Skip to content
Politică

Reacție uluitoare a lui Cristoiu după marșul de la Paris: ”Smecherul de Hollande”. Ce s-ar putea ascunde în spatele organizării marșului de la Paris

Ziaristul Ion Cristoiu continuă să ofere puncte de vedere extrem de tranșante cu privire la marșul solidarității de la Paris și cu privire la atentatele realizate de fundamentaliștii islamici. După ce într-un editorial precedent a precizat că solidarizarea cu Charlie Hebdo este o ”imbecilitate moțată” și că serviciile secrete franceze au avut tot interesul să îi lichideze pe cei doi frați islamiști responsabili de masacrul din Franța, de data aceasta Ion Cristoiu îl desființează pe șeful de stat francez, Francoise Hollande.

Citește și: Cristoiu lansează un atac crâncen la adresa caricaturiștilor de la Charlie Hebdo și îl înțeapă din nou pe Iohannis

Iată remarcile lui Ion Cristoiu într-un editorial pentru evz.ro.:

”Dovedind o dată-n plus că demagogia politrucilor francezi e infinit mai greţoasă decît cea a politrucilor noştri (ai noştri, debutanţi în afacere, mai au ceva farmec prin stîngăciile inerente în folosirea cuvintelor mari, pe cînd franţuzii sînt enervanţi prin măiestria cu care le ies din gură vorbele mari, lustruite de limbile antecesorilor), demnitarul francez a invocat caracterul republican (de ce oare, monarhiştii nu pot participa?), libertatea de expresie, Nu-ul! Hotărît și alte bla-blauri din arsenalul tragerii pe sfoară a prostului de alegător.

Am scris pe cristoiublog.ro că Marşul solidarităţii e o imbecilitate moţată. După ce-am urmărit montajul literar-artistic de la Paris, simt nevoia să nuanțez. Nu, Marșul solidarității n-a fost o imbecilitate moțată. A fost mai grav: O tentativă a lui François Hollande de a scoate ceva profit politic dintr-o tragedie.

Să mă explic.

S-a spus mai puțin, dacă nu chiar de loc în România, că Marșul a fost organizat la inițiativa mai multor partide de Stînga în frunte cu Partidul Socialist.

Aceste partide dețin Guvernul și Președinția în Franța. Drept urmare, nu greșim atrăgînd atenția că am avut de a face cu o Manifestare de stradă inițiată și organizată chiar de François Hollande .

De cînd s-a anunțat Marșul, am căutat să descopăr, din declarațiile organizatorilor, a lui François Hollande , îndeosebi, de ce s-a organizat o asemenea manifestare, la care președintele Franței a invitat 50 de șefi de stat.

(…) Peste tot în lume, asasinatul e pedepsit îndiferent de mobil.

Dacă excludem motivul ( repet, atribuit de către autorități) răzbunării Profetului, ne aflăm în prezența unei afaceri penale interne a statului francez.

În aceste condiții, peste tot în lume, chiar și în Burundi, se purcede la transpunerea în practică a Codului Penal, la analiza cauzelor care au făcut ca atentatul să nu poată fi prevenit și, eventual, la sancționarea vinovaților și cu asta basta!

Guvernul socialist al Franței a simțit nevoia să inițieze și să organizeze o Manifestare de stradă, intitulată Marșul republican al solidarității.

De ce era nevoie de deranjul acesta?

Cel puțin pînă acum nu s-a dovedit, ba chiar nici măcar nu s-a presupus implicarea unei organizații sau a unui stat în comandarea asasinatului, în sprijinirea logistică a asasinilor sau în protejarea lor ulterioară.

Nici o organizație din lume nu a revendicat atentatul. Nici un stat din lume nu l-a salutat. Condamnarea a fost unanimă, chiar și din partea Hezbollah. Și chiar dacă o organizație străină sau un stat străin ar fi la capătul atentatului, mi se pare de un penibil absolut ca Franța, una dintre marile puteri ale lumii, să aibă nevoie de solidaritate.

Dacă era Elveția sau chiar România, mai înțelegeam. Celelalte state din Europa trebuie să arate că o țară mică nu e lăsată la discreția terorismului mondial.

Franța însă e una dintre marile puteri ale lumii prezente peste tot în lume ca să-și impună interesele, inclusiv prin forță armată. Și această mare putere, are nevoie de solidaritate în confruntarea cu doi tineri cetățeni de-ai săi.

Dacă ar crede, într-adevăr, în libertatea absolută a presei, Charlie Hebdo de miercuri ar trebui să dea mai multe caricaturi cu chestia asta penibilă.

S-a spus că francezii prezenți la Marș își exprimă solidaritatea cu victimele de la Charlie Hebdo.

Solidaritatea se cere exprimată prin manifestări publice de amploare cu victimele unei nedreptăţi cînd ea, solidaritatea, duce la curmarea nedreptăţii.

Ziariştii au fost ucişi de doi cetăţeni francezi îndoctrinaţi de extremiştii religioşi să răzbune terfelirea Profetului.

Cei doi au fost la rîndul lor, ucişi de forţele de ordine, cărora nu le-au trecut prin cap că respectivii trebuiau să fie supuşi unui proces corect.

Au încercat autoritățile să-i protejeze pe cei doi? Au tărăgănat autoritățile prinderea lor? Sunt complice autoritățile franceze cu asasinii? O asemenea manifestare se vrea indiscutabil un mesaj transmis cuiva. Cui? Celor doi? Sînt deja morţi şi, dacă n-ar fi fost, i-ar fi durut în cot şi dacă se strîngeau un miliard de protestatari.

Unei organizaţii străine?

Atentatul n-a fost revendicat şi chiar dacă ar fi fost revendicat, cea mai bună solidaritate în acest caz nu era Marşul, ci prinderea capilor organizaţiei şi aducerea lor în faţa Justiţiei.

O manifestare de o asemenea amploare îşi are rostul doar cînd se constituie în factor de presiune asupra autorităţilor unui stat să ia anumite măsuri sau să nu ia anumite măsuri.

În afară de Omagiul adus celor 10 (doar Victor Hugo a mai beneficiat de aşa ceva), ce a cerut Marşul Autorităţilor franceze şi, eventual, europene?

Cică să lupte împotriva terorismului? N-am aflat pînă acum de vreun oficial francez sau european care să declare că ar fi cazul s-o lăsăm mai moale cu antiterorismul.

Dimpotrivă, în ultimii ani, pe fondul isteriilor produse de întîmplări precum cea din Paris, măsurile împotriva terorismului au atins paroxismul.

Singurul rost al Marşului ar fi fost cererea de demisie a Guvernului francez, pentru că a eșuat lamentabil în îndeplinirea uneia dintre îndatoririle sale principale:

Crearea condițiilor pentru ca viața cetățenilor francezi să fie sigură.

(…)

Dacă socotim nebunia declanşată între 7 ianuarie şi 9 ianuarie 2015 numai şi numai pentru ca statul francez n-a reuşit să dea siguranţă cetățenilor săi, Franţa nu de marşuri avea nevoie, ci de demisii.

De demisia Guvernului francez, în primul rînd. Șmecherul de François Hollande a socotit nu numai că nu trebuie să-și sacrifice Guvernul, dar mai mult să tragă și ceva profit electoral din tragedie.

Chiar de la finele anului 2014, întreaga presă franceză anunța un Plan uriaș al lui François Hollande de a face din 2015 anul revenirii spectaculoase în sondaje. Desigur, nu-mi permit, precum Julian Assange, să cred că undeva serviciile secrete franceze, dacă n-au fost complice, au lăsat să curgă cel puțin atentatul, pentru ca François Hollande să poată măcar spera la un al doilea mandat, deși la cît de sinistră e lupta pentru putere din Istoria omenirii, n-aș exclude și ipoteza asta.

Sunt sigur însă că François Hollande n-a șovăit să exploateze electoral cadavrele celor zece ziariști, organizînd Marșul solidarității.”, a punctat Ion Cristoiu într-un editorial pentru evz.ro.

4 comentarii la “Reacție uluitoare a lui Cristoiu după marșul de la Paris: ”Smecherul de Hollande”. Ce s-ar putea ascunde în spatele organizării marșului de la Paris

    1. Ion Cristoiu e baiat destept. Are perfecta dreptate. Daca nu poti sa pricepi nici daca ti se explica atat de clar totul, vai de capul tau, Lele!

  1. Curios e faptul ca acei caricatueisti ,care erau reo zece ,u au decat 4 nume,iar omoratii de la pravalie sunt anonimi.Pe cine plangeau mitingistii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *