Skip to content
Opinii & Analize

Războiul lui Putin din Ucraina poate declanșa o nouă cursă a înarmărilor nucleare

Războiul declanșat de Putin în Ucraina ar putea deveni, în viitorul apropiat, cel mai mare stimul din istorie pentru proliferarea nucleară.

Scurtă istorie a proliferării armelor nucleare

De la apariția armei nucleare, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, mai multe state ale lumii au încercat să își dezvolte această capabilitate. Pe de o parte era vorba despre prestigiu. Cu alte cuvinte, un stat care își dorește să facă parte din clubul marilor puteri trebuie să dețină capabilități nucleare. Astăzi, toate statele care compun Consiliul de Securitate al ONU – Franța, Marea Britanie, Statele Unite, Rusia și China – sunt puteri nucleare. Pe de altă parte, armele nucleare ofere statului care le deține o așa numită componentă de descurajare. Din cauza puterii de distrugere pe care o au aceste arme, statele înarmate nuclear se feresc de confruntări directe, de vreme ce recursul la armele nucleare într-o astfel de confruntare ar însemna anihilare reciprocă. În timpul Războiului Rece, strategia de descurajare în cazul celor două mari puteri ale vremii – Statele Unite și Uniunea Sovietică – purta denumirea de MAD (mutual assured destruction), respectiv distrugere reciprocă asigurată (în limba engleză cuvântul „mad” înseamnă nebun).

Deși armele nucleare au fost folosite o singură dată în istorie, la Hiroshima și Nagasaki în 1945, încă de atunci puterea lor de distrugere le-a transformat pe acestea în arme neconvenționale. Secretul modului de dezvoltare a armei nucleare a fost furat de spionul Klaus Fuchs, iar sovieticii aveau să își dezvolte propria armă nucleară în 1949. Din acel moment proliferarea acestui tip de armament a devenit o problemă globală. Statele Unite nu mai dețineau monopolul armei nucleare, ceea ce însemna că o eventuală confruntare militară directă între Statele Unite și Uniunea Sovietică putea însemna sfârșitul vieții pe Pământ. Acesta a fost de altfel și unul dintre motivele pentru care Războiul Rece nu a degenerat într-un război cald.

Marea Britanie avea să își testeze propria armă nucleară în 1952 – „Operațiunea Hurricane”, iar apoi Franța avea să facă același lucru în 1960 – numele de cod al operațiunii de testare a armei nucleare fiind “Gerboise Bleue”. În anii “60 China avea să intre în clubul puterilor nucleare, după testul din 1964.

Sfârșitul Războiului Rece nu a dus la o încetare a proliferării armelor nucleare, așa cum se spera. India și Pakistanul aveau să își dezvăluie armamentul nuclear în 1998, deși ambele state au condus teste nucleare încă din timpul Războiului Rece. Rivalitatea dintre cele două state a reprezentat un factor important pentru decizia de a-și dezvolta acest arsenal nuclear. Politica de neproliferare a armelor nucleare și-a arătat limitele în perioada post Război-Rece. Pe lângă India și Pakistan, Coreea de Nord a început un program serios de înarmare nucleară, pe care îl continuă și astăzi. Iranul este și el pe punctul de a obține capabilități nucleare, în timp ce mulți observatori consideră că și Israelul deține astfel de capabilități, deși guvernul israelian nu a recunoscut până în prezent lucrul acesta. Pentru o scurtă vreme și Libia a încercat să își dezvolte un arsenal nuclear, dar invazia americană din Irak, declanșată în primul rând de teama că Saddam Hussein ar deține arme de distrugere în masă pe care le-ar putea da pe mână grupărilor teroriste, l-a determinat pe Gaddafi să renunțe la programul de înarmare de teamă ca nu cumva Libia să urmeze aceeași traiectorie ca Irakul lui Saddam.

O nouă cursă a înarmărilor nucleare?

Proliferarea nucleară reprezintă o problemă globală și totodată o dilemă greu de depășit. Natura problemei este ușor de anticipat: cu cât există mai multe state înarmate nuclear, cu atât cresc mai mult șansele anihilării vieții pe pământ de vreme ce o eventuală confruntare militară care să implice aceste state s-ar putea transforma într-un război nuclear. Dilema este însă cum convingi statele să renunțe la ambiția de a-și dezvolta un arsenal nuclear? Așa cum vedem în cazul Iranului, sancțiunile economice nu funcționează de fiecare dată pentru că dorința de a-și asigura securitatea prin dezvoltarea armei nucleare face ca aceste state să îndure chiar și pedepse economice severe.

După destrămarea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, Ucraina avea să moștenească un impresionant armament nuclear. Armele lăsate în urmă de sovietici aparțineau acum de facto guvernului de la Kiev. Dar în epoca post-Război Rece, Statele Unite încercau încă să împiedice proliferarea acestor arme. Scenariul în care noile state desprinse din Uniunea Sovietică urmau să dețină armele nucleare lăsate în urmă de sovietici, era unul neliniștitor pentru americani. În plus, Rusia își dorea să dețină monopolul acestor arme în spațiul ex-sovietic. Așa că Statele Unite și Rusia aveau să cadă la înțelegere. Ucraina avea să predea armele nucleare Rusiei, iar în schimbul acestui gest, Rusia avea să garanteze granițele, independența și securitatea Ucrainei. Acesta a fost conținutul Memorandumului de la Budapesta, semnat de Ucraina, Rusia, Statele Unite și alte țări în decembrie 1994. Dar odată cu anexarea ilegală a peninsulei Crimeea în 2014 și cu declanșarea invaziei militare în 2022, Rusia își încălca flagrant promisiunile. Este greu de crezut că am fi asistat la acest scenariu în cazul în care Ucraina deținea arme nucleare, de vreme ce o confruntare militară risca să degenereze într-un război nuclear între Rusia și Ucraina. Dar Ucraina nu mai deține arme nucleare, iar acest scenariu nu mai este unul valabil. Din acest punct de vedere, tocmai lucrul acesta ar putea genera în viitorul apropiat o nouă proliferare a armelor nucleare la nivel global.

Liderii unor state precum Iran, se vor uita cu atenție la evenimentele din Estul Europei și vor ajunge destul de ușor la concluzia că nu este deloc înțelept să renunți la ambiția de a-ți dezvolta propriul arsenal nuclear. Odată ce Iranul și-ar dezvolta acest arsenal nuclear și alte state din regiunea Orientului Mijlociu ar urma să facă același lucru, în special Arabia Saudită care se află într-o rivalitate istorică cu Iranul. În plus, Israelul ar fi nevoit să își declare la rându-i, arsenalul nuclear. Și în alte părți ale lumii am putea asista la aceeași dinamică. Dacă Coreea de Nord continuă programul nuclear și testele cu rachete balistice, Japonia și Coreea de Sud ar putea ajunge la concluzia că umbrela de securitate americană nu este suficientă și ar putea face presiuni pentru dezvoltarea propriului arsenal nuclear. Cu alte cuvinte, invazia declanșată de Putin în Ucraina a trezit o veche teamă în rândul mai multor state – aceea a consecințelor lipsei armelor nucleare. Dar, în ciuda calculelor care se fac la Teheran sau în alte capitale, o nouă rundă de proliferare nucleară va face lumea mai puțin sigură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *