. Operațiunile de măsuri active ale Rusiei au încetinit în anii 1990, sub președintele Boris Yeltsin, dar domnul Putin a reînviat arta influenței sub acoperire adesea în conjugare cu războiul cibernetic, în special împotriva Georgiei, Ucrainei și Statelor Unite.

(…)

Cea mai eficientă metodă de a combate imixtiunile Rusiei în procesul nostru politic (al SUA, n.r.) este să fim clari, transparenți și onești cu noi înșine față de cum operează Kremlinul și ce speră să realizeze. Campania lui Trump nu a avut nevoie să conspire împreună cu Kremlinul pentru a face campania Rusiei de influență sub acoperire și cibernetică să fie considerată o breșă serioasă a procesului nostru electoral și, prin urmare, a securității noastre naționale. Administrația Trump și ambele părți din Congres (republicanii și democrații, n.r.) trebuie să vorbească într-o singură voce împotriva atacurilor Rusiei la adresa instituțiilor noastre democratice. Dacă nu fac asta, domnul Putin va învinge.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *